După volumu-ntâi şi doi, acu’ volumu’ III.
Cum vă ziceam, întrebaţi coerent şi concis. Şi-ncercaţi de v-amintiţi că eu nu-s Google.
Şi-nainte să-ntrebaţi, consultaţi cuprinsul din dreapta! S-ar putea ca răspunsul la întrebare să fie deja acolo. Şi aruncaţi o privire aici.
diacritica 
Am incercat sa caut pe blog, dar nu am gasit. Nu zic ca n-o fi, da’ mi-s si io copchil tampitel.
Vis-a-vis sau vizavi? Din cate am citit pe net, am inteles ca in noul DOOM a aparut varianta cu ‘vizavi’. Asta-nseamna ca sa scriu „vis-a-vis” fara à-ul..frantuzesc e gresit?
E „vizavi”.
Saru’ mana de lamurire.
P.S.: Vad ca „a fi” a ‘implinit’ multe … cautari. Desi nu-s tocmai o analfabeta, e a doua oara cand am un post it lipit undeva langa monitor pe care am scris cand se scrie FII, evident, luand exemplele din articolul tau. Asadar, saru’ mana si pentru asta. Desi n-am reusit sa le retin perfect. Inca!
Da’ e simplu:
Exact regulile astea le am scrise. Invat, invat, promit. :))
Sarbatori fericite!
salutare
eu am o „problema” cu „bai” (a se citi „băi”), cand mai aud pe unul/altul ca zice <> le: mă enerveayă când aud expresia astfel folosită.
off o să încerc să trec pe limba română
on
aş vrea să scriu despre acest subiect pe „blogul” personal dar aş dorii să ştiu şi varianta corectă a folosirii acestei expresii.
părerea mea e că „băi” se spune când vrei să vorbeşti de „băi de aburi, băi termale, ş.a.”, în contextul „băi nene” să încerci să schimbi cumva expresia, (măi omule).
e corect să foloseşti „băi” în contextul care mă perturbă?
ps: am aruncat un ochi peste cuprins, însă nu aşa cum ar fi trebuit.
multumesc anticipat.
Andrei
Acu’, la drept vorbind, când scrii „aş dorii” nu „băi”-ul altora ar trebui să te preocupe, ci „aş dorii”-ul propriu.
Bă/băi e la fel de corect (sau nu) ca mă/măi. E o interjecţie, într-un anume registru de limbă, n-are treabă cu corectitudinea. E absurd să te iei de interjecţiile oamenilor.
da, multumesc. is darnic in privinta „i” urilor si lent in conjugari dar, in dex nu găsesc interjectia „băi”.
am gasit definitia „registrului de limba” si parca se contureaza un raspuns.
multam.
si ca tot suntem in ajun de Craciun, iti doresc Sarbatori Fericite.
Cam greu cu interjecţiile în DEX. Probabil că n-o să găseşti nici „eee”, nici „neee”, nici „nţ”, nici „ăăă”, nici „ha”. Interjecţiile-s interjecţii 🙂 , puţine au căpătat statut de cuvinte demne de DEX. Şi, că tot veni vorba, nici „pulă” şi „pizdă” nu-s în DEX98/DOOM. Te bate gândul să-i critici pe ăia care le folosesc, pe motiv de absenţă din dicţionarele oficiale? 😀
(În orice caz, în DOOM/DEX există „bă”, care-i o variantă a lui „băi”. Sau invers, mă rog.)
În privinţa i-urilor, poţi începe de aici:
i sau ii. Despre verbele care se termină în i
Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i
care este populatia romaniei?
Mă scuzaţi că n-am precizat: ăsta-i loc de întrebat ortografice. Pentru demografice, căutaţi locu’ de-ntrebat demografice.
ce site… munca, nu gluma!
Felicitari!
Mulţumesc.
Buna. Felicitari pentru site. E reusit.
Am o nelamurire. Cum e corect „milioane de lei au fost cheltuiti” sau „milioane de lei au fost cheltuite”?
Multumesc.
Adriana
Ce ai cheltuit? Milioanele sau leii?
(Mai multe detalii pe temă, aici.)
Cum se conjuga verbele „a rama” si „a muge” ?
Într-u-cât, totul e k, este corectă şi prezenta?
cum ii zice: formular de aplicatie sau de aplicare? multam
De candidatură îi zice. Sau de înscriere.
ha, ha, ha! esti genial de eficace! multumiri
Să creşti mare!
Cum ramane cu verbele despre care intrebam ?
Rămâne să ţi le cauţi singur, dacă tot eşti aşa revendicativ. Începe prin a căuta forma corectă de infinitiv.
De ce atitudinea asta ?
Ca să-ţi vii în fire.
Azi am zis o frază cu următorul model: „Șansele sunt ca X să se întâmple.” și am fost corectat cum ca „Chances are that X will happen” nu se poate traduce așa și că ar trebui să spun invers, cu „Sunt șanse”. Greșisem cu exprimarea mea?
Hm. Nu ştiu. Cred că-i o nuanţă de sens acolo, între „şansele sunt” şi „sunt şanse”. Oricum, „chances are” se traduce prin „sunt şanse”.
Bună ziua, din nou!
Nu am nici o întrebare legată de ortografie, ci vreau să distribui spre hazul tutror o adresă internă devenită anunţ public(at) şi lipit pe un geam la CASMB. Aceasta apropo de blocările de sisteme informatice petrecute recent, aici.
Mă gândeam zilele trecute la apelativul „colega” adresat bărbaţilor şi la faptul că suntem atât de obişnuiţi cu el încât nu ne mai întrebăm de ce e folosit la genul feminin. Mă poţi lămuri? mulţumesc anticipat
Habar n-am. Dicţionarul zice că coleg/ă vine din fr. collègue, da’ mă-ntreb dacă apelativul „colega” n-o fi având de-a face cu it. collega (m+f).
Ana-Mariei sau Anei-Maria, de asemenea, Zoei sau lui Zoe?
Mulţam.
Have no idea. Anei-Maria, aş zice. Anamariei doar dacă într-un cuvânt. Da’ nu ştiu regulă. Să nu uit să mă uit după. Regulă.
Lui Zoe, aş zice. G-D în -ei numa’ dacă N-Ac în -a, din câte ştiu eu. Adică Zoia – Zoiei, dar Zoe – lui Zoe.
„Cum poate otravi un oras intreg un combinat chimic” – cat de convingator poate fi un asemenea titlul?
http://www.contrasens.com/2011/01/20/cum-poate-otravi-un-oras-intreg-un-combinat-chimic.html
Vrei să-ţ zic io cât de convingător poate fi? 🙂
„Becali anunta plecare inca unui jucator de la Steaua „- oare or fi lucrand cate doi ziaristi la compunerea unui titlu si unul dintre ei o fi fost invoit ?
http://www.ziare.com/steaua/stiri-steaua/becali-anunta-plecare-inca-unui-jucator-de-la-steaua-1070287#adaugare-comentariu
Bună seara,
Am o întrebare legată de scrierea „î” sau „â”.
Cuvintele compuse de genul „neîntors” se scriu cu „î”, iar cele care au litera în mijloc cu „â”.
Regula se aplică şi la gerunziu? „Plângând”, de ex. Am văzut forma „-ând” în destule locuri, dar un sufix mi se pare tot o compunere de cuvânt. Şi atunci nu ar fi mai normal să se scrie „plângînd”?
Vă mulţumesc.
a. Regula se referă la prefixare, nu la derivare de orişice fel, şi se învaţă undeva printr-a cincea, în caz că n-ai prins-o într-a doua.
şi b. Regula blogului ăstuia e să cauţi mai întâi răspunsurile cel puţin în cuprinsul de-alături, dacă nu şi-n index. De cele mai multe ori răspunsul e deja acolo. Inclusiv în cazul ăsta.
Am văzut şi regulile blogului, unul foarte instructiv, de altfel, şi răspunsul în articolul legat de „Â, Δ.
Întrebasem pentru că adăugarea unui sufix îmi pare a fi tot o compunere de cuvânt. Dacă a fost agasantă întrebarea, îmi cer scuze. Mă voi rezuma numai la a citi blogul, nu voi mai adresa nicio întrebare.
Mulţumesc.
Vă doresc o seară bună.
Sfinte Sisoe, o ţii ca gaia maţu’ cu compunerea, deşi ţ-am explicat de două ori (în răspuns şi-n articolul pe care pretinzi că l-ai citit) că e vorba de PREFIXARE! Care e o derivare, nu compunere („zgârie-brânză” e cuvânt obţinut prin compunere, „neînceput” e obţinut prin derivare cu prefix – tot la clasa a V-a se-nvaţă). Despre domnia sa, derivarea cu prefix, e vorba în propoziţie (şi scris negru pe alb cu mânuţa mea, de două ori), iară nu despre compunere şi nici despre derivarea cu sufix. Prin urmare, fiind vorba de mere şi de pere, regula care se aplică merelor (prefixarea, adică) nu se aplică neapărat şi perelor (sufixarea). Chit că ambele fac parte din categoria fructelor (lexicale).
Iar -ând din „plângând” e tot atâta de sufix cum e şi -esc din „citesc”. Te pomeneşti că şi „citesc” o fi obţinut tot prin compunere!
Pare că-l citeşti degeaba, aşa că mai bine nu-l mai citi defel.
