Archive for the ‘Nelinişti semantice’ Category

Condoleanţe

15/04/2012

Nu ţi-am zis? zice mama. Mă dusesem la magazinul de lângă cimitir să iau ceva pentru pomană. Şi erau acolo doi tineri, comandau o coroană, că le murise un coleg şi îi trimisese şeful să comande o coroană.
– Şi ce să scriem pe coroană? întreabă femeia de-acolo.
– Păi… condoleanţe, zic tinerii.
Nu m-am putut abţine, zice mama.
– Da’ ştiţi ce-nseamnă „condoleanţe”? i-am întrebat.
Tinerii se uită la mine şi râd.
– Vorbesc serios. Dumneavoastră, o-ntreb pe tanti de-acolo, ştiţi?
– Păi… condoleanţe.
– Păi da. Con-doleanţe. Înseamnă că particip la durerea dumneavoastră. Dumnevoastră la durerea cui participaţi? Pentru cine e coroana? Pentru mort sau pentru cei care au rămas după el?
Ăia, cică, iarăşi râd.
– Să-i ziceţi şi şefului dumneavoastră, i-am zis femeii. Că nu se scrie „condoleanţe” pe coroană. Că nu-i transmiţi condoleanţe mortului.
Cristi [frate-meu] n-are simţul umorului, zice mama, mi-a zis că dacă-i pe-aşa, oricum mortul nu mai citeşte, deci n-are rost să scrii nimic. Şi cică „pe tine tre’ să te bată careva, ca să te potoleşti”. Da’ nu m-am putut abţine.

Asta aşa, ca să ştii cu cine semeni, zice mama.

😀

La vreme de iarnă

27/01/2012

A deszăpezi, deszăpezire

Ce-mi doresc eu

_______________________

(De ce spunem pe timp de iarnă, pe timp de vară, da’ nu zicem pe timp de primăvară, pe timp toamnă? Că eu una n-am auzit să se zică. Sau zicem?! 🙂 )

Sinonimie

09/12/2011

Are tata o capră pentru dumneavoastră. La trei milioane. Capră, da? Mâncaţi capră? Capră, ca oaia. Mâncaţi? Nu, nu porc. Capră, oaie, mâncaţi? Nu? Nu, nu porc, ştiu că nu. Vă dă tata o capră la trei milioane. Capră, sinonimă cu oaia.

(În 123.)

Nelinişti semantice

18/09/2011

Prea puţine sunt lighenele şi ibricele de alamă galbănă, afumătoarele de argint, şălile şi arşălile, ciubucele cu tot tacâmul lor, narghilelele încă în fiinţă. Antereie mai există doară numai câte poţi numara pe degetele aceleiaşi mâni; ştiu de un singur caftan boieresc în fiinţă, iar işlicuri, giubele, conteşe, benişuri, şalvari şi meşti nu cred să existe măcar un singur exemplar. (Radu Rosetti – Ce am auzit de la alţii, Humanitas 2011)

Arşăli, conteşe şi benişuri?! Eu am plecat la dicţionar, ne vedem acolo. Deşi mi-e că degeaba mă duc…

Consensul, parţial şi total

05/09/2011

Ne-ntreabă Mihnea dacă există „consens total”.
Ăăă? Ce să-i zic omului? Există au ba, cetitori dumneavoastră?

Glosar dialectal (B)

28/08/2011

bălăscănii – râuri (la cămăşi) cusuţi cu fire nepotrivite la coloare (cusături cu flori mari şi fără „şic”). (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

bălătruc – sticlă (de băut) în formă triunghiulară; (între Ciubanca şi Ciubăncuţa, valea alcătueşte un sân în formă de semicerc numit „bălătruc”). (Ciubăncuţa, Someş)

bâlgui (a se) – a aiura, a vorbi în stare de maladie. (Răşinariu, Sibiu) [drept corespondent, ăla de-a semnalat cuvântul, e trecut Cioran E. ]

bălţat (om bălţat) – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)

bănac, bănăcuţ – locul de pe cuptorul caselor unde dorm copiii. (Nerău, Timiş-Torontal)

