Archive for the ‘Nelinişti ortografice’ Category

Interesul elevilor vs interesul Cristinei Tunegaru

07/05/2017

Scrie doamna Cristina Tunegaru ”am fost dată afară”. Ziaristul român se emoționează, i se umezesc ochii – cum adică s-o dai afară pe profesoara care a avut curajul s-o înfrunte pe Gabriela Firea?! Doamna Tunegaru nu făcuse decât să scrie pe FB că nu pune absențe la indicațiile dnei Firea. Pentru ziaristul român, asta echivalează cu revoluția – el n-a fost niciodată în stare să zică ”nu” vreunui șef. Poporul se emoționează și el, i se umezesc și lui ochii – profa care, în sfârșit, îi scapă pe copilași de coșmarul clasicilor a fost dată afară, e scandalos. Ziaristul român rostogolește știrea împreună cu poporul român: e inadmisibil să dați afară asemenea profesoară doar pentru că a înfruntat-o pe Firea! Nu avem informații despre competența profesională a dnei Tunegaru (în afară de ce spune dânsa despre sine), dar ziaristul român știe – Cristina, doar cu oameni ca tine se poate schimba sistemul! Profesorime, scrieți fiecare câte un mesaj antiFirea și problemele sistemului se vor rezolva! Indiferent de competența voastră. Așa crede ziaristul român.

Se dovedește apoi că dna Tunegaru a mințit. N-a fost dată afară, nu era titulară. Era suplinitoare, suplinitorilor li se întâmplă adesea să nu li se prelungească contractul pe durată determinată, vi se va fi întâmplat și vouă pe la job. Nu-i nimic. Formatorul român de opinie n-are o problemă cu asta. Nici nu mă interesează dacă a mințit, scrie pe FB o formatoare ziaristă, chestia e că a pus pe tapet o problemă. Sigur că formatorul român de opinie și ziaristul român n-au o problemă cu minciuna, am avut și noi ocazia să aflăm pe pielea noastră acest lucru. Nici poporul român n-are – se vede la alegeri.

Vine și dna Tunegaru și zice: ”unele dintre clasele mele vor studia cu al treilea profesor de română în trei ani. Ce efecte produce instabilitatea perpetuă asupra evoluției lor? Nu cer niciun tratament special, am vrut să trag un semnal de alarmă asupra unei situații pe care o consider anormală.” Așa, deci. Sub minciună se ascundea un scop nobil: interesul elevilor dnei Tunegaru. Formatorul de opinie și poporul mușcă din nou. Dna Tunegaru devine eroină. Ecaterina Teodoriu și Jeanne d’Arc, numa’ că în viață. I se ridică statuie virtuală. Urmează s-o găsim în Parlament tura următoare.

Bun. Instabilitatea perpetuă nu e ok pentru elevi, zice dna Tunegaru, e o situație anormală, zice dânsa în mai 2017, după ce a fost prinsă cu minciuna-n sac.
Ce spunea dna Tunegaru în 2015?
Să vedem:
contributors.ro, 23 iunie 2015:
”În urmă cu câțiva ani, am fost profesoară la o școală din județul Vaslui, din mediul rural.”
contributors.ro, 3 decembrie 2015:
”În școala în care am lucrat, am fost prima profesoară calificată la disciplina pe care o predam, după mulți ani.”
contributors.ro, 23 iunie 2915:
”La sfârșitul anului școlar, am fugit, părăsind școala și județul pentru un loc mai bun din țară, lăsând copiii și profesorii din Vaslui victime ale sistemului social și educațional.”
contributors.ro, 3 decembrie 2015:
”Profesorul din sat pleacă în oraș pentru că acolo există părinți care sunt dispuși să plătească meditații pentru ca odrasla să obțină cele mai mari note la examenele naționale.”

În mai 2017, într-o școală din București, instabilitatea perpetuă nu e ok pentru elevi, din punctul de vedere al profesoarei Tunegaru, suplinitoare care vrea să-și păstreze postul. Cu câțiva ani înainte, când era vorba de copiii dintr-o școală de la țară, în județul Vaslui, dna Tunegaru nu avea atâtea rețineri: a vrut să plece la oraș, a plecat, deși era singura profesoară calificată după mulți ani; instabilitatea nu era o problemă pentru suplinitoarea Tunegaru care dorea să plece.

Fie interesul copiilor din Vaslui e inferior, din punctul de vedere al profesoarei Tunegaru, interesului copiilor din București,

Fie dna Tunegaru își urmează – acum, ca și atunci – strict interesul personal.

Ceea ce-i ok. Toți ne urmăm interesul personal.

Dar e o ipocrizie fără margini să spui că vrei să rămâi pe post pentru că asta e în interesul elevilor tăi (nu întâmplător, din București), după ce cu câțiva ani în urmă ai abandonat niște elevi, tot ai tăi, din Vaslui, care aveau în mod sigur mult mai multă nevoie de tine decât cei din București.

Anunțuri

Premiează, premiază?

13/08/2016

Mă copii, mă, e drept că lucrez – lucrea, dar copiez – copia, subliniez – sublinia, studiez – studia. Și premiez – premia, după ce-a studiat. Căci lucrăm, dar copiem (nu copiăm, ca lucrăm), studiem (nu studiăm), premiem, subliniem. Sunt ele toate de conjugarea I, în -a, dar astea se termină de fapt în -ia (adică radicalul se termină în i, la care se adaugă a-ul de infinitiv: a copia, a sublinia, a premia, a studia). Invidiază, invidiem, nu invidiează, invidiăm. Explicații aici.