Pe mine ma cam bat virgulele. Stiu, in mare, cand se folosesc, insa nu-s prea sigur de mine. Uneori mi se pare ca am pus prea multe virgule (ca si-acum).Inainte caror cuvinte se foloseste virgula intotdeauna?
o intrebare despre cum se foloseste virgula:
in caz ca topica este schimbata, adica substantivul in cazul vocativ este plasat la sfarsitul propozitiei, se mai desparte de restul propozitiei prin virgula?
un exemplu: Frumos la voi aici[,] doamnelor! sau Frumos la voi aici doamnelor!
@Dan, răspunsul aici.
@VirgulaMan, e-un întreg tratat chestia asta cu virgulele. Vezi şi tu pe-alături câteva articole despre.
multumesc!
Soro, ti rog frumos, că-mi iau câmpi şi-mi dau foc… di ce e *noastră* adjectiv posesiv aici?
„De ce eşti împotriva noastră?”
Peste tot îmi zice că e. Da’ nu-mi zice de ce. Are legătură cu „partea noastră”? Zău, nu mai ştiu cum s-o răsucesc să pricep…
Mulţumesc
Păi dacă n-ar fi adjectiv posesiv, ce-ar putea fi? Pronume?!
(Tre’ să aibă a face cu regimul lu’ împotriva, datorită, graţie etc.)
Dacă-i singur şi ţine locul unui substantiv, e pronume; dacă însoţeşte şi se acordă cu un substantiv, devine adjectiv. Aşa zice regula de bază. Simt ceva ce samănă cu un acord, da’ nu mi-e deloc desluşit… Îmi scapă vreo elipsă ceva?
M-am uitat şi la regimul prepoziţional. Ăla obligă la caz; aici e acuzativ, situaţie în care după el vine adjectiv posesiv. Aşa zice la carte. Da’ s-o iau aşa, că aşa e?
Unde-i acuzativul? „Împotriva” cere genitivul.
Cetisem ceva pe temă, prin Ştefania Popescu, cred. O să caut.
Cere de regulă genitiv. Cu două excepţii, de tipul „împotrivă-mi” (dativ) şi „împotriva noastră” (acuzativ, că forma de genitiv-dativ la posesivul ăsta e „noastre”). Pe mine valoarea adjectivală a lui „noastră” mă confuzionează.
Când ai tu vreme şi dacă poţi. Nu arde. E a doua oară când mă lovesc de el şi am tot căutat… Pot să-l iau şi ca atare, da’ am zis să mai zdruncin nişte crieri 🙂
Mulţam şi o zi bună.
Probabil că e caz de o împotrivă – două împotrive. 😆
Îţi dai seama că m-am gândit şi la asta??? Dacă văd undeva negru pe alb că cere prepoziţia genul şi numărul, îmi tai venele şi mă rad în cap! :)) În ordinea ASTA! :))
N-am căutat, da’ acu’ că mă gândesc, s-ar putea să păstreze ceva rămăşiţe de la substantivul de plecare, potrivă/a. Pe potriva noastră, deci împotriva noastră. Cam aşa ceva, cred… Nu c-ar avea împotrivă/a gen şi număr, cred că-i un soi de axiomă din cauză de uz din cauză de etimon. O să mă uit prin GA.
„X citeste, Y scrie iar Z se joaca” sau „X citeste, Y scrie, iar Z se joaca” ?
@Iulia
GA, vol. I, p. 237, capitolul despre adjectivul posesiv:
„Formele meu, mea, mei, mele apar şi fără semnificaţie posesivă în contextul unei propoziţii şi al unei locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv (în faţa casei şi a blocului – în faţa mea şi a ta; în spatele blocului – în spatele meu; deasupra casei – deasupra mea); în primele două exemple acordul formal în gen se explică prin istoria construcţiei (iniţial îmbinare liberă de tipul substantiv + posesiv), în ultimul, prin analogie.”
Îmi pare că-i cam ce ziceam mai sus. Undeva între istoria construcţiei (în + potriva + noastră) şi analogie (ca la deasupra).
@VirgulaMan
Ia ia tu la rând tot ce-ncepe cu „virgulă” din lista de alături (că de-asta am făcut-o!), c-ai să găseşti şi răspunsul.
Da. Am mai scotocit şi eu aici. Doar că la pagina asta trec sub tăcere faptul că adjectivul e în acuzativ, ceea ce nu se mai pupă cu „regimul de genitiv”… E însă cea mai bună explicaţie găsită. Şi dacă le mai trântesc şi că-i „axiomă”, i-am potolit 😀
Săr’mâna.
Am citit si am aflat ca se foloseste.Ciudat.Am citit intr-o carte aceasta propozitie, iar acolo nu era virgula inainte de „iar”, si nu stiam de ce.
Păi dară ce să facă, să se acorde cu prepoziţia?! Împotriva noastre să-i zică?! Împotriva ţărişoarei noastre (unde adj se acordă cu subst) e una, împotriva noastră e alta. Iar noastră ăla se acordă cu substantivul inclus în prepoziţie: potriva. Care, la vremea lui, era în acuzativ. Chestie de istoria/evoluţia limbii. Zi-i atavism, na, nu axiomă.
Întotdeauna virgulă înainte de „iar”. Asta chiar că-i axiomă.
Nu chiar intotdeauna.Nu se pune virgula dupa iar cu valoare de „din nou”.ex: Mergi iar la bunici.
Interesant blogul asta, multe chestii interesante pe aici.
Mda, vorbeam de „iar” conjuncţie, că la ăsta te-ai referit.
Stiu, merci ca-ti pierzi timpul cu mine/noi :).
Câte virgule sunt în plus în paragraful de mai jos?
„Ministerul Economiei a transmis, vineri, rafinăriei Petromidia, o informare în care arăta că datoria fostei Companii Române de Petrol a fost stinsă şi că plăţile către Fondul Special pentru Produse Petroliere vor fi oprite, iar taxa nu mai trebuie să se regăsească, din acea zi, în preţul carburanţilor.”
Cât de greşit este acordul din propoziţia următoare?
„Rompetrol arată totodată că fiecare companie petrolieră are propriul mod de calcul al preţului carburanţilor la pompă, în funcţie de costurile de procesare ale ţiţeiului, distribuţie ale combustibililor şi operare ale reţelei.”
(E vorba de costurile reţelei sau de operarea reţelei?)
http://www.mediafax.ro/economic/rompetrol-taxa-de-un-cent-pe-litru-a-fost-eliminata-preturile-carburantilor-scad-cu-0-03-bani-7916077/
De fapt, ceea ce mi-a atras iniţial atenţia la acest articol a fost confuzia între 0,03 bani (în titlu) şi 0,03 lei (în primul paragraf al ştirii). Apoi am început să-l citesc mai cu atenţie…
Spre exemplu sau de exemplu? Cunosc sensul amandurora, dar nu am gasit o explicatie mai elaborata ca sa conving cand se foloseste spre exemplu/ de exemplu. Poate ma puteti ajuta. Multumesc!
@Simona, nu-mi pare să fie vreo diferenţă majoră de sens.
@Răzvan, bun material, thanks. 🙂
buna!
avem la biuro’ o discutie – sambadi afirma ca s’a dat drumu’ la folosirea gradelor de comparatie pentru „special”.
chiar e adevarat?
merci.
Habar n-am. 🙂
Buna ziua
„Nu ma pot abtine sa nu-mi placa” sau „nu ma pot abtine sa-mi placa”? Am intalnit ambele variante. Daca incerc o inlocuire cu ceva apropiat ca sens, de exemplu: „nu-mi pot refuza placerea de a…” rezulta ca a doua varianta ar fi de ales, dar suna ca naiba. Cum e?
Întreabă-l pe domnul ăsta, o să-ţi explice mai bine decât mine.
Am si eu o nelamurire:
1) Poate pleca.
2) Poate sa plece.
Sunt ambele variante corecte? Care e recomandata? Cea cu infinitiv sau cea cu conjunctiv?
Ambele-s corecte şi echivalente, după ştiinţa mea.
Intreb si eu, o fi bine ? Multumesc!
http://www.cotidianul.ro/136155-O-femeie-din-R-Moldova-a-nascut-cinci-gemeni
Ce să fie bine?
Că să te trezeşti cu cinci deodată mă îndoiesc că poa’ să fie prea bine.
stiu ca se spune:”una dintre ele”…dar:”in una dintre zile” nu e cumva fortat?
Ma refer la prepozitiile:
dintre/din.
stricăciuni, furăciuni, cuvinte des folosite în presă şi bloguri.
sună straniu!
ok…let’s keep it short and simple…
Am de predat pana maine seara un eseu care ar trebui sa fie alcatuit din traducerea unui mic fragment de text literar (1/2 pg a4 max.) din engleza in romana, urmat de comentarii traductologice…it’s my last resitting and taking into account that I also have two other exams tomorrow…I’m really desperate because I honestly don’t know what/how should I make this… 😦
Şi întrebarea care e?
can you please help me with some piece of advice or a model on how should I approach this task? I’m really, really desperate…can’t find anything on traductology on the web and taking into account that I have 300 pages to read for the other two exams, it’s a little too late to get accustomed with theories of translation :((
Drăgălaşule, poate n-ai băgat de seamă: ăsta-i blog de limbă românească.
Şi b: în loc să-ţi pierzi vremea pe net, pune mâna şi fă traducerea. Pe măsură ce o faci, o să te prinzi şi ce-i cu comentariile alea. Scrie din capu’ tău, nu mai bântui aiurea pe net.
wow! thanks a lot for the useful info…your sarcasm makes you look really smart 😉 keep doing the good work!
