Archive for the ‘Nelinişti ortografice’ Category

Premiează, premiază?

13/08/2016

Mă copii, mă, e drept că lucrez – lucrea, dar copiez – copia, subliniez – sublinia, studiez – studia. Și premiez – premia, după ce-a studiat. Căci lucrăm, dar copiem (nu copiăm, ca lucrăm), studiem (nu studiăm), premiem, subliniem. Sunt ele toate de conjugarea I, în -a, dar astea se termină de fapt în -ia (adică radicalul se termină în i, la care se adaugă a-ul de infinitiv: a copia, a sublinia, a premia, a studia). Invidiază, invidiem, nu invidiează, invidiăm. Explicații aici.

2016-08-13_premieaza

Din nou despre ”majoritatea are” și ”majoritatea au”

11/08/2016

Se pare că ”majoritatea băieților este blondă”, ”reclama asta o întrece pe majoritatea”, ”Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.” și Ion Coteanu nu-s de ajuns, așa că plusez cu ”Gramatica limbii române”, vol. II ”Enunțul”, Editura Academiei Române, 2009, p. 355. Poate, poate.

”(b) Acordul după înțeles și prin atracție (O mulțime de oameni au fost strânși în curte.)
[…] acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior [o mulțime de] este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește și își procură referința anaforic sau cataforic [adică înțelegi la ce se referă din ce s-a zis înainte sau din ce se zice după]: (Dintre elevi) o mulțime mi-au răspuns., O mulțime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulți (multe), cu valoare pronominală [adică O mulțime mi-au răspuns. = Mulți / Multe mi-au răspuns.]:

O serie de texte noi au fost introduse în programele școlare.

Atunci când substantivul colectiv se află în poziția unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcției, nu numai în ceea ce privește acordul dintre subiect și predicat: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o mai târziu., Majorității elevilor li s-au respins contestațiile., *Majorității elevilor i s-au respins contestațiile.

Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe ori pentru un acord strict gramatical […].”

Dacă ce explic eu în cuvinte simple nu e de ajuns, iaca cuvinte complicate, na. (Steluța din față arată forma incorectă.)

2015, așa cum a fost

01/01/2016

2016-01-01_2015-stats

2016-01-01_2015-countries

Nişte parametri, parametrii aceia

01/08/2015

Vă rugăm să ne sprijiniţi pentru aducerea acestor echipamente la parametri / parametrii normali de funcționare.

Nu e vorba de nişte parametri oarecare, ci de parametrii aceia anumiţi care asigură funcţionarea.

Dacă poţi să-i pui în faţă un nişte, atunci e cu un singur i: nişte metri, nişte litri, nişte arbitri.
Dacă poţi să pui un aceia după, atunci e cu doi de i: metrii aceia, litrii aceia, arbitrii aceia.

Funcţionează bine şi comparaţia cu un femininul: acolo unde la feminin ar fi un -le final, la masculin e un -i suplimentar, pe lângă i-ul obişnuit de plural: condiţiile normale de funcţionare deci parametrii normali de funcţionare.

Ce-are ula cu prefectura?

20/07/2015

2015-07-20_ula

Aii-aii-aii.
Ce-nseamnă, domn’e, să faci SEO fără să ştii. Ieşi chiar pe primul loc la căutările după anumite cuvinte cheie.

„Slab pregătiţi” sau „slabi pregătiţi”?

17/07/2015

Dacă aveţi dubii de genul ăsta, gândiţi-vă la
Ele sunt slab pregătite. /vs/ Ele sunt slabe pregătite.
Ea e slab pregătită. /vs/ Ea e slabă pregătită.

E slab, invariabil, pentru că e adverb:
El e slab pregătit.
Ea e slab pregătită.
Ei sunt slab pregătiţi.
Ele sunt slab pregătite.

Că doar zicem „ei sunt prost pregătiţi”, nu „ei sunt proşti pregătiţi”. (Chiar dacă se-ntâmplă să fie şi proşti.)

*uar

16/07/2015

De ce trotuar, dar fermoar?

Am stresul ăsta de fiecare dată când trebuie să scriu trotuar şi-mi vine să-l scriu troto…, că-n franceză e trottoir (adică o chestie pe care tropoteşti, de la trotter), ca fermoir (închizătoare, de la fermer).

Adică dacă trotuar, atunci fermuar, nu? Sau dacă fermoar, atunci trotoar. Ce-i zăpăcenia asta?! Că tot de la *oir vine şi tot *uar se pronunţă. Ei, drăcie…

Un gay, doi gay, gay-ul, gay-i

09/04/2015

Că tot glăsui (sau scrise?!) doamna Rădulescu, mi-am adus aminte de trebuşoara asta: cum introducem, dom’le, gay-ul pe stil nou în conservatoarea limbă românească?

Îl introducem carevasăzică după cum urmează:
– plural nearticulat: nişte gay;
– cu articol hotărât: gay-ul acela, gay-i aceia;
– la genitiv / dativ: gay-ului, gay-lor.

Părinţi cu buline. La cap

30/03/2015

Circulă pe net o poveste a unei mămici despre cum a luat fetiţa ei bulină neagră la grădiniţă şi cum s-a dus mămica-minune la grădiniţă şi a dat de pământ cu educatoarea şi cu directoarea pe motiv că fetii i-a scăzut selfestimu’, că a înţeles că bulina neagră i se adresează personal. Că, în spusele mămichii, e etichetat copilul, nu fapta.
Şi m-a pufnit râsu’: când copila a luat bulină roşie că a făcut o ispravă, s-o fi dus oare mămica-minune să dea de pământ cu educatoarea că a etichetat copilul, nu fapta copilului? Că, Doamne fereşte, dintr-o biată bulină roşie pricepe copilul că e bun el însuşi, şi când colo doar fapta lui era bună. Să nu i se urce, naibii, la cap.

Coafoare, coaforuri

28/03/2015

– Auzi, cum se zice? „Coafoare” sau „coaforuri”? face frate-meu în telefon.
– Ăăă… Habar n-am, nu l-am zis niciodată şi nu cred să-l fi auzit vreodată. Dar cred că aş zice „coaforuri”.
– Sigur? Nu cumva e ca la topor – topoare, izvor – izvoare?
– Nu ştiu. Da’ asta-s intrate în limbă mai demult, „coafor” e mai recent, astea se comportă altfel.

O sun pe mama, izvor de limbă română naturală.
– Alo, mama, zi repede care-i pluralul de la „coafor”.
– Ăăăă… Coafori?…
– Nu, nu persoana. Coaforul ăla unde te duci tu să te tunzi.
– Ăăă… Păi nu l-am folosit niciodată la plural şi nici nu l-am auzit vreodată.

Cinci minute mai încolo mă sună ea.
– Ştii, m-am gândit. Aş zice „Pe strada noastră sunt multe coaforuri”, nu „coafoare”.

Aha. Dacă două femei care merg la coafor cred că s-ar zice „coaforuri”, o fi un sâmbure de adevăr acolo. Plus că zicem „smartfonuri”, nu „smartfoane”, deşi zicem „telefoane”.

Cu această ocazie am descoperit că nici un dicţionar cu pretenţii nu indexează „coafor” cu sensul de „salon de coafură”. Iar singurul care-l indexează îl dă ca sens II al lui coafor – coafori, substantiv masculin (!).