Archive for the ‘Stâlcirea logicii’ Category

Cu subiect şi predicat. Exerciţiu

16/06/2014

Analizaţi sintactic fraza de mai jos:

2014-06-16_APM(Alina Mungiu-Pippidi, România liberă)

Întrebare ajutătoare: ce face fata? (Aflaţi predicatul.)

Anunțuri

Preşedinte sau preşedintă?

09/06/2014

Mă ucid ăştia la Digi cu „Preşedintele ICCJ, şantajat”. E femeie şi-i preşedintă. „Preşedinta ICCJ, şantajată”. Hai, că nu-i greu!

Aberaţiile din cartea de română

06/05/2014

„IA este un cuvânt care poate fi înlocuit cu a lua: El ia cartea.” Am socotit pe degete şi mi-a dat El a lua cartea. Că „ia” se înlocuieşte cu „a lua”. Nu „vine de la”, ci „se înlocuieşte cu” a lua. (Din „Învăţ să scriu corect, caiet pentru clasa a II-a”, de Petru Hurducaciu şi Paula Hurducaci.)

Mai aveam una, dintr-un manual de-a patra, da’ am pierdut-o. Deocamdată.

Majoritatea este, majoritatea sunt

03/03/2014

P-aia cu „Majoritatea băieţilor din clasa mea este blondă.” v-am mai zis-o. Şi p-aia cu „Majoritatea reclamelor este proastă.”. Ia, încă una, găsită pe net:

“Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate sunt somități doar în România.”

Ei? Zici că se zice „majoritatea este”, pentru că „majoritatea” e la singular? Ia de-aici:

“Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.”

Eu ştiu că într-a cincea doamna ţi-a zis că predicatul se acordă cu subiectul, dar dup-aia ţi-a mai zis şi despre acordul după înţeles, numai că p-ăsta l-ai uitat.

Stâlcirea logicii

27/02/2014

În urmă cu ceva vreme primesc o propunere de colaborare – cea mai tare de pân’ acu’, aşa mi s-a părut. Să evaluez starea ortografică a junimii române. Să creez (bine, cică „să creăm”) un test de ortografie pentru clasa a IX-a, să umblu pe la directorii de licee din Bucureşti (şi-n restul ţării, eventual) să-i rog să mă lase să le testez elevii (şi dacă nu mă lasă, neapărat să le cer socoteală de ce), să dau testul, să corectez, să scot un soi de raport pe care să-l trimit ulterior în cele patru zări (părinţi, profesori, directori, elevi, ziare etc). Voluntar, desigur, fiind aceasta o iniţiativă civică. Nu zicea însă nimic despre cine se duce la serviciu în locul meu cât timp eu umblu prin audienţe la dom’ directori de licee.

M-am amuzat. Pun chestia pe FB.
O tăntică mă ia cu „ai uitat să precizezi cine ţi-a făcut propunerea”. Căcat, n-am uitat, am ales să nu precizez. „E irelevant”, îi răspund. „Pai nu i…ca ar putea sa te si plateasca… ceea ce mi pare normal…”, zice tanti. „Presupunând că ar fi aşa, de ce trebuie să ştii tu despre cine-i vorba?” îi răspund. M-a făcut „agresivă şi nepoliticoasă”, fără să-mi răspundă la întrebare. Chiar aşa, ce te omoară pe tine grija despre cine mi-a făcut mie propunerea asta, dacă eu am ales să nu zic despre cine-i vorba?
Altă tanti (profă de română, pare-mi-se) se ofensează instantaneu – că adică ce, noi nu suntem în stare să ne evaluăm elevii?! Am zis eu asta, cucoană?! Am zis eu că vin la şcoala matale să-ţi evaluez elevii?!

Aşa… Cum iniţiativa mi s-a părut plină de avânt pionieresc, am zis să-i răspund totuşi flăcăului (că despre un flăcău avântat e vorba, adică o persoană privată, putea să te ducă capu’ la asta, dacă n-am precizat despre cine-i vorba şi-am mai şi zis că nu-i relevant). Şi i-am răspuns: „Nu am vreme de-aşa ceva, mulţumesc”. Că n-am. Plec de-acasă la 7:15 şi mă-ntorc pe la cinci seara. Sau mai târziu, după caz. Sigur, n-am stat să-i detaliez chestiile astea flăcăului, pen’ că mi se pare suficient să-ţi zic că n-am timp. La care flăcăul găseşte cu cale să mă ia la rost (nu fuseseră suficiente cucoanele, se pare):

Hmm… un răspuns mai sec de’atat n-am primit de mult și nu m-aș fi așteptat de la dvs, mai ales ca reacție la o inițiativă care, zic eu, se potrivește perfect cu blogul dvs… [Iniţial mă luase cu „tu”. Între timp s-o fi prins că dacă n-am timp vasăzicăcă am un job, deci sunt şi eu o tăntică.]
Dați-mi voie să vă întreb:
1. De ce ati pornit blogul diacritica? [Cum de ce?! Ca să ai tu „iniţiative” pe baza lui şi pe munca mea.]
2. De ce vi se pare initiativa propusă de mine inutilă/stupidă? Sau cum vi se pare de nu sunteți interesată absolut deloc ”de-așa ceva”? [Nu-ţi zisei că N-AM VREME?!]
Mulțumesc, aștept răspuns.

Iaca na. De-ar fi să am un bănuţ pentru toţi ăia de au idei şi iniţiative care se potrivesc „perfect” cu blogul meu…
Deja mă enervase, dar omul aştepta răspuns, aşa că-i răspund: „Flăcău, care parte din „n-am vreme” n-ai priceput-o?”. Atât mi-a (i-a?) trebuit!