Să creşti mare!
(Frăţicule, altu’ care crede că i se cuvine oarece pe-aici.)
Influenţe „stimulatoare”, sau influenţe „stimulative”?
Se pot utiliza ambele variante?
Ambele, presupun.
E corect „vazusei”(tu)la mai mult ca perfectul?
Eu stiam forma tu „vazusesi”.
Am auzit-o de mai multe ori, folosita pe la televiziuni.
După cum ţi-am mai zis, ai în dreapta un cuprins. Găseşti în el răspunsul.
La tvr în seara asta o zis crainicu că Prigoană vrea să-şi ia „concediu de paternitate”. Mi s-o părut aiurea sintagma; aveam impresia că e valabilă numai ptr femei! Greşesc? ( Io unu aş fi zis concediu post-natal, că aşa cum o zis sună de parcă şi-ar lua conced ca să-şi facă testu să vadă dacă-i tată-su or ba, zău aşa!)
Şi aş mai avea una, mai veche, de care f puţini ştiu şi care mie mi se pare ciudată rău: casa „mea, ta, ei, lui, lor” – mea şi ta sunt adjective posesive, ei, lui şi lor îs pronume personale. De ce se lucrează cu partipriuri d-astea??? Hm!
De câţiva ani încoace nu mai e doar concediu de maternitate. E concediu parental şi poate fi luat şi de taţi. Nu-i în uz, da’ nu cred că-i neapărat greşit.
Posesia se exprimă şi prin G-D pronumelui personal. Au fost mai demult nişte discuţii pe-aici. Poate o să mă duc niţel la GA să văd ce zice despre.
Doamna, doamna, doamna, zic eu, zic eu, zic eu!
E de la acord: pronumele personal nu vrea să facă! Adică zicem „mama sa” (indiferent dacă e mama lu’ băiat sau lu’ fată), dar „mama lui” sau „mama ei”, după caz. Prin urmare, personalul nu face acordul cu substantivul determinat, ceea ce înseamnă că nu devine adjectiv. Niciodată. Există posibilitatea să redea ideea de posesie, atunci când vrem să insistăm pe genul posesorului.
🙂 Dacă nu mă daţi pe post, nu mă supăr. Da’ m-am abonat la commenturi şi nu mă mai dezabonez 😀
Bine, nu de aia ziceam. 🙂
Mă gândeam să mă duc la GA să văd dacă povesteşte cum a devenit de-a ajuns pronumele să exprime posesie.
Iulia, de dragu argumentaţiei: zici că e de la acord. Da’ atunci ce ne facem cu „lor”? În al doilea rând, io ştiam că un pronume înlocuieşte un substantiv, iar tu spui că „personalul nu face acordul cu substantivul determinat”, deci îl determină, deci ar trebui să fie adjectiv, nu? Şi, în rându trei, partipriul ăsta între persoane, deşi ptr toate e aceeaşi posesie, mi se pare o inconsecvenţă, ca să nu zic anormalie! 🙂
Dezvoltând puţin şi „paternitatea”, nici eu nu-s sigur că e greşit, deşi chiar s-ar putea să fie (apropo, nu mă refeream la legislaţie). Într-adevăr, „concediu parental” ar fi împăcat toate borcanele. Numa că, dacă stau şi mă gândesc un pic mai adânc, parcă cuvântul „paternitate” apare în general numai cu referire la testu cu pricina (ADN etc.) şi la asumarea/atribuirea autoratului unor texte, idei etc., foarte rar în alte ipostaze. Apropo, tu de ce îţi asumi „paternitatea” textelor de aici şi nu „maternitatea” lor? 🙂 La urma urmei, mama e născătoarea, nu tatăl, deci nici măcar „concediu post-natal” n-ar trebui acceptat ptr taţi. Părerea mea! 😉
Io nu-mi asum nimic, de fapt. 🙂
@joedoe
Nu ne facem nimic cu „lor”. E pronume personal care suplineste o lipsa in paradigma posesivului. Si care nu face acord: „mama lor”.
Nu orice cuvant care determina un substantiv este adjectiv (probabil te gandeai la functia sintactica de atribut). Iar adjectivul face obligatoriu acordul cu substantivul pe care il determina. Prin urmare, orice pronume (mai putin personalul si reflexivul, care nu vor acord) se transforma in adjectiv, atunci cand determina un substantiv cu care face acordul.
Si da, pronumele tine locul unui substantiv (ai mei = parintii, rudele). Situatia se schimba cand devine adjectiv, caz in care mai spune ceva si despre substantivul determinat (parintii mei).
Buna seara, cineva spune ca nu e corect sa zici „58 de ani” sau „58 de lei”, ci „58 ani”, respectiv „58 lei”. Daca e corect, de ce e corect?
Multumesc!
Iulia, se pare că ne înţelegem precum ca şi cucii. 🙂 Esenţa kestiunii ridicate de mine era alta, şi anume că unele-s adj pos, altele pron pers, deşi toate ar fi trebuit să fie adj posesive. E ca şi cum am zice că „unu, doi, trei” îs numerale, iar „patru, cinci şi opt” îs adverbe sau altceva. Oricum, deşi întrebarea mea era retorică, şefa la blogu ăsta a fost drăguţă şi ne-a oferit explicaţia oficială, dincolo de care orice discuţie în contradictoriu mi se pare inutilă.
Adică cincizeci şi opt ani?
Vezi aici.
(Cineva-ul ăla spune şi că-i dezăpezire, aşa că nu pune la suflet.)
Am şi eu o întrebare mai ciudată. Nu cred că se foloseşte foarte mult dar este totuşi o problemă.
Am citit articolul despre al/a/ai/ale căruia/căreia/cărora, dar nu m-a lămurit. Problema mea este că substantivul la care se face referire cu a cărui poate fi şi în alt caz decât nominativ, cum este dat acolo.
Avem aşa:
NOMINATIV: Omul are o fiică. Fiica lui are un prieten.==Acesta este omul a cărui fiică are un prieten.
ACUZATIV: Omul are o fiică. Eu o cunosc pe fiica lui.==Acesta este omul pe a cărui fiică o cunosc.
De aici în colo, Dumnezeu cu mila:
DATIV: Omul are o fiică. Fiicei lui îi place pizza.==Acesta este omul ………………………… îi place pizza.
M-am pierdut. La fel şi la genitiv. Poate este Omul la a cărui fiică îi place pizza?
Sau poate chiar Omul a cărui fiice îi place pizza?
A naibii limbă mai avem.. deşi stai, îmi este şi mai greu să mă gândesc în engleză, dar oricum vorbeam de română!
@mihnea94: eu nu găsesc altă variantă decât Acesta este omul care are o fiică căreia îi place pizza. Dar să vedem ce zice diacritica…
Ai pierdut ceva pe drum, cred. În primul rând pentru că „a cărui” face referire la două substantive, nu la unul singur: „a” la „fată”, „cărui” la „om”.
Da, aşa e. Când am scris, nu m-am gândit la cine se face referire. Să mă învăţ minte să mai pun propoziţii de umplutură. Problema mea este CUM rescriu cele două propoziţii într-o singură frază?
Şi dacă ar fi totuşi să reformulez, ar suna cam aşa: problema mea este că al doilea substantiv, cel la care se face referire prin al/a/ai/ale poate fi şi în alte cazuri decât în nominativ.
Da, dar în fraza aia cu omu’ şi cu fata şi cu pizza nu omu’ era la D, ci fata, de-ar fi fost să fie.
Or’cum, în paradigma relativului „care”, „al cărui/a” e pentru genitiv; pentru dativ e „cărui/a”.
Il y quelque chose qui cloche în cestiunea de-o ridici, o să studiez. I mean, am impresia că problema e din felu’ cum pui problema.
M-am gândit că aşa cum se face diferenţierea între nominativ şi acuzativ cu peul ăla, ar trebui să fie ceva şi pentru dativ. Coreenii sunt nişte oameni a căror limbă nu o înţeleg este la fel de greşit ca omul care l-am văzut.
Într-adevăr, poate că problema nici nu ar trebui pusă, devreme ce poate fi evitată uşor şi şi-aşa construcţia cu pe a cărui am auzit-o foarte rar.
Prima observaţiune pe temă. 🙂
Nu că nu poţi avea structuri cu D, nu poţi avea nici cu G. Poţi avea doar structuri cu N/Ac:
Omul / a cărui fată este … / – „fată” e în N.
Omul / pe a cărui fată am văzut-o / – „fată” e în Ac.
Structură de genul ăsta, în care „fată” să fie în G/D în relativă, nu cred să existe.
Coreenii sunt nişte oameni pe a căror limbă nu o înţelegi? 🙂
Amesteci structurile, parol.
Coreenii sunt nişte oameni pe a căror limbă nu o înţelegi?
DA!
Voiam să zic că lipsa lui pe de acolo este la fel de gravă ca lipsa lui din „pe care”.
Bine.
(Femeia pe a cărei mână am pupat-o. Lol.)
Şi explicaţiuni, că n-am chef să lucru:
Atâta vreme cât nu zici Pe limba aceea (a coreenilor) n-o înţeleg, ci Limba aceea (a coreenilor) n-o înţeleg (căci înţeleg o limbă, nu înţeleg pe o limbă), nu zici nici Oameni pe a căror limbă n-o înţeleg, ci Oameni a căror limbă nu o înţeleg.
