Archive for the ‘Stâlcirea limbii’ Category

A procrastina, procrastinare

07/06/2015

Procrastinarea mă-sii cui nu v-a-nvăţat română!

2015-06-07_procrastina
Hotnews

„Procrastinate” se traduce cu a tergiversa, a amâna, a tărăgăna. Ce-o fi aşa de greu?! Uite, a tărăgăna – aşa un cuvânt frumos, nu l-am mai auzit de mult. Şi cică vine de-a dreptul din latină.

(Na, că mi-a mai venit unul: a se lălăi, a o lălăi. Da’ ăşta nu sună aşa şic ca „a procrastina”, din „a o lălăi” nu rezultă că ai job în engleză.)

Reclame

Pe cine? Pe care.

24/04/2015

Daţi-mi voie să şeruiesc ceva emoţionant de pe FB.
2015-04-24_pe-care

Aşa. Am şeruit.
V-aţi emoţionat, v-aţi căutat de cicatrice/i, cearcăne şi riduri? Aveţi? Bine, înseamnă că sunteţi frumoşi. Mai ales dacă aveţi fete dimineaţa – atunci clar sunteţi frumoşi!

Bun.
Acu’ să vă explic: „care” folosit peste tot e urâţenia întruchipată. Adevărul e că frumuseţea interioară din capul tău stă în „pe care”. Dacă ştii când să-l foloseşti, ai cap frumos. Pe dinăuntru, mă rog, da’ asta era ideea, nu? Frumuseţea interioară. Ei bine, frumuseţea interioară a capului tău stă în „pe care”.

După cum urmează:
cicatricea care o ai în genunchi. Urât, cap foarte urât pe interior. Pe cine ai în genunchi? Pe cicatrice, deci cicatricea pe care o ai. (Puriştii care vor explicaţii cu complement direct vs subiect sunt rugaţi să se adreseze peste drum. La fel şi cei care se indignează că am considerat-o pe cicatrice o persoană şi am pus-o să răspundă la „pe cine?”, nu la „ce?”.)

cearcănele care le ai. Urât, cap foarte urât pe interior. Pe cine ai? Pe cearcăne, deci cearcănele pe care le ai.

faţa (sau fata, după caz) care o ai dimineaţa. Cap şi mai urât pe dinăuntru. Pe cine ai? Pe faţă sau (ăia mai norocoşi) pe fată. Deci fata / faţa pe care o ai.

rimelul care curge. Cap frumos. Cine curge? Rimelul, deci rimelul care curge.

ridurile care încep să se vadă. Cap frumos. Cine începe să se vadă? Ridurile, deci ridurile care încep să se vadă.

Clar? S-a auzit până-n fund la taxatoare domnu’ Călin Popescu-Tăriceanu sau tre’ să reiau?

Ţiitorul de goluri

22/04/2015

De ce portarul de la fotbal nu se mai cheamă portar, ci goalkeeper?

Întruna se întruneşte într-una

21/04/2015

La Emag. Categoria „ia te uite, p-asta încă n-o văzusem!”.

2015-04-21_intr-uneste(De la cititorul vigilent Dragoş.)

Copii, să recapitulăm:

Întrun nu există. Nu se scrie niciodată întrun, fără liniuţă.

Există doar într-un, cu liniuţă. Care vine de la în + un. Într-un cuvânt, într-un moment, într-un ceas bun. Sau rău, cum a fost cazul în poza de mai sus.

Întruna înseamnă mereu, neîncetat, continuu.

Într-una vine de la în + una. E perechea lui într-un, în + un. Într-o zi, într-una dintre zile. Într-o poşetă, într-una dintre poşete. Într-o carte, într-una dintre cărţi.

A (se) întruni se scrie fără liniuţă: întrunesc, întruneşti, întruneşte, întrunim, întruniţi, întrunesc.

După cum zice şi în DOOM:

2015-04-21_intruna_intr-una_intruni

Îmi cer scuze, îţi cer scuze

21/03/2015

S-a apucat „Adevărul”, şi anume Alina Pop, să scrie despre greşelile frecvente de exprimare în limba română. Trecând peste greşelile de redactare din articol, Alina Pop spune ditamai gogomănia încă din titlu:

2015-03-21_imi-cer-scuze
Adevărul

Nu-nţeleg, frate, de ce nu purcezi să te informezi înainte să scrii un asemenea articol. „Îmi cer scuze” NU e greşit. „Îmi cer scuze” e corect.

Poftim, de pe net (că nu trebuie să dormi cu Gramatica Academiei sub pernă, găseşti şi pe net informaţie demnă de încredere, trebuie doar să te osteneşti s-o cauţi, nu să scrii articole după ureche):

„În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, aşa cum a arătat, într-un articol din 1984, Mioara Avram („«Îmi cer scuze» sau «vă cer scuze»?”, în Limba română, nr. 5; text reprodus în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987). Vorbind de „condamnarea nejustificată a construcţiei a-şi cere scuze”, autoarea demonstra că ambele construcţii sînt corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele două construcţii, îmi cer scuze şi vă cer scuze, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori înţelegerea confuză”. Mioara Avram plasa respingerea construcţiei „îmi cer scuze” în categoria mai largă a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcţia a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) – şi cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcţie nu este un caz izolat în limba română; ea apare şi în a-şi cere iertare, a-şi cere voie să plece etc., fiind îndreptăţită din punct de vedere gramatical şi semantic şi confirmată de tradiţia literară: secvenţa îmi cer scuze e atestată în Dicţionarul limbii române (DLR), chiar la scriitorii mai vechi. Şi construcţia similară, în care obiectul cererii este iertarea (mai vechi: iertăciunea), e bine reprezentată, apărând de exemplu la Bălcescu („Îşi ceru iertăciune”) sau la Negruzzi („Am venit să-mi cer iertăciune”). În explicarea construcţiilor în cauză sînt invocate atît evoluţii interne, cît şi posibile calcuri din franceză.” (Rodica Zafiu, „Îmi cer scuze…”, în „România literară, nr.39, din 2008. Articolul poate fi descărcat de aici.)

Îmi doresc ca redacţia ziarului „adevărul”, dimpreună cu Alina Pop, să-şi ceară scuze de la cititori pentru informaţiile greşite pe care le răspândeşte din cauză că nu s-a informat în prealabil din trei surse, aşa cum, zice-se, le cere meseria.

Virgulă virgulă

20/03/2015

Eu, când mă fac mare, o să fac o teză de doctorat despre virgulele inutile. Deocamdată strâng material.

2015-03-20_virgule-inutile

Ponta şi Iohannis discută vineri. Pur şi simplu.

Farmaciile Catena

21/02/2015

…sau de ce e util să-ţi trimiţi angajaţii la training de ortografie la Cărtureşti Verona, chiar dacă lor li se pare că n-au nevoie. Jur că după atelierul ăla despre ortografia înjurăturilor până şi „creativul” de la Catena o să ştie când să scrie „a-i”. HR-ul de la Catena, găsiţi detalii aici. Sau HR-ul lu’ firma de publicitate a lu’ Catena, mă rog.

2015-02-21_catena

Copii, noi scriem „spre a-i fi spumă de baie”, de la „spre a îi fi…”, adică „ca să îi fie…”.

 

Adevăratul cel mai frumos cadou primit de dl Ponta în 42 de ani

20/09/2014

De la mine pentru domnul Victor Ponta.

2014-09-20_celmaifrumoscadoualluiPonta

 

 

Al, a, ai, ale cui?

17/06/2014

2014-06-17_al

Marius Dobre, Cariere

 

Intrumentul [al] leadershipului sau dezvoltarea [a] leadershipului? Că n-am înţeles.

Culmea adresării

27/05/2014

Întrebarea pe care mi-am adresat-o în continuare este care dintre aceste măsuri au convins electoratul să îl trimită în PE. (Emanuela Ignatoiu-Sora, contributors.ro)

Nimeni nu(-şi) mai pune întrebări în ţara asta, ţaţo! Toţi (îşi) adresează întrebări, mai exact întrebarea pe care (şi-)au adresat-o. Ca nu cumva să se înţeleagă că şi-au pus-o fiecare pe cont propriu.

‘Ţ dai seama, soro, ce de întrebări şi-a mai adresat lui însuşi Descartesu’ cela, de-a ajuns el la concluzia că dacă există, gândeşte?! Sau invers. Sau reciproc, ceva.

Dacă îmi adresez întrebări, exist. Cam aşa cu româna elevată de azi.