bàndor (uzual pentru femei) – partea posterioară (prea desvoltată). (Măţău-Chilii, Muscel)

banţ – supărare perpetuă. (Ciubăncuţa, Someş)

bărdăli (a se) – a se înţelege bine. (Ciubăncuţa, Someş)

bârlac – încălţăminte pentru femei (pentru iarnă) făcută din împletitură de tort gros de lână, cu talpă simplă şi vârf de piele. (Stroeşti, Suceava)

băsăragă – jumătate din desagi. (Coşbuc, Năsăud)

bâstâcâi – a face ceva nesigur, a lucra în nesiguranţă. (Chetreşti, Vaslui)

bătcăzi – a grăi şi a se înţelege bine laolaltă. (Ciubăncuţa, Someş)

bâtiţă – femeie (fată) groasă. (Sufixul dim. -iţă are aici sensul de a augmenta, iar nu de a diminutiva.) (băiţa, Huniedoara)

bâzgodiia băga în bâzgodii, a-l înteţi pe cineva. (Măţău-Chilii, Muscel)

becciu– paznic de noapte. (Bârlad, Galaţi)

beilic – c0rvoadă. A sta de beilicul cuiva = a-i sta la discreţie. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

belia beli stupul = acţiunea omorârii stupului (a albinelor). (Sibiu)

belnic – se zice de un copil deosebit de ceilalţi. (Răşinariu, Sibiu) [iarăşi Cioran E.]

beleuşig – întreg mobilierul casei. (Sâncraiu, Sălaj)

berbeleu – prost, văluros, nedestoinic. (Bonţ, Someş)

berea-mâţei – plâns. Copiii fac berea-mâţei. (Piatra-Neamţ)

beţişoare – chibrituri. (Năsăud)

bibiluri – un fel de „râuri” (cusături) la cămăşile ţărăneşti ale bărbaţilor. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

bezeveni (a se) – a se domni, a se boieri, având bani. Bezevenit = îmbogăţit, obrăznicit. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

biculi (a se) – a se împăca, devenind prieteni. (Firminiş, Sălaj)

bighilău (pl. bighil(e)auă) – fier de călcat rufe. (Blăjel, Târnava-Mică)

a bighili – a călca rufe cu maşina.

blăsnos – despre om: sensibil. (Coşbuc, Năsăud)

blendereu – holteiu afemeiat. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

(Petre Coman, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Glosar dialectal (A-B)

27/08/2011

abageà ( ~gele) – borta de la acoperişul casei. (Tătăruşi, Fălticeni) acelèzuri – mărfuri aduse din Ţarigrad la Galaţi. (Bârlad, Galaţi) aizănban – tren de marfă (Nerău, Timiş-Torontal) albàri (numai la plural) – ci0bani cu oi albe. (Măţău-Chilii, Muscel) amărăciune – (fig.) fată mincinoasă. (Bonţ, Someş) ambrăli – a se împăca cu cineva. (Ciubăncuţa, Someş) anşlovări – a afuma buţile cu pucioasă (zisă anşlov). (Alba-Iulia, Alba) apătos – (fig.) leneş, bolnăvicios. (Bonţ, Someş) arâni – a (se) hrăni: nu-i e dat să arânească = să trăiască. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) arànie – tavă mare sau cazan de aramă. (Oltina, Constanţa) ariciu – eczemă; umflătură la cap. (Bonţ, Someş) arţchipică – fotografie (mică). (Sâncraiu, Sălaj) artelnic – magazinerul regimentului. (Măţău-Chilii, Muscel) astalâş –  măsar (cel care face mesele). (Zăluceni, Soroca) astut – „belit”, răzgâiat (d.copil), isteţ, fată cimbră. (Bonţ, Someş) aţos – supărăcios. (Piatra-Neamţ, Neamţ) azâr (a sta azâr) – a pândi cu multă atenţie vânatul. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) babacioc – bărbat urât (s’a găsit babaciocul şi cu babacioaca şi au legat casă). (Măţău-Chilii, Muscel) băbârcă – fire acră. (Măţău-Chilii, Muscel) babaroiu – văduv care umblă să se căsătorească. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) băbău – pat acoperit cu un cearşaf, care are un fel de stelaje dedesubt pentru rufe. (Blaj) băcăraie – prăjitură. (Blăjel, Târnava-Mică). badagherniţă – femeie bătrână, greoaie şi răutăcioasă, învrăjbitoare. (Piatra-Neamţ, Neamţ) baeră – căldură mare în casă. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) (Petre Coman, Glosar dialectal, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Năbuc