La fel: Am văzut deja filmul acela (al lui XY), Filmul acela (al lui XY) l-am văzut deja, nu Pe filmul acela (al lui XY) l-am văzut deja. Deci XY, al cărui film l-am văzut deja, nu XY, pe al cărui film l-am văzut.
În schimb:
Am văzut-o ieri pe fata aceea (a lui Costel), Pe fata aceea (a lui Costel) am văzut-o ieri, nu Fata aceea (a lui Costel) am văzut-o ieri.
Complementul direct se construieşte cu „pe” doar dacă se referă la persoane (pe cine? ce? nu pe cine? pe ce?).
Limba / pe care o vorbesc coreenii / este grea
şi
Coreenii sunt nişte oameni / a căror limbă nu o înţeleg /
sunt două chestii diferite.
În „a căror limbă nu o înţeleg” complementul direct e „limbă” şi se construieşte au ba cu prepoziţia „pe”, în funcţie de regulile de le zisei mai sus (pe cine? ce?, nu pe cine? pe ce?).
În „pe care o vorbesc coreenii” complementul direct e relativul „care”, care la Ac e întotdeauna precedat de prepoziţie (pe care, despre care, la care etc), indiferent la cine/ce face referire (fata pe care am văzut-o, limba pe care o vorbesc).
Dragă Diacritica, se dă urmatoarea situaţie de comunicare:
Cineva întreabă un grup de prieteni pe cine poate conta într-o anume problemă. Unul vrea sa zica: „Pe mine să mă sari!” , dar rosteşte la imperativ: „Pe mine sari-mă!”
E corect? e incorect? Există formă conjunctă de imperativ a acestui verb?
Habar n-am.
Ştim aşa despre femeile din diverse colţuri ale lumii:
Franţa – franţuzoaică
China – chinezoaică
Anglia(England) – englezoaică
Acum urmează problemele:
Olanda – olandeză sau olandezoaică ?
Spania – spaniolă sau spanioloaică ?
Astea ar trebui să le găseşti în DEX, inclusiv cel online.
@lu: cred că se zice „pe mine sare-mă”. Un indiciu ar fi http://dexonline.ro/lexem/s%C4%83ri/50502/paradigma (la imperativ, singura formă care apare cu liniuţă în tabel este „sare-„).
Hm. Paradigmele alea îs cam bizare uneori. Stai să mă uit în DOOM, dacă zice.
Nu zice, da’ nu văd de ce-ar fi altfel decât la „sari!”. Nu-mi vine acuma – există verbe care-şi schimbă imperativul în funcţie de pronumele de după?
(Hm, da, e sare-o / sare-l / sare-i, prin urmare sare-mă. Bizar.)
În interiorul unei fraze se pune virgulă – acolo unde e cazul – după semnul întrebării sau semnul exclamării?
Citind câteva cărţi, apariţii recente, am văzut că „regula” ţine de editură: unele pun virgula, altele nu.
Exemple:
1. Şi fotografia?, întreabă funcţionara. (Editura „Paralela 45”)
2. Şi plouă la expoziţie? întreb. (Editura „Polirom”)
Cred că ţine de regulile editurii. Nu ştiu dacă e reglementat pe undeva.
Mie-mi vine-a pune.
„Toată grupa ne-am bucurat de succesul colegului nostru.”, din Ion Coteanu. Mi se pare uşor (mai mult) forţată exprimarea asta, deşi foarte probabil că dl.Coteanu ştie ce spune şi e, deci corectă formularea sa. Eu unul n-aş folosi niciodată aşa ceva. Există destule alternative mult mai digerabile: „Toată grupa noastră s-a bucurat…”, sau „Noi, toată grupa, ne-am bucurat…” etc. Sincer, m-ar zgâria rău tare la ureke să aud că „Toată lumea din piaţă ne-am bucurat când am auzit că…”, sau „Tot colectivul ne-am strâns nu-ştiu-unde…” Să fie doar urekea mea de vină, sau o fi şi ceva necurat la mijloc? Sau poate ar fi fost bine să se spună că formularea respectivă e corectă, dar ar fi de recomandat să se folosească o formulare cu un acord mai evident între subiect şi predicat?
Păi, dacă bine mi-aduc io aminte, domnu’ Coteanu nu zice că-i aşa au ba. Zice că-i una dintre versiuni, în funcţie de sâmţu’ ce-a sâmţât vorbitorul. Ceea ce şi dovedeşti, tocmai prin chestia cu urechea. Ţie nu-ţi sună.
(Da’ „Am fost toată familia la munte” îţi sună?)
hey!
înţeleg că ai dezactivat răspunsul la unele posturi însă nu înţeleg de ce nu mi se specifică acest lucru, spre exeplu atunci când apăs să las un comentariu să îmi apară mesajul „comentariile au fost dezactivate pentru această publicare”… oricum vroiam să îţi spun că dacă întâlneşti oameni care nu sunt de acord cu politica ta de a guverna blogul acesta îi poţi ignora fără a te lăsa intimidată de aceştia sau a te simţi nevoită să te explici de ce faci aşa sau invers…
asta ca să dau şi eu un sfat că tot e la reducere 🙂
Mda, cre’ că chiar par genu’ care se intimidează.
de vreme ce te simţi nevoită să dai explicaţii celor ce nu merită…nu cred că o faci din lipsă de alte preocupări.
am deviat de la topicul paginii. să pun şi o întrebare: – … ? nu am întrebări. rămân off.
Altu’ care-şi dă cu părerea ne-ntrebat, fix ca ăia despre care scriu în articol!
Frăţicule, mai sunteţi mulţi?!
Please do.
ok, am perceput! deci spun kestia cu „grupul care ne-am bucurat” după sâmţul urekii, la fel ca şi aia cu „pasiunea care este/sunt maşinile”! file-n dank! 🙂
Să creşti mare! 🙂
Loc de-ntrebat III începe cu: ”Am incercat sa caut pe blog, dar nu am gasit”. Și trebuie să-i dau dreptate! Și eu am căutat unde aș putea scrie și tot aici am ajuns. 🙂
Voiam să-ți spun că mă bucur că te-am găsit și să-ți mulțumesc pentru o zi mai mult decât agreabilă!
„una din ele”, sau „una dintre ele”? sau şi una, şi alta?
apropo, am pus bine „comele”? 😉
Și din, și dintre, zice Rodica Zafiu.
Cum e corect orele „amiezii” sau „amiezei”? Aud pe la televizor a doua forma…
Multumesc.
Scuze! Am gasit: orele „amiezii”.
Dar:orele „dupa-amiezei”…
Habar n-am de ce este asa in forma compusa.
Salut.
Am şi eu o nelămurire, pe care nu am găsit-o în listele din dreapta. Poate ai putea să mă ajuţi.
E corect să spui: eu „îs” în loc de eu „sunt” sau ei „îs” în loc de ei „sunt”?
Văd şi aud oameni folosindu-le frecvent, dar eu nu-mi amintesc să fi învăţat in generală aşa ceva şi îmi sună ciudat.
Mersi frumos.
E formă colocvială, populară. E corectă, nerecomandată în scris. Şi-apoi şi scrisu’ depinde… Dacă scrii p-aci, poţi s-o foloseşti liniştit. Dac-o scrii în teza de doctorat, s-ar putea să nu pice bine.
(E ca şi asta cu scrisu’, fix la fel. N-ai învăţat-o la şcoală, dar de pronunţat cam aşa se pronunţă.)
Acum, pe Money Channel, Andrrea Paul, consilier al prim-ministrului.
Bună! Virgula – acră, dulce, amară
1)… nu știam atunci, am aflat la întoarcere, că FN se retrăsese[,] fără a se putea bucura de schimbare …
2)… dar realitatea e că hazardul sau providenţa sau amîndouă au selectat doi autori care[,] prin ataşamentul meu …
3)…ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de „incorectitudine politică”, de „eroare”[,] pe care o au unii vorbitori
Care este regula conform căreia punem virgula după: 1) retrăsese[,]; 2) care[,]; 3) „eroare”[,] ?
Multumec pentru răspuns!
Completează contextele până la punct şi mai vedem.
Buna.
As avea si eu o mare curiozitate legata silabatia a unor cuvinte.
Stiu ca una din regulile privind despartirea in silabe este aceea conform careia un diftong sau triftong reprezinta o silaba. Toate bune si frumoase, numai ca am dat peste cateva cuvinte date ca exemplu care mai mult m-au incurcat decat lamurit.
Coafor se desparte coa-for sau co-a-for? Seif e cuvant format dintr-o singura silaba sau se desparte? Fias-co sau fi-as-co?
Imi cer scuze daca ai scris pe undeva si mi-a scapat.
coa-for
fias-co
seif
cf. DOOM2
Cum e corect?
Ele „vor trebui” sa mearga sau …”va trebui”.
Merci!
http://www.antena3.ro/externe/arsenal-chelsea-1-0-usmanov-mai-bogat-decat-abramovici-vezi-topul-averilor-din-rusia-118678.html
Lisin este un afacerist tăcut, secretos, care dă interviuri foarte rar şi abia apare în public, în timp ce Prokhorov are o reputaţie de playboy, devenind recent şi acţionar majoritar la echipa de baschet american New Jersey Nets.
baschetul american e rudă cu fotbalul american, bag samă că…
http://www.antena3.ro/externe/un-tsunami-solar-va-lovi-pamantul-pe-17-februarie-vezi-ce-efecte-poate-avea-118693.html
Calculele astronomilor spun că particulele trimise către Pământ în urma furtunii solare se deplasează cu până la 500 de kilometri pe secundă, ceea ce înseamnă că Pământul va fi lovit în seara de 17 februarie.
bine că nu e în după-amiaza de 17 februarie!
https://diacritica.wordpress.com/2010/07/19/a-trebui-si-conjugarea-dumisale/
Multumesc!
E bine de repetat, deoarece, zilele trecute, la televizor, am auzit-o pe o distinsa doamna spunand:”ei trebuiesc” sa plece.
Am şi eu o nelămurire, dragă Diacritica. Citesc în Rl un articol al lui Turturică şi am impresia că a ratat un acord, de fapt două:
… va fi la mâna unei majorităţi parlamentare nu doar ostilă, ci de-a dreptul obsedată de a-l face să plătească …
din ce ştiam eu pînă acum, formularea ar fi trebuit să fie aşa: „va fi la mâna unei majorităţi parlamentare nu doar ostilE, ci de-a dreptul obsedatE de a-l face să plătească …”
Da, cu e, că-i G-D.
Mulţumesc mult!
Atîta greşesc „gurnaliştii” ăştia de nu mai ai încredere în ce ştiai bine şi temeinic înainte de lectura producţiilor lor. Adevărul e că acest acord este în mare suferinţă la fooaaarte mulţi lucrători din presă, că nu pot să-i numesc altfel, şi asta se întîmplă de foarte multă vreme deja. De fapt, am observat asta la mulţi şi diverşi conaţionali, indiferent de profesia sau meseria pe care o au. Şi e un acord elementar!!!
… va fi la mâna unei majorităţi parlamentare nu doar ostilă, ci de-a dreptul obsedată de a-l face să plătească …
poate că se referea la „mână”, că e ostilă şi obsedată! părerea mea! 🙂
Aş mai avea o dilemă, Diacritico. „În ceea ce priveşte” se poate folosi şi la imperfect? În contexte ca acestea sau în oricare altele: „În ceea ce priveşte vaccinurile, acestea nu fuseseră livrate la timp”.
Mie mi se pare că nu, dar poate nu ştiu eu bine.
Şi mie-mi pare că nu, da’ nici eu nu „ştiu”.
„Altfel zis, doamnelor, sunteţi abia a doua sau a treia generaţie care are aceleaşi drepturi cu bărbaţii. Care îşi au drepturile diverse de diverse sute şi mii de ani. Sunteţi a doua sau a treia sau a patra generaţie care are dreptul de a deveni filosoafă.”
Eu aş fi zis puţin altfel:
„Altfel zis, doamnelor, sunteţi abia a doua sau a treia generaţie de femei care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii. Bărbaţi care îşi au drepturile diverse de diverse sute şi mii de ani. Sunteţi a doua sau a treia sau a patra generaţie de femei care au dreptul de a deveni filosoafe.”
Poate că mă înşel, însă „o generaţie care are aceleaşi drepturi cu bărbaţii” mie îmi sună un pic aiurea, comparând generaţia cu bărbaţii, însă „o generaţie … filosoafă” îmi sună cam forţat. Cum ar suna dacă în loc de „filosoafă” am pune altă ocupaţie, de exemplu „şofer” sau, mă rog, „şoferiţă”?
Despre generaţie şi bărbaţi – cred că se aplică acordul ăla după înţeles, ca la majoritatea. Eu nu pot zice „o generaţie care au drepturi”.
Iar generaţia filosoafă era un soi de joc. Nu chiar joc de cuvinte, da’ p-acolo.
Ok, gluma logică cu generaţia filosoafă am priceput-o. Însă tot nu mi-e clar dacă poţi compara generaţia cu bărbaţii. Ptr că nu generaţia are drepturile alea, ci femeile din generaţia aia, şi atunci vei spune „generaţie de femei care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii”. E ca şi cum am spune: lada asta de/cu mere e la fel de coaptă ca merele alea. Greşesc?
Clasa a 9-a D are note mai bune decât cei de la 9 C sau Clasa a 9-a D au note mai bune decât cei de la 9 C?
Că doar nu clasa are note, ci elevii dintr-însa.
La fel dacă înlocuieşti „clasă” cu „grup”.
Comparaţia cu lada nu cred că ţine, că e vorba de un ambalaj, în timp ce generaţia e un grup.
În plus, una e „generaţie de femei care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii” (subiectul fiind femei), cu totul alta dacă zici „generaţie care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii” (subiectul fiind generaţie). Atâta vreme cât eu am ales să elimin „de femei”, fiind trebşoara asta subînţeleasă din context, rămâne numai generaţia, iar eu n-o să zic în veci „a doua generaţie care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii”, chit că generaţia e făcută din mai mulţi oameni. E substantiv colectiv, e ca şi cum ai zice „poporul francez au mai multe şanse decât românii”.
Fir-ar să fie, iar nu ne înţelegem! 🙂
Întrebarea mea nu este acordul dintre subiect şi predicat, ci dacă putem compara grupul cu membrii grupului. Adică, în exemplul tău: clasa a 9-a d are note mai mici decât elevii clasei x. Sau: generaţia are aceleaşi drepturi cu bărbaţii.
(apropo, aceleaşi cu bărbaţii sau aceleaşi ca(şi) bărbaţii?)
Chiar şi în exemplul tău:
Clasa a 9-a D are note mai bune decât cei de la 9 C.
e corect să compari „clasa” cu „cei de la”?
Mă aştept că vei spune că e ok ptr că prin „clasă” înţelegem „elevii clasei”. Mă aştept bine?
Pân’ acu’ m-ai bătut la cap c-ar trebui să zic „generaţia au aceleaşi drepturi”.
Evident că nu compari generaţia cu bărbaţii, compari femeile din generaţia aia. Cum ai putea compara o „generaţie” (cu indiferent ce), dacă generaţia aia n-ar avea caracteristicile comune membrilor săi?! Nu poţi vorbi de generaţie decât referindu-te implicit la membrii ei. Când compari generaţia, compari membrii ei / caracteristicile membrilor.
La fel grup, clasă, majoritate. Grupu’ nu e grup de capu’ lui, e grup numa’ dacă are membri, deci comparând caracteristicile grupului, compari caracteristicile membrilor lui.
Părerea mea.
Pare rău, dar nicăieri nu ţi-am sugerat că ar trebui să spui dezacordul ăla (generaţia au). Am suferat, dacă vrei, că poate ar fi fost mai bine să spui „generaţie de femei care au aceleaşi drepturi cu bărbaţii”, pentru ca termenii comparaţiei să fie din acelaşi registru (femei – bărbaţi). La urma urmei, femeile au drepturile alea, nu generaţia văzută ca grup.
Şi, ca să te nervez şi mai tare, 🙂 în exemplul cu clasa care are note bune mi se pare că ai iscat aceeaşi ambiguitate, ptr că atât clasa ca întreg poate primi note, cât şi membrii ei separat.
Gata! Promit să nu mai insist! 🙂
Dacă-i p-aşa: generaţie de femei care au aceleaşi drepturi cu generaţiile de bărbaţi. Ca să fie acelaşi registru.
Yep. Se foarte obicinuieşte ca notele să le ia clasa, nu elevii dintr-însa.
(Nota clasei de elevi, că despre dânsa era vorba, rezultă, când e cazul, din media notelor membrilor. Clasa, ea însăşi, nu ia niciodată note de capul ei. Aia e doar în cazul echipelor de fotbal, de exemplu.)
În rest, draul mieu, dacă doreşti a te scărpina pre dupe cap, ai cale liberă dînspre partea mea.
Prefer a mă scărpina pă cap a nedumerire până nu mă mai mâncă. 😉
Două chestiuni: – vor veni unii şi-ţi vor spune că există pe catedre caiete pentru note la disciplină. Iar nota o ia clasa, nu se face media.
– aceleaşi drepturi CU sau CA (ŞI) bărbaţii?
Iar exemplul cu generaţiile de bărbaţi nu ţine: ai comparat femeile cu generaţiile, deci ne-am întors de unde ne-am întors, sau, altfel spus, am căzut din lac în fântână (că cuvântu ăllalt m-e ruşine să-l zic). 😉
Ca tine, desigur.
subscriu petru forma Anei-Maria.
talkin’ to me?!?
Servus,
Desi vizionez blogul tau relativ des, niciodata n-am scris, pentru ca am gasit explicatia. De data aceasta, eu si colega mea avem o nedumerire/dilema/divergenta.
Ea considera ca adjectivul/adverbul „fierbinte” este superlativ absolut si superlativul adjectivului/adverbului „cald”, prin urmare nemaiavand grad de comparatie.
eu consider ca adj./adv.”fierbinte” are grade de comparatie – mai (putin) fierbinte, cel mai (putin) fierbinte – si ca nu are nici in clin, nici in maneca cu adj./adv. cald decat, eventual, din perspectiva literara.
care dintre noi are dreptate?
Io cred că-i suficient să te frigi cu ciorbă, ca să sufli şi-n iaurtul hipercorectitudinii.
La figurat aş mai zice că n-are grade de comparaţie (dragoste fierbinte), da’ cu sensu’ propriu de ce să n-aibă? Eu, una, dacă cafeaua e prea fierbinte, nu pot s-o beau.
Sau supa lu’ mama: când o ia de pe foc e foarte fierbinte. Dacă mai stă niţel, tot fierbinte e (nu caldă!), da’ e mai puţin fierbinte decât cu 5 minute-n urmă. Caldă devine abia după vreo juma de oră.
Scuze de deranj, poti sa imi spui daca „Te rog să nu fi nesimţit!” este corect, sau daca trebuie doi de „i”. La imperativ, este cu un singur „i”, dar propozitia asta este la imperativ sau nu? Mereu fac confuzie.
E conjunctiv. Citeşte ce-am scris în capul paginii ăsteia şi-o s-ajungi şi la răspunsul pe care-l cauţi.
(Întrebarea mea nu are legătură cu gramatica). Dar întreb: de ce nu folosești un widget de abonare la comentarii ceva mai simplu? Folosesc WordPress dar nu pe WordPress.com, și folosesc un widget de abonare care nu necesită click-uirea unui link din email și apoi a încă unui buton din noua pagină apărută. E vreo strategie sau …? Mulțumesc, și sper să nu te supere întrebarea și sugestia mea.
Pentru că de-aia.
Da, m-am dumirit… 🙂 Dar poți arunca o privire și pe ”Subscribe to Comments” widget. Nu mai zic nimic. 😀
Cum se conjuga „a rage” (la perfect compus) la fel ca „a trage” => eu am ras? Si daca da, atunci care e diferenta dintre el si „a rade” (telina/morcovii pe razatoare).
Cf DOOM2, nu se folosește la participiu și la toate modurile/timpurile compuse cu participiul (perfect compus, condițional perfect, conjunctiv perfect etc).
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8353574-proiectul-lege-privind-legalizarea-prostitutiei-respins-senat.htm
„senatorul PDL Orest Onofrei care a declarat: „Exista si coruptia si consumul de droguri, crima si furtul, la fel cum initiatorul ne anunta ca exista prostitutia. Sa legalizezi una din ele ar fi o flotare logica”. ”
Mi-a sarit in ochi „flotare logica”, nu-mi dau seama ce a vrut sa spuna domunul Onofrei (si pt alte parti ale discursului) Cautat cu google dar n-am gasit o definitie pt expresie, doar folosiri in context cu acelasi sens stiut si de mine.
Intrebare: la ce resurse putem apela pentru a gasi fara echivoc sensul unei astfel de expresii?
Merita un post faza? 🙂
La aceleași la care apelezi ca să găsești fără echivoc sensul unui banc, de exemplu.
Hellou! 😀
pluginuri sau plugin-uri
gadget-uri sau gadgeturi
pluginurile sau plugin-urile
end so on…
PS. usability free tips:
– causta de search pune-o prima printre widget-uri (HA! o fi bine?!.. :P)
– cauta un plugin de Q&A sau o tema (poate gratis) de WP de Q&A
– treci pe .ro 😀
Conform http://www.acad.ro/alteInfo/nouDOOM.doc, în DOOM2 „se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile – chiar nedaptate sub alte aspecte – care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise şi conform DOOM1 fără cratimă: westernuri ş.a.”
Sincer să fiu, şi mie îmi vine cam greu să aplic această regulă şi pun cam totdeauna cratimă înainte de „uri” la cuvintele împrumutate din alte limbi, dacă nu apar încă în dicţionarele limbii române.
Răzvan
Bună!
Am căutat pe net şi am întrebat şi la şcoala dacă putem scrie la „per-tu”, mă refer la tutuit, a vorbi cu cineva la persoana a doua.
Mă puteţi ajuta?
E „per tu”.
Îmi puteţi oferi şi o explicaţie ?Din ce limba provine?
Habar n-am. Sună italieneşte, da’ aici zice germană:
http://dexonline.ro/definitie/pertu
În orice caz, DOOM 2005 zice „per tu”, în 2 cuvinte.
Îţi mulţumesc frumos !
Cum se numesc subsatntivele de genul : xerox, adidasi ? Adica intrate in cultura colectiva pe baza brand – ului ce a furnizat copiatorul, pantoful sport etc.
Cum se numesc substantivele de genul xerox, adidas ? Adica intrate in cultura colectiva pe baza brand – ului ce a furnizat copiatorul, pantoful sport etc.
Comune le zice.
Sunt mărci care au devenit substantive comune.
Răzvan
Răzvan, o să te numesc în mod oficial colaborator al blogului ăstuia, că ai mai multă răbdare decât mine. 🙂
Mda…n-am pus eu intrebarea corect. Ma interesa din punct de vedere semantic. Sunt sigura ca au o denumire gen „….ime” numai ca memoria imi joaca feste si google nu ma ajuta deloc.
Din punct de vedere semantic le cheamă semantem, aş zice. 🙂
Nah, ca m-am ambitionat si l-am constrans pe google sa-mi zica asta:
„Câteva tipuri de metonimie sunt frecvente. Denumirea desenului de pe o etichetă devine denumirea produsului conţinut în ambalaj. Cele mai multe exemple privesc sticlele de băutură: în perioada comunistă, săniuţa era un tip de vodcă, corăbioara un vin ieftin, iar două prune – o ţuică de prune. Ultima formulă a suferit, la rândul său, transpuneri metaforice: doi ochi albaştri, ochii lui Dobrin (un fotbalist celebru din anii ’60-’70) etc. ”
citat de aici:
http://www.romlit.ro/metonimii_argotice
Asta nu inseamna ca acele cuvinte enumerate de mine mai sus poarte numele de metonime?
Sau poate exista doar procedeul (metonimie) si „produsul” rezultat nu are denumire…
<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Figur%C4%83_de_stil#Metonimia" Metonimie se cheama. Vezi punctele 3 si 4 ale explicatiei din link.
@Vlad
Ăla e procedeul. Întrebarea era cum le cheamă pe cuvintele cu pricina.
@dio
Nu există „metonim”. 🙂
„Nu stiu nimic despre venirea lui Cirtu, n-am mai vorbit cu Gigi de cand m-am rugat de el sa-io achite datoria lui Condescu.”,a spus Dumitru Dragomir, la Digisport.” Si vor sa fie crezuti ; poate … i-o trage cineva!
http://www.ziare.com/steaua/stiri-steaua/dragomir-despre-venirea-lui-cartu-la-steaua-1080128
Ei, au degete groase şi bat câte 2 litere…
Eşti mai cârcotaş decât mine! 😀
Dragostea vietii mele, ce mai faci? Sa stii ca eram pe-aproape, chiar daca nu m-am facut „vizibil”, sigur ai simtit asta 🙂
Altfel, vin la matale cu o problema existentiala: cum pot folosi intr-o limba romana acceptabila urmatoarele pluraluri: copiosi, citeti, extaze? Mi-am notat, dar nu stiu unde, inca vreo 5-6 asemenea exemple. Daca imi conditioneaza consoarta micul dejun de realizarea unei compuneri cu termenii de mai sus, cum ma scot?
Multumesc!
PS Ideea de final care mi-a venit la sfarsit, e aceea de a realiza o rubrica unde sa corectam DEX-ul. Ce zici?
Auzi întrebare! Cu atenţie, desigur.
Pe copioşi şi citeţi o să-i foloseşti pe lângă substantive masculine la plural. Ceea ce o să fie cam greu, căci adjectivele cu pricina se referă de obicei la substantive neutre, al căror plural e de feminin. Dar asta nu-nseamnă că forma de masculin plural a adjectivului are vreo problemă.
Cât despre extaze, îţi doresc să-l folosească consoarta-ţi. 🙂
Raportându-ne la care normă? 🙂
https://diacritica.wordpress.com/2010/11/25/de-ce-consideram-ca-fiind-corect/
Nesatisfacut de raspuns, din dragoste trec mai departe 🙂 Voiam propozitii, nu pozitii. Dupa umila-mi parere consoarta ar trebui sa-mi multumeasca in stare de extaz, nu in stari de extaze. O fi mai nefericita ca altele, biata…
Raportandu-ne la norma bunului simt si a coerentei celor ce vin cu propuneri, ca doar nu inseamna ca daca indraznesc sa semnalez distinsilor lingvisti, academicieni etc, ca e o prostie sa-mi dea varianta ” clonu” pentru „clu”, sau plural ” imamuri” in loc de ” imami” cum am intalnit in cateva editii, am atentat la mintilor lor prealuminate si neobosite. Si exemplele pot continua cu sutele, chiar si la editia 2009, convingerea mea fiind aceea ca in spatele autorilor se ascund fie niste studenti amarati, fie niste insi prea osteniti pentru a actualiza o data la cativa ani arhiva.
Nu da cu parul, am si eu nemultumirile mele, ce vrei 🙂
Nu ştiu de unde scoţi mata clonuri şi imamuri. E clou (că din fr vine, nu din en) şi probabil că la ediţia viitoare o să fie clu, iar de imamuri n-am auzit în viaţa mea. Norma de ortografie e DOOM2.
Or’cum, în ciuda părerii românilor ştiutori la fotbal, politică, şcoală şi doftoriceală (plus dicţionăreală), lingviştii ăia chiar se străduiesc să-şi facă meseria bine. Numai că au nişte raţiuni pe care românul (altminteri cunoscător, cum ziceam) nu le cunoaşte, şi dacă nu le cunoaşte, zice că ele nu
iesteexistă sau sunt aiurea (românul cunoscător neavând altminteri habar de lexicografie etc).În rest, starea e una, dar e de dorit ca extazele să fie cât mai multe. 🙂
Esti rautacioasa, probabil ai rude intre cunoscatorii de lexicografie. Pui problema cam in halul asta :” Domnul dr. Ciomu avea niste ratiuni, pe care romanul atotcunoscator nu le cunoaste, desigur, neavand habar de medicina”. Cert e ca nenea pacientu’ a ramas fara organ, iar noi cu semne de intrebare.
Eu clonu si imamuri am scos din DEX ’98, un dictionar cu o mie de probleme mai putine decat DEX ’09, fara discutie. Problema e ce facem cu restul? Dar, bineinteles, nu e treaba mea, se munceste nene, lexicografii sunt pe baricade.
N-am.
Acolo norma e evidentă: organul lipsă au ba.
În materie de lexic, care-i norma la care te raportezi? Ştiinţa ta de limbă română? Commonsensu’ tău de vorbitor nativ? În cazul ăsta rezultă nişte milioane de norme, tot atâtea câţi vorbitori nativi. Una e să zici „nu-s de acord cu ce zice DEX-ul”, alta e să zici „hai să corectăm DEX-ul”. Asta din urmă va să zică că porneşti de la premisa că ştii tu mai bine decât lingviştii de la „Iorgu Iordan”. Or, la modu’ cum pui problema, mă-ndoiesc că ştii.
În orice caz, în privinţa ortografiei/lexicului norma se schimbă foarte repede, la câţiva ani, aşa că ceea ce DEX 98 considera drept corect poa’ să nu mai fie corect conform normei din 2011. Vezi succese-succesuri, contururi-conture (aici). Cu 20 de ani în urmă erau acceptate ambele forme de plural, azi avem doar succese şi contururi (or’ce-ar zice domnu’ Pleşu).
I mean, să te-apuci să te războieşti în 2011 cu DEX 98 e ca şi cum ai scrie azi „calculatorul 386 e naşpa” folosind un iPhone. Normal că DEX 2009 e mai aproape de limba pe care o vorbeşti tu în 2011. (Iar norma de ortografie e, cum ziceam, DOOM 2 – după ştiinţa mea.)
Şi-n or’ce caz, DEX-ul meu 98 zice imami şi clu-cluuri.
Diacritica e DOOM online. 🙂
(Ieri şeful m-a poreclit „DEX offline”, deoarece colegii mă întreabă pe mine diverse lucruri în loc să consulte un dicţionar, precum DEX-ul online. Îmi place porecla, dar nu mă simt tocmai vrednică de ea. Diacriticii i s-ar potrivi însă de minune „DOOM online”.)
Esti sofista ( sensul 2, nu ala din vremea lui Socrate). Iti cer exemple clare ( propozitii cu copiosi si citeti), imi raspunzi ca „Pe copioşi şi citeţi o să-i foloseşti pe lângă substantive masculine la plural”. Nu, nu pot sa-i folosesc nici eu, nici tu, nici mintile luminate. Dar pot sa folosesc, de exemplu, emira, emire, ca sa ramanem in acelasi spatiu geografic cu imamurile :). Draga mea, daca singura logica in admiterea unor termeni este parafa „Iorgu Iordan”, prefer sa mor prost.
Mai jos imi raspunzi in aceeasi linie. Tradu-mi, te rog: a corecta Dexul, inseamna a-i contesta pe faimosii nostri lingvisti? E o impietate sa le semnalez erorile? Faptul ca tu ma crezi prost si din afara fenomenului ar trebuisa ma impiedice sa constat ca ditai cartoiul Academiei are erori grosolane? De culegere ( clonu, in loc de clou), de logica ( vezi explicatia la catod), de documentare ( imamuri) etc? Calmeaza-te, nu cred ca oamenii aia sunt prosti, nu le pun la indoiala capacitatea. Dar au scapari. Fiindca n-am formatia adecvata trebuie sa tac si sa inghit? Si, la urma urmei, daca eu vad ca ai pantalonii rupti in tur poti sa-ti spun asta sau astepti sa te vada croitorul?
Exemplu nepotrivit cel cu calculatoarele, Eminescu avea o limba mai vie acum 130 de ani decat multi lingvisti de azi.
PS Probabil ca in 1998 au scos mai multe editii, daca nu ma crezi cu exemplele data iti trimit scanari.
Vai, unde mi-a fost capul?… Nu m-am prins că „cum pot folosi intr-o limba romana acceptabila urmatoarele pluraluri: copiosi, citeti, extaze?” înseamnă „dă-mi exemple”.
Exemple clare? Cu sens figurat, în funcţie de pohta vorbitorului, ghiotură. Pentru unele doamne, unii domni pot fi copioşi, de exemplu. Ai din ce te îndestula, adică. Faptul că tu nu găseşti exemple în care să folseşti „copioşi” cu sensul propriu nu înseamnă că forma de masculin plural nu există sau e greşită. Forma aia există în DEX/DOOM pentru cei care doresc s-o folosească. Nu poţi, nu ştii, foloseşti doar cuvinte cu sens propriu, niciodată în glumă, niciodată cu vreun oarece efect stilistic? Treaba ta, da’ nu le lua altora dreptul de a se juca cu cuvintele.
Vrei să crezi că te cred prost? Crezi ce-ţi pică bine.
Eşti, după cum bine rezultă din povestea cu copioşii.
Ţi-am tradus deja, pricepi tot ce-ţi convine ţie.
Poţi să spui, după cum ziceam deja (una e să zici „nu-s de acord cu ce zice DEX-ul”). Nu te poţi însă substitui croitorului („hai să corectăm DEX-ul!”). Chiar dacă tu crezi că eşti mai tare decât croitorul însuşi, pentru faptul că ai băgat de seamă că cusătura lui n-a ţinut.
Mda, desigur. Şi Neacşu de la Câmpulug tot aşa.
Conform logicii ăsteia, ar trebui să ne raportăm la dicţionarele de la 1850. Caz în care discuţiunea despre corectitudinea DEX-ului, indiferent care ediţie, e inutilă.
În plus, am o oarece bănuială că Eminescu n-ar fi avut probleme în a găsi contexte pentru copioşi şi citeţi.
Io-s sofistă, tu-ţi dai cu stângu-n dreptul argumentaţiunii.
zoso in varianta feminina :). Jigniri, dupa parerea ta inteligente, abureala la greu, argumente pe langa subiect, toate intr-un stil cautat. Ti-a luat juma de zi sa formulezi ceva cu copiosi ( exemplu ridicol, da-l dracu’ ca rad curcile de tine). Pentru „citeti” probabil inca mai suni prietenii si acum.
Toate ca toate, dar cu logica esti in plop rau :), acum sunt convins ca lucrezi pentru Iorgu Iordan. Deci, dupa mintea ta stralucita eu te vad ca esti in poponetul gol si trebuie sa iti zic: ” nu sunt de acord cu faptul ca ai pantalonii rupti in…”. Daca esti draguta nu-ti zic nimic draga :),din ratiuni de extaze, dar daca nu si daca mi-am bagat si banii in tine iti trag o scatoalca fiindca ma faci de rusine in public. Ma poti urmari?
” Hai sa corectam Dexul” inseamna ” hai sa le aratam greselile, inclusiv acelea de culegere, si hai sa discutam termenii dubiosi”. La cum pui tu problema e clar ca iti castigi painea de acolo, altfel e patologic deranjul tau…
Q.e.d., vorba ceea.
Ceea ce era de demonstrat – şi anume valoare argumentaţiei tale anterioare – ai demonstrat.
Sănătate şi vîrtute!
Asijderea 🙂 Mai multa atentie la urmatoarele editii, probabil lucrezi la el deja 🙂
Promit.
Fusese probabil ora de algebră – pe tablă erau scrişi câţiva icşi şi igreci citeţi.
Ne-am distrat pe cinste în facultate – din punctul ăsta de vedere, au fost patru ani copioşi.
21:15 – Rat: Sahtior e una din cele mai bune echipe din Europa
Razvan Rat, fundasul celor de la Sahtior Donetk, crede ca echipa campioana a Ucrainei este una din formatiile de top ale Europei, mai ales dupa ce a acces in sferturile de finala ale Ligii…
Cum vi se pare acest „a acces” dintr-un comentariu de pe „Ziare.com”?
(Azi, 9 februarie, 2011)
„Oana s-a desprtit de „catre” Pepe,” spune reportera de la o televiziune.
Salut.
Fara nicio legatura cu discutia de mai sus, as fi curioasa care e parerea ta in privinta utilizarii anumitor cuvinte definite gresit in DEX. Un exemplu e „condescendent”, definit acum de DEX asa: „Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant. ”
Problema cu definitia aceasta e ca nu ia in seama sensul cuvantului in limba din care a fost imprumutat (in franceza cuvantul „condescendant” descrie un om care-si ia aere de superioritate, care-si priveste de sus interlocutorul chiar daca poate avea o oarecare bunavointa fata de el).
Ca e vorba de o distorsionare a sensului initial al cuvantului e cert – o spun si un numar de lingvisti (vezi de ex. aici: http://www.romlit.ro/condescendent si aici: http://www.romlit.ro/din_nou_despre_condescendenta). Mai mult, schimbarea sensului cuvantului a avut loc mult timp dupa intrarea lui in limba romana, primele dictionare in care a fost inclus ca neologism dandu-i definitia folosita in franceza, engleza si alte limbi.
Intrebarea mea e cum crezi ca e normal (sau intelept) sa foloseasca cineva acest cuvant: cu sensul din DEX (chiar daca-i aberant), cu cel din franceza/engleza/italiana/etc (chiar daca in romana e gresit) sau deloc.
Mersi frumos!
Mie bunăvoința aia îmi miroase a condescendență. 🙂
Părerea mea e că oamenii folosesc oricum cuvintele cum le vine lor bine, iar dicționarele cu vremea se adaptează. Ceea ce presupun că a vrut să facă DEX-ul cu pricina. În pagina cu pricina din DEXonline îs cam tot atâtea definiții pe câte dicționare, ceea ce arată că terenul respectiv încă e alunecos.
Distractiv e cand regulamentul de ordine interioara al institutiei imi recomanda sa ma port „condescendent” cu ceilalti angajati. The possibilities are endless 🙂
Mersi frumos pentru raspuns.
Cu speranta ca nu esti suparata pe mine, iar mesajele mele nu te enerveaza, indraznesc sa te intreb ceva: de ce formele de participiu, care au forma adjectivala, lipsesc din Dex? Sunt si exceptii, dar majoritatea sunt omise.
În ciuda părerii tale, n-am făcut eu DEX-ul, deci nu pot răspunde la deceuri despre dânsul. Da’ luminează-mă şi pe mine:
– ce-s alea „formele de participiu, care au formă adjectivală”?
– ce-i aia formă adjectivală? E o formă comună pentru „frumos” şi „deştept”, de exemplu?
🙂 Of, of ce rautate mica esti tu. Ok, reformulez: stiind ca atunci cand are valoare adjectivala, nu verbala, participiul are forme de gen, număr şi caz ca adjectivele variabile, te intreb….bla,bla
Exemple: avut, mutat, carat s.a.
Well, când vrei să demonstrezi că DEX-ul e prost făcut, tre’ să fii cel puţin la fel de deştept ca cei care l-au făcut. Or, când zici „forme de participiu cu formă adjectivală” demonstrezi doar că nu mai ştii gramatica de-a opta.
Dă-mi exemple cu avut, mutat, cărat cu valoare adjectivală şi ţi-oi zice.
1)Nu, repet, extrem de calm: initiativa mea nu era aceea de a demonstra ca Dexul e prost facut, imi vad lungul nasului, ci doar aceea de a infiinta o rubrica pe aici in care sa semnalam: greseli de culegere (unele chiar se repeta de la o editie la alta, gen NASIO, CLONU, IMAMURI ), sensuri romanizate ( exemplul doamnei Adina), omisiuni ( NUL/NULURI, existent in limba de cel putin 30-40 de ani), definitii copiate ce nu-si gasesc acoperirea in epoca ( cred ca pana prin ’96 in toate editiile era definitia din vremea comunistilor a capitalismului) etc. Toate acestea dintr-o singura dorinta: a avea un dictionar explicativ cat mai complet, cu cat mai putine greseli ( exista multe notiuni de matematica, fizica, chimie sau geografie gresite sau incomplete). NU EU SA CORECTEZ DEXUL, ci toti aceia care gasesc ceva in neregula sa semnaleze aici, in ideea ca cineva de „acolo” va tine seama. Nu era cu rautate si nici ceva de genul ” ce destept/i sunt/suntem noi”. Daca formularea este prea dura, o puteam modifica.
2) Muntii au fost mutati din loc de cutremur. Ajutoarele primite au fost carate de soldati in adaposturi. Semnele de intrebare avute de Guvern si-au gasit raspunsuri.
PS Da, eu nu sunt lingvist, nu stiu nici gramatica de a opta, dar macar sunt preocupat. Caut, intreb, notez, am initiative. Ce e rau in asta?
Am un sentiment că dl. Corso are formare de inginer, sau poate de matematică dar prost realizată 😀
În „au fost mutaţi” şi „au fost cărate”, mutaţi şi cărate nu sunt adjective, sunt participii care intră în diateza pasivă. Nu ştii să identifici adjectivul provenit din participiu, dar te întrebi de ce lipseşte el din DEX. Asta anulează toată argumentaţiunea ta de mai sus, mais passons...
Rămân „întrebările avute” (asta e o construcţie şchiopătândă, dar treacă de la mine) şi „ajutoarele primite”.
Nu cunosc criteriile DEX-ului, pot să presupun următoarele:
Participiul are un comportament intermediar între adjectiv şi verb. Când în vorbirea curentă predomină valoarea adjectivală (un om avut, o faţă uimită, un om citit), atunci cuvântul respectiv constituie intrare separată în dicţionar, ca adjectiv. Când valoarea predominantă e cea de verb, atunci e inclusă în intrarea verbului cu pricina. Altminteri ar însemna ca pentru mai toate verbele tranzitive ale limbii române să ai cel puţin încă o intrare separată, care să detalieze participiul. Eventual şi gerunziul, că şi ăla poate căpăta valoare de adjectiv (mâncare aburindă). Ca la vreo 3 intrări, aşa… Inutil de încărcat, după părerea mea.
În orice caz, le Trésor informatisé de la langue française procedează ca DEX-ul: nu găseşti acheté sau admiré în intrări separate, dar găseşti passionné şi enchanté. Probabil pe acelaşi principiu – dacă valoarea de adjectiv e predominantă/semnificativă în vorbirea curentă, atunci are articol separat.
Nu ştii nici gramatica de-a cincea – a şasea, după cum am văzut noi în povestea cu adjectivele care formează diateză pasivă. Foarte bine că eşti preocupat, dar cred c-ar trebui să te preocupi citind (cel puţin) gramatica Ştefaniei Popescu, din scoarţă-n scoarţă, înainte să ai deceuri despre DEX – pentru simplul motiv că atunci când confunzi participiul din diateza pasivă cu adjectivul nu ai cum să înţelegi deceurile DEX-ului, bune sau rele, cum or fi ele.
De asemenea, demn de laudă spiritul de iniţiativă. Numai că îl ai pe spinarea altuia (initiativa mea era aceea de a infiinta o rubrica pe aici). Nu poţi să ai tu iniţiative pe blogul meu, aşa cum nu poţi să ai tu iniţiativa de a-mi schimba mie coafura. Dacă te preocupă aşa de tare greşelile din DEX şi crezi că posezi cunoştinţele necesare pentru a le demonstra, fă-ţi blog, sait, carte în acest sens. Sau, mai simplu, scrie editurii care a publicat DEX-ul. Cu alte cuvinte: fă tu personal ceva.
Multumesc de raspunsuri, multumesc de sugestii.
”Desi vizionez blogul tau relativ des” (deși totul este relativ), ”niciodata n-am scris”, pentru că nu am auzit de tine până acum și pentru ca ”am gasit mereu explicatia”. De data aceasta am și eu o ”nedumerire/ dilema/divergenta” fără explicație. (Am zis și eu așa de introducere, ce au zis alții pe aici, care sunt mai vechi și știu –relativ -gramatică).
Iată, deci, ce dilemă nouă am eu:
Într-o țară în care se fură (cu) cârca, (cu) mașina, (cu) cisterna, (cu) avionu`, (cu) vaporu`, unde cei din fruntea bucatelor mănâncă (de) la datorie, într-Ooo! țară unde există Lipsuri mari (cu L mare), iar cei puși să își dea seama de greșelile făcute de alții sunt indiferenți, de ce ne formalizăm atâta când cineva ciordește o liniuță, mănâncă o literă sau neglijează o virgulă? De ce să ne supărăm când cineva nu vrea să bage șopârle sub ”s” ori ”t”? Nu sunteți sătui de șopârle? Iar dacă cineva își fură căciulile (de la ă, î, â), ce treabă aveți voi? Poate unii nu știe, alții nu poate iar majoritatea nu vor. Sau viceversa. Sau dacă cineva nu face acordul dintre subiect și predicat care este problema? Ce, politicienii sunt mereu de acord? Mare lucru să fiți și voi indiferenți? Și dacă am pus un I în plus, ce este așa de grav? Am vrut să pun punctul pe i o dată – de două ori, chiar de trei ori – pentru totdeauna.
Scuze dacă am dat cu capu`. Dacă am greșit ceva, pe undeva, îmi cer scuze (eu știu doar să cer și să iau, nu să dau, că așa e la modă). Și oricum de vină este dactilografu`, că io doar dictez (ce ordonă șefu). Că eu am funcție. Doar eu … și alții! Dă-ţi! [și Tu ţie.] seama!
Să nu credeți că este vorba de metonimie (E de la mitocănie? Așa se spune acuma?). Dar știți foarte bine că până nu dai cu capul de diacritica ( , căciula) de sus nu o vezi pe cea de dedesubt (șopârla).
Deabia acu Îmi dau seama[Eu mie] că aici e Loc de-ntrebat . Trebuie să-ți dau seama [Eu ție]? Daţi-vă! [Voi vouă]. Daţi! [Voi/Dvs] că eu sunt prea bogat ca să dau. Indiferent ce aveţi de dat. Dacă alții au luat așa de mult, eu de ce aș da? Dar să nu credeți că o să vă îmbogățiți dându-vă. O să vă da-ți seama când- va …
Vă dați [Voi vouă] seama că oricum, o mulțime de academicieni, profesori, scriitori muncesc degeaba decenii la rând ca să stabilească niște reguli, pentru că până la urmă tot ăia fără prea multă școală stabilește (la singular pentru că acționează toți ca unul și sunt o mulțime) (ne)regulile?
Deși n-am nimica cu (șic, sic ! sau virgulă?) [Voi/Dvs], de ce AȘI avea ceva cu gramatica? (nu-i așa că am pus punctul pe i?). Eu nu am nimica (în comun) cu nimeni. Că și eu am plecat de la cratimă (ca alții de la cratiță). Și m-am ajuns. Parol (e)!
PS: Diacriticele fac parte din gramatică și țin de rspectul față de limbă? Dacă da