Tocmai pentru că ați spus că n-aveți vreme v-am întrebat de ce ați pornit blogul (si nu mi-ați răspuns, probabil că n-aveți vreme). Pentru blog aveți vreme, dar pentru propunerea mea NU (nici măcar pentru un răspuns mai ”normal”). Înseamnă că propunerea mea contravine cumva ideilor/principiilor/opiniilor dvs, și de aceea v-am intrebat în ce mod anume / cum vi se pare, dar nu mi-ați răspuns nici asta, probabil că n-aveți vreme.

Deci, de ce ați pornit un blog despre vorbirea/scrierea corectă, pentru care aveți vreme, dar pentru o inițiativă care se pliază perfect pe tipicul blogului diacritica, nu e vreme nici măcar de un răspuns mai lung de 3 cuvinte? De ce nu spuneti direct că nu vă interesează așa ceva și că preferați să vă rezumați la postările de pe blog, fără să vă implicați în altceva? Ar fi ”mai corect” decât ”n-am vreme de așa ceva”.

Iaca poznă! Să dau socoteală de ce am vreme de blogul meu, dar nu şi de iniţiativele altuia – asta încă nu mi se-ntâmplase.

Ce-aveţi, frate? Pluteşte ceva în aer azi, sau ce?!

Spaima de cuvinte

26/02/2014

A pune şi a băga.
Nimeni nu mai pune întrebări, toată lumea adresează întrebări. Nimeni nu bagă nimic, toată lumea vâră. Inclusiv cozonacul – îl vâră în cuptor, nu-l bagă.
„Întrebarea pe care i-am pus-o”? Ptiu, piei, drace porno! „Întrebarea pe care i-am adresat-o”, aşa-i mumos, mămică, să nu te mai aud cu „bagă” şi „pune”!

(Alo, reveniţi-vă! A pune şi a băga sunt cuvinte normale. Pornoşagul e doar în mintea voastră.)

Obsesia pleonasmului

24/02/2014

După protestul neapărat faţă de, nicicum împotrivă, vă oferim astăzi greşeala de ortografie. Care-i greşită, desigur. Categoria „aşa am învăţat eu într-a cincea şi încă n-am reuşit să depăşesc momentul”.

Italienii zic bine mersi „errore di ortografia”, iar lu’ Garzanti nu i se face pielea de găină de la „pleonasm”, ba chiar le dă dreptate:

2014-02-24_errori-di-ortografia_garzantiwww.garzantilinguistica.it

Francezii zic şi ei „faute d’orthographe”, dimpreună cu Trésoru’:

2014-02-24_faute-d'orthographe_TILFhttp://atilf.atilf.fr/

Românul, în schimb, fuge de pleonasm ca dracu’ de tămâie, chiar şi acolo unde nu-i. Pleonasm, nu ălălalt.

(Da, frăţicule, ştiu, nu-i pleonasm. Nici truism, tautologie, contradicţie, oximoron, hemoroid sau ce v-ar mai putea trece prin cap. E doar o sintagmă corectă. Pentru că etimologia nu-i semantică, iar dicţionarele nu dau sensul cuvintelor traducând etimoane. Dacă ne-apucăm să traducem etimoane, o să ne rezulte că „ortopedie” înseamnă „educaţie dreaptă”, că-n fondu’ fondului vine de la „orthos” şi „paideia”. Sau hai, „creştere dreaptă”. Da-n nici un caz nu rezultă „ramură a medicinei care…”. Etimologia şi semantica sunt chestii diferite, iar semantica nu-i traducere de etimon, e clar?)

Ca la mama acasă

25/11/2013

Sentimentul fiinţării româneşti: o cratimă, cât de mică, undeva, numai să fie. Că italiana n-are (pare-mi-se) şi ţi se face dor şi poftă, ca de cozonacu’ lu’ mama.

2013-11-25_acasahttp://www.bunatatidinromania.com/italia/

(Copii, noi scriem întotdeauna „veţi”, într-un cuvânt.)

Culmea micuţilor

24/11/2013

2013-11-24_micutii-mai-marisori(N. Manolescu, Adevărul)

Dacă erau mai mărişori nu mai erau micuţi, bre domnu’ Manolescu! Erau „măriceii”, presupun. (Dacă atunci când sunt mici sunt „micuţii”, când sunt mai mari sunt „măriceii”, nu?)

 

Româna de-a IV-a, Humanitas

14/11/2013

Lecţia 15 – Scrierea ortogramelor ce-l/cel

Reţineţi!
Ortograma ce-l este alcătuită din două cuvinte, ce putând fi înlocuit prin care şi l prin îl.
Cel apare când arată că o calitate este în cel mai înalt grad: cel mai frumos.

Lucraţi!
Completaţi cu ce-l sau cel:
Oraşul Turda este înspăimântat de sutele de ciori din parc şi părinţii ştiu de … ocolesc.

_____________________

Prin urmare: părinţii ştiu de care îl ocolesc, nu? Că doar aşa scrie: ce-l înseamnă care îl.

Se pare, de asemenea, că la Humanitas autorii se înlocuiesc prin alţi autori, nu cu alţi autori. (Categoria „cacofobia”: decât să zici „poate fi înlocuit cu care„, mai bine stâlceşti limba română fix în manualul de română.)

Da’ Liiceanu, Liiceanu prin cine poate fi înlocuit?!