Archive for the ‘Scrierea degeaba’ Category

Titularii necalificaţi din jurnalismul românesc

03/08/2009

Băi! M-am hotărât. Vreau să mă fac şi io ziaristă. Să mor, scriu mai bine decât dl Calmâcu – cu toată lipsa de modestie, pe care nu vă cer să mi-o scuzaţi, că nu mi-i ruşine cu ea.

Dl Calmâcu plânge de mila viitoarelor examene de morfolit limbi străine, într-a dooşpcea, înainte de bac. Că na, Europa vrea funcţionari români care să vorbească engleza la nivelul unui nativ. Ca parlamentarul din Anglia, adică. (Fază la care io-mi zic că Europa-i proastă, că dacă vrea nativi, să şi-i ia din ţara lor, nu să-i cate prin cele ţări străine. Nu? E mai safe. Că tot veni vorba.) Prin urmare, dl Calmâcu insistă ca examenul de limbă străină să fie probă de bac, scrisă şi orală. Căci, nu-aşa, ce morfolea studintele în aprilie, în iunie o să ştie ca un nativ. (Aloooo, domnu’ Calmâcu, limba străină n-o-nveţi – ca s-o vorbeşti ca un parlamentar din Anglia – rupând manualele timp de trei nopţi înainte de examen. Şi nici măcar 3 luni înainte de.)

Bun.
Numa’ că Europa nu vrea doar români vorbitori de engleză la nivel C2+++++, ea vrea, în general, români licenţiaţi.
Prin urmare, urmând logica dlui Calmâcu, propun ca examenul de licenţă să se susţină în timpul examenului de bac. Şi să-l susţină absolut toţi românii absolvenţi de liceu. Ca să nu ne facem de ruşine în Europa şi să ne crească şansele de a obţine acele posturi de 2.500 euri pe lună. Nu?

http://www.gardianul.ro/Examene-de-morfolit-engleza-si-franceza-s140286.html

Ştirea degeaba

02/08/2009

Din seria „titlurile Realităţii”:

Fostul iubit al Elenei Băsescu, implicat într-un grav accident rutier pe Şoseaua Kiseleff

Propun şi următoarele titluri (şi ştiri), la fel de relevante:

Fostul gagic de la grădiniţă al Elenei Băsescu a mâncat în hipermarchet o piersică pe care n-a plătit-o.

Cu şapoul: Era să mănânce şi un pepene, da’ l-au prins la timp.

Şi

Tipul cu care s-a pupat prima oară Elena Băsescu şi-a bătut nevasta.

Cu şapoul: Nevasta lui nu-i Elena Băsescu.

http://www.realitatea.net/fostul-iubit-al-elenei-basescu–implicat-intr-un-grav-accident-rutier-pe-soseaua-kiseleff_578067.html

Indignarea la români

26/07/2009

Românu’ se indignează uşor, mai ales când e spre binele ţărişoarei.

Nu demult, românul s-a indignat în chestiunea tinichigii vs filosofi. Un popor întreg s-a repezit să-i apere pe filosofii scoşi de şcoala românească, indiferent de diploma lor – că-i de filosofie, de filologie sau de economie, că-i de stat sau privată, că-i acreditată au ba. Să-i apărăm pe filosofii – mulţi! – ai naţiunii.
Acuma, acelaşi popor se ridică împotriva filosofilor cu diplomă de universitate privată.

De exemplu, dl Răzvan Ionescu, în Adevărul:

Ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală ai studenţilor de la facultăţile noastre neacreditate şi cei ai studenţilor de la universităţile occidentale.

Domnule Ionescu, socot că da, ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală, dar nu cum ziceţi Dvs. Ar trebui contrapuşi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate din România (indiferent de forma de învăţământ, indiferent că-i de stat sau privată etc) şi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate în străinătate. Abia atunci ar fi relevant. Căci, domnule Ionescu, încă mai am în minte imaginea unor colegi de-ai mei de master la ASE (filosofi cu diplomă de licenţă acreditată, de la ASE) care, în ziua susţinerii, îşi învăţau pe de rost disertaţia cumpărată de pe net cu 100 euro.