2016-08-13_premieaza

Din nou despre ”majoritatea are” și ”majoritatea au”

11/08/2016

Se pare că ”majoritatea băieților este blondă”, ”reclama asta o întrece pe majoritatea”, ”Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.” și Ion Coteanu nu-s de ajuns, așa că plusez cu ”Gramatica limbii române”, vol. II ”Enunțul”, Editura Academiei Române, 2009, p. 355. Poate, poate.

”(b) Acordul după înțeles și prin atracție (O mulțime de oameni au fost strânși în curte.)
[…] acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior [o mulțime de] este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește și își procură referința anaforic sau cataforic [adică înțelegi la ce se referă din ce s-a zis înainte sau din ce se zice după]: (Dintre elevi) o mulțime mi-au răspuns., O mulțime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulți (multe), cu valoare pronominală [adică O mulțime mi-au răspuns. = Mulți / Multe mi-au răspuns.]:

O serie de texte noi au fost introduse în programele școlare.

Atunci când substantivul colectiv se află în poziția unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcției, nu numai în ceea ce privește acordul dintre subiect și predicat: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o mai târziu., Majorității elevilor li s-au respins contestațiile., *Majorității elevilor i s-au respins contestațiile.

Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe ori pentru un acord strict gramatical […].”

Dacă ce explic eu în cuvinte simple nu e de ajuns, iaca cuvinte complicate, na. (Steluța din față arată forma incorectă.)

2015, așa cum a fost

01/01/2016

2016-01-01_2015-stats

2016-01-01_2015-countries

Nişte parametri, parametrii aceia

01/08/2015

Vă rugăm să ne sprijiniţi pentru aducerea acestor echipamente la parametri / parametrii normali de funcționare.

Nu e vorba de nişte parametri oarecare, ci de parametrii aceia anumiţi care asigură funcţionarea.

Dacă poţi să-i pui în faţă un nişte, atunci e cu un singur i: nişte metri, nişte litri, nişte arbitri.
Dacă poţi să pui un aceia după, atunci e cu doi de i: metrii aceia, litrii aceia, arbitrii aceia.

Funcţionează bine şi comparaţia cu un femininul: acolo unde la feminin ar fi un -le final, la masculin e un -i suplimentar, pe lângă i-ul obişnuit de plural: condiţiile normale de funcţionare deci parametrii normali de funcţionare.

Ce-are ula cu prefectura?

20/07/2015

2015-07-20_ula

Aii-aii-aii.
Ce-nseamnă, domn’e, să faci SEO fără să ştii. Ieşi chiar pe primul loc la căutările după anumite cuvinte cheie.

„Slab pregătiţi” sau „slabi pregătiţi”?

17/07/2015

Dacă aveţi dubii de genul ăsta, gândiţi-vă la
Ele sunt slab pregătite. /vs/ Ele sunt slabe pregătite.
Ea e slab pregătită. /vs/ Ea e slabă pregătită.

E slab, invariabil, pentru că e adverb:
El e slab pregătit.
Ea e slab pregătită.
Ei sunt slab pregătiţi.
Ele sunt slab pregătite.

Că doar zicem „ei sunt prost pregătiţi”, nu „ei sunt proşti pregătiţi”. (Chiar dacă se-ntâmplă să fie şi proşti.)

*uar

16/07/2015

De ce trotuar, dar fermoar?

Am stresul ăsta de fiecare dată când trebuie să scriu trotuar şi-mi vine să-l scriu troto…, că-n franceză e trottoir (adică o chestie pe care tropoteşti, de la trotter), ca fermoir (închizătoare, de la fermer).

Adică dacă trotuar, atunci fermuar, nu? Sau dacă fermoar, atunci trotoar. Ce-i zăpăcenia asta?! Că tot de la *oir vine şi tot *uar se pronunţă. Ei, drăcie…

Un gay, doi gay, gay-ul, gay-i

09/04/2015

Că tot glăsui (sau scrise?!) doamna Rădulescu, mi-am adus aminte de trebuşoara asta: cum introducem, dom’le, gay-ul pe stil nou în conservatoarea limbă românească?

Îl introducem carevasăzică după cum urmează:
– plural nearticulat: nişte gay;
– cu articol hotărât: gay-ul acela, gay-i aceia;
– la genitiv / dativ: gay-ului, gay-lor.

Părinţi cu buline. La cap

30/03/2015

Circulă pe net o poveste a unei mămici despre cum a luat fetiţa ei bulină neagră la grădiniţă şi cum s-a dus mămica-minune la grădiniţă şi a dat de pământ cu educatoarea şi cu directoarea pe motiv că fetii i-a scăzut selfestimu’, că a înţeles că bulina neagră i se adresează personal. Că, în spusele mămichii, e etichetat copilul, nu fapta.
Şi m-a pufnit râsu’: când copila a luat bulină roşie că a făcut o ispravă, s-o fi dus oare mămica-minune să dea de pământ cu educatoarea că a etichetat copilul, nu fapta copilului? Că, Doamne fereşte, dintr-o biată bulină roşie pricepe copilul că e bun el însuşi, şi când colo doar fapta lui era bună. Să nu i se urce, naibii, la cap.