20/05/2011

Mi-am găsit pantofi, zice mama. Îs aşa de moi, zici că-s de năbuc.
Năbuc?! Ce-i ăla?
Nu ştii ce-i năbucu’? râde mama.
N-am auzit în viaţa mea.
E piele-ntoarsă. Se purta în tinereţea mea. Pantofi de-ăia moi de poţi să-i strângi în mână.

Asta aseară, când stăteam fără curent, după ce vreme de o oră şi fix (da’ fix!) cincizeci de minute sunasem aproape încontinuu după un taxi şi pân’ la urmă m-am întors acasă ca de-obicei, jumate pe jos, jumate cu autobuzul, că se oprise ploaia. Şi acasă nu era curent. Adică liftul avea, becul din faţa uşii mele avea, io n-aveam.

Azi-dimineaţă, la cafea, mă gândesc să scriu despre cuvântul ăla. Na… nă… nad… cum naiba era?! Sun mama la 7:30 – impacientată că cine o sună la ora aia.

Năbuc car’ va să zică.
Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piele de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk.
http://dexonline.ro/definitie/n%C4%83buc

(Asta ca să-nţelegem, o dată în plus, cum fac rău românei limbile străine şi barbare.)

Cuvinte de-altădată

07/05/2011

Acoperi – a duce la îndeplinire: svatul Domnii Lui să-l poată acoperi cum mai pre lesne.
Acoperit – ipocrit: când vă postiţi nu fiţi ca acoperiţii ce se întristează; acoperitu e şi hitlean.
Adauge – a se apropia de cineva: cade-ne-se noao cătră milostivul Domn cu ragăciune să ne adugem.
Aducere – ofrandă: aducere n-ai vrutu.
Adunat – adunare: adunatele fariseilor; teritoriu, domeniu: puse giudeţ în totu adunatul său.
Adunătură – adunare, consiliu: acoperi-me de adunătura hicleanilor.
Apăra – a reţine, a impiedica, a interzice: fu oprit şi apărat a striga; a dojeni: începu a apăra lui.
Apărat – dojană: de apăratul tău fugi-vor.
Ascuţit – tăis: mai tare ca o spadă cu doao ascuţite.
Asupri – a împrumuta cu camătă: cum am putea prăznui ceia cu iubirea argintului şi luînd camete şi asuprind cu nedreptate?
Asuprit – mai mult decât e necesar, supraabundent: mîncări asuprite.
Asupritoriu – cămătar.
Beznă – prăpastie, abis: de bezdnele pământului scosu-me-ai; iad: se-au temut că va tremete pre ei în beznă.
Birui – a domni: birui-va dela mare pînră la mare.
Biruitoriu – suveran, domn.
Boiereasă – femeie: jidovii învăţară boeresele cinstite şi dulci în obraz; fată tânără: venit-au o boereasă [fecioara sfînta Vineri] în cetate.
Bolovan – idol: se ruşinedze-se toţi ce închină-se bolvanilor.
Brîncă – mână: înainte-i duseră darurele în casă întru brînci-ş.
Cătuşe – ancoră: din nasulu corabieei lepădară patru cătuşi.
Cerca – a căuta: în rîndul lumiei să cerce veseliia veacului.

(Română de secol XVI, cf. Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine.)

Ucideri şi omorâri

02/05/2011

De ce a fost oare Osama ucis, iară nu omorât? Omorât e mai peizan, mai criminal, aşa, în timp ce ucis e mai intelectual, mai justiţiar? Sau cum?…