Car’ va să zică, dacă chiar vreţi binele învăţământului universitar românesc, ar trebui să vă indignaţi împotriva întregului sistem, nu doar împotriva ţapului ispăşitor „Spiru Haret” (nu c-ar fi el, ţapul, lipsit de bube).

Şi-ncă ceva, domnule Ionescu.
Viitorul cu „o să” se formează cu „o să” la toate persoanele.
„Or” vine de la prezumtiv, ca şi „om”, „oţi”. Şi, aşa cum nu spunem „om să ştim, oţi să ştiţi”, nu spunem nici „or să ştie”. Că se cheamă că amestecăm prezumtivul („ei or şti”) cu una dintre formele viitorului („ei o să ştie”).

Chiar aşa, domnule Ionescu, Dvs. ce fel de diplomă aveţi? De tinichgiu sau de filosof? Acreditată au ba? De stat sau privată? Presupun că-i privată şi neacreditată, căci, nu-aşa, forma greşită „ei or să ştie” numa’ la privat se poate-nvăţa. Filosofii cu diplomă acreditată de la stat ştiind, nu?, că forma corectă e „ei o să ştie” – altfel nu şi-ar fi luat licenţa. Nu?

09-07-26 or sa stie

http://www.adevarul.ro/articole/spiru-haret-fabrica-de-adolescenti-stricati.html

Ce este o ştire?

23/07/2009

O ştire e asta:

Premierul italian, Silvio Berlusconi, nu foloseşte prezervative.

Căci, nu-aşa, pe tot poporul italian îl interesează dacă preşedintele consiliului de miniştri se expune riscului de a contacta boli transmisibile sexual. Normal, pen’că dacă se-mbolnăveşte, ţara intră în criză şi se duce de râpă.

Deci da, mi se pare normal ca asta să fie o ştire de importanţă majoră în Italia.
Numa’ că nu-nţeleg de ce Realitatea ne serveşte nouă, români ce suntem, această ştire. Mi s-ar părea normal să ne spună dacă preşedintele ţării, primul ministru, preşedintele Senatului şi judecătorii de la Curtea Constituţională (ai României, toţi) folosesc sau nu prezervative când şi-o pun (între ei sau pe de lături).

Şi-n caz că nu folosesc, socot că Realitatea ar trebui să înceapă campanie de presă pro prezervative pentru demnitarii statului român, după care tot ea, Realitatea, să fie observator de presă la căpătâiul demnitarilor şi să urmărească dacă folosesc prezervative, aşa cum le-a zis ţărişoara să facă. Şi să-i dea exemplu negativ la teve şi pe prima pagină a site-ului pe cei pe care i-a surprins fără. De exemplu:

Preşedintele Senatului României nu foloseşte prezervative.

Ei, asta da, ar fi o ştire de interes major pentru cetăţeanul român.

Nu?

http://www.realitatea.net/premierul-italian–silvio-berlusconi–nu-foloseste-prezervative–presa-continua-dezvaluirile-despre-escapadele-premierului-italian_568337.html

Biserica ortodoxă sau filantropie vs mântuire

07/07/2009

Mă scuzaţi, da’ mă fascinează.

E oare greu de priceput că Biserica – o instituţie divin umană – se ocupă primordial de mântuirea sufletelor? Biserica nu este un fel de Cruce Roşie, o instituţie de caritate, o societate de binefaceri.

Deci da, Biserica n-are treabă cu sărăntocii, că ea nu-i societate de binefacere, ea se ocupă de mântuirea sufletelor sărăntocilor.

Cum ar fi, nu ne-nteresează sărăntocu’ şi trupul&mintea lui cât îi viu, ne-nteresează numa’ sufletul lui, şi anume când sărăntocu’ e mort. Căci, nu-aşa, sufletele se mântuiesc abia după ce oamenii mor, nu? Vezi, d’aia nu face biserica ortodoxă filantropie, că de filantropie au nevoie trupurile alea scârbavnice, schiloade şi bolnave, or biserica se ocupă de diverse chestii înălţătoare (la cer).

Uite, vezi, d’aicea s-a tras marea schismă: catolicii, ai dreaq de nepricepuţi cu caritatea lor cu tot, se ocupă de trupuri bolnave pe care le caută de viermi prin cele spitale bisericeşti, în loc să se ocupe primordial de mântuirea sufletelor trupurilor ce-şi dădură duhu’, precum ortodocşii.

(Domnu’ distrugător de panarame, aferim!)

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858121/FLORIAN-BICHIR-Patriarhul-si-opera-sociala/

Şiragul de perle

06/07/2009

09-07-06 siragul de perle

De acord cu Dvs., domnu’ Musoiu. Numa’ că bacu’ scoate perle doar o dată pe an. Ziariştii, în schimb, domnu’ Musoiu, sunt mai tari decât bacu’. Căci ei, ziariştii, scot zilnic nenumărate şiraguri de perle lucitoare. Aşa că vă rog, domnu’ Musoiu, să faceţi şi un articol în cinstea ziariştilor şi a perlelor lor – că merită. Căci ei, nu-aşa, au la bază nu doar bacu’, ci şi o licenţă, ba chiar şi câte-un master pe ici pe colo. Ceea ce face ca perlele lor să fie încă şi mai valoroase.

http://www.gardianul.ro/Bacalaureatul-a-mai-scos-un-sirag-de-perle-si-la-«Literatura-Universala»-s138262.html

Meta-ziaristul.

27/06/2009

Ziaristul scriitor despre sine însuşi, sau despre cum să-ţi iei norma de bani făcând norma de semne, atunci când n-ai nimic de spus.
Florian Bichir: Distrugătorul de panarame
Fix echivalentul scrierilor autoreferenţiale ale doamnei Schwartzenberg, zisă şi Rădulescu.

Cred că am dreptul să apăr România, după 23 de ani de şcoală. Poate am şi eu ceva de spus. Cred că am dreptul să asigur o minimă igienă mintală acestui popor.

Uluitor.
Domnu’ distrugător de panarame, eu n-am adunat decât fo dooj de ani şcoală, dar, cu voia Dvs., aş avea şi eu ceva de spus. Sau mai degrabă de-ntrebat:
Domnu’ distrugător de panarame, prin igienă mintală înţelegeţi şi igiena ortografică a poporului?
În caz că da, vă recomand alţi 23 de ani de şcoală înainte să v-apucaţi să asiguraţi igiena poporului – poate pân’ la urmă veţi învăţa că nu se scrie î-L, ci îl. Şi că structurile de genul „Am decis să particip […] pentru a exista şi altă părere” murdăresc limba poporului a cărui igienă vă foarte preocupă. Deci, mă gândesc, domnu’ distrugător de panarame, că poate-ar fi cazul să vă luaţi competenţa lingvistică cu Dvs. sub duş ca s-o igienizaţi un pic. Căci – mă scuzaţi – cam pute.

Să facă grevă cititorii!

13/06/2009

Don’şoara Adriana Duţulescu (Cotidianul) să trezeşte vorghind. Mă rog, scriind. Scriind dăgeaba.
Adică nu dăgeaba, ci ca să facă – crede dânsa – valuri. Sau, mă rog, să fie trendi. Da’ ştii, nu trendiul ăla de-l are aşa de multă lume, c-a devenit de mauvais goût. Nu. E trendiul ăla gen Mac. Dom’ne, io-s altfel şi am curaju’ să zic că-s altfel, chit că stârnesc mânia boborului.

Duduia Duţulescu ne propune să facem grevă de alegeri.
Mândro, să-ţ’ zâc: aş face grevă cu dragă inimă, da’ numa’ când o scrie-n constituţie sau în legea electorală ce se-ntâmplă când face alegătoru’ grevă. Când prezenţa la vot e de 0%, adică. Pân’ ce nu zice chestia asta la lege, tălică te afli-n treabă, scriind numa’ ca să te bagi – şi, mai ales, să fii băgată- în samă.

Mândro, cum să mă exprim: dacă chiar vrei să faci ceva util societăţii, gândeşte cu gându’ tău şi scrie cu mânuţa ta nişte reglementări legale despre greva la alegeri.  Altminteri, articolele ca ăsta de-l publicaşi îs din categoria tichie de mărgăritar. Să stârnim indignare, poate-poate ne bagă careva în samă. Pe principiul – patentat – să-i înjurăm pe Pleşu&Co, ca să devenim celebri.

Altminteri, şi-n politică mai binele e duşmanul binelui.

Marian Nazat, un taliban. Cosmopolit.

04/06/2009

Aflarea-n treabă.
Subcategoria „să scrim mult, poate nu se prinde nimeni că scrim prost”.
Azi, Marian Nazat. Cu „cosmopolitismul talibanului”:

e o găselniţă ce nu se potriveşte neam cu cosmopolitismul talibanului Traian Ungureanu, de pildă.

Eu nu cunosc personal nici un taliban, drept pentru care nu ştiam că-s cosmopoliţi. Presupun c-au devenit aşa de când sunt multe naţii prezente p-acolo prin Afganistan. Că na, te freci toată ziulica de militari americani, români, englezi, mi-nchipui că devii cosmopolit vrând-nevrând, oricât ai fi de taliban. Nu?

Şi categoria „bâta-n baltă”, tot Marian Nazat, acelaşi articol:

5. Pe vremuri, statul ceauşist nu dădea doi bani pe cetăţenii săi. Le vârâse în cap că sunt egali şi binecuvântaţi cu tripla calitate de proprietari, producători şi beneficiari şi cu asta basta! Ca atare, reprezentanţii statului purpuriu nu erau nevoiţi să se prostitueze pentru a culege voturile plebeilor. Şi nici alegătorii nu erau siliţi să accepte umilinţele electorale, prostirea pe faţă. Sufragiul universal, egal şi direct era doar de formă, un moft constituţional de dragul unor principii golite de conţinut.

Car’ va să zică, votul în sine era doar un moft, un principiu lipsit de conţinut, dar -slavă Domnului!- alegătorii nu erau siliţi să accepte prostirea pe faţă. (O acceptau de bunăvoie, sau cum, domnu’ Nazat?) În logica asta, următorul pas e „pe vremea lu’ Ceaşcă se trăia mai bine”.
Şi problema nu e că dl Nazat vorbeşte să se afle-n treabă, problema e c-or fi destui cititori dispuşi să-l ia în serios. Mai ales categoria sub 30.
(Mda, ştiu, paragraful ăla se voia sarcastic, ironic, miştocar, de citit în răspăr etc. Da’ nu i-a ieşit.)

Articolul e aici.

Despre logica financiară a sacralităţii primenirii bărbatului de către femeie.

28/04/2009

Nu-s feministă. Dacă e să predic pentru ceva, atunci predic pentru egalitatea de şanse şi de drepturi, iară nu pentru “egalitatea femeii cu bărbatul”, că n-am cărat în viaţa mea sacu’ de grâu de o sut’ de kile şi nici n-am de gând s-o fac vreodat’. Plus că-s all’antica şi nu ţin morţiş să-mi plătesc partea atunci când mă invită un bărbat în oraş.

Car’ va să zică, nu-s feministă. Cu toate astea, textul ăsta m-a uluit.
M-a uluit teza, m-a uluit subtextul, m-a uluit că apare într-un ziar financiar, m-a uluit că în anul 2009 un om dus pe la şcoli înalte mai poa’ să scrie aşa ceva. Plus că analiza de discurs e revelatorie, fascinantă de-a dreptul pentru psihologia autorului (scuzaţi vorbele mari).

Dl Chirvasiu, cale de două treimi din textul său, ne lasă să credem că va să vorbească despre Paşte şi despre rolul femeii în sărbătoare. Şi ne zice aşa, vorbind despre mama dumisale:

Imperturbabilă, înnoieşte aşternuturile, coace cozonacii în ţest, înroşeşte ouă, prepară cu o grijă chirurgicală drobul, trage ţuica din butoi. Ştie că trebuie să facă toate acestea, fără să se întrebe vreodată de ce anume trebuie. Privind-o cum roboteşte, am priceput […] că rostul decăzut azi al timpului sacru provine din abdicarea voluntară a femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi.

Deducem deci că problema cu desacralizarea Paştelui nu vine de la abdicarea popii de la rolul de popă (vezi anunţurile de genul “cine aduce la biserică altceva decât ulei de măsline va fi afurisit” de pe uşile unor biserici), ci de la abdicarea femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi. Care feminitate, în opinia dlui Chirvasiu, înseamnă că femeia tre’ să înnoiască aşternuturile (spălate la râu, presupun, cu săpun făcut în casă de ea însăşi – d’ăla care i-a nenorocit mâinile lu’ bunică-mea, Dumnezeu s-o hodinească), să coacă cozonaci (după ce i-a frământat ea însăşi, normal; caz în care nu mai are în veci nevoie de fitness, c-a făcut deja spate de înotător) şi diverse etc-uri, pur şi simplu pentru că trebuie şi, mai ales, fără să se întrebe vreodată de ce trebuie.

Deci da, ăsta e, în opinia dlui Chirvasiu, rangul înalt al feminităţii femeii – să robotească diverse, pentru că trebuie, fără să-şi pună vreodată întrebări. (Domnu’ Chirvasiu, după mine, rangul înalt al masculinităţii Domniei Voastre ţine de următoarele: să vă duceţi tălică un pic la răzbel, să vă luptaţi corp la corp cu inamicul, să omorâţi oameni, să araţi câmpul, să spargeţi lemne, să vânaţi ca s-aduceţi de mâncare nevestei şi copiilor, să aruncaţi mânuşa şi să vă duelaţi, iar când veniţi acasă să trântiţi femeia în aşternut -sau pe unde apucaţi, mă rog- şi să i-o puneţi nonstop, cât îi noaptea de lungă (caz în care putem presupune că femeia chiar că şi-ar atinge rangul cel mai înalt al propriei feminităţi). Iar a doua zi în zori să plecaţi la semănat câmpul. Cân’ colo, tălică scriţi la gazetă, dintr-un birou. Nţţţţ… cum rămâne cu rangul înalt al propriei Dvs. masculinităţi?…)

Bon, pân’aci pare că dl Chirvasiu are doar o problemă de, să-i zicem, maschilism – fimeea să şadă la locu’ ei şi să-şi vadă de trebile casei, să nu se facă manageriţă, directoare, infractoare. Numai că dl Chirvasiu adaugă, spre sfârşit, fraza magică:

Feminitatea aceea ancestrală, care funcţiona cu iubire, sexualitate şi maternitate, pare să se fi pierdut ireversibil.

Car’ va să zică, dl Chirvasiu are, de fapt, o problemă cu iubirea, sexualitatea şi maternitatea – şi anume cu lipsa lor. Care iubire, sexualitate şi maternitate , aşa cum rezultă din argumentul pe care ni-l dă însuşi dl Chirvasiu (citatul din Grigore Leşe), n-au nimic de-a face cu aşternuturile înnoite, cozonacii frământaţi, ouăle vopsite şi ţuica trasă din butoi de mâna femeii – alea de le proslăvea mai sus.
Dl Chirvasiu, la categoria “Scrierea degeaba”, scrie 470 de cuvinte – într-un ziar financiar! – ca să ne spună că-i lipsesc iubirea, sexualitatea şi maternitatea şi că din cauza asta el nu a simţit “sacralitatea acestei ritualice primeniri”.

Domnule Chirvasiu, noi, cititorii Dvs., putem înţelege că idealul Dvs. este o femeie care să vă iubească, să se lase footootă cu voioşie şi-ntr-un mod aţâţător, să fie mămoasă cu Dvs., să robotească pentru că trebuie şi fără să pună întrebări, toate întru “sacralitatea primenirii”. Înţelegem toate acestea. Numai că nu ne-nteresează.

Domnu’ Chirvasiu, Dvs. scriţi bine, da’ scriţi degeaba!

PeSe1: Dl Chirvasiu încheie apoteotic, cu o contrazicere. De unde la început era vorba de abdicarea voluntară a femeii de la propria feminitate, în ultima frază dl Chirvasiu admite că “am alungat femeia asta din sărbătoare”. (Cale lungă, semantic vorbind, de la “abdicarea voluntară” la “am alungat-o”.)
PeSe2: N-am înţeles totuşi de ce tre’ să tragă femeia ţuica din butoi şi de ce e ăsta semn de feminitate de rang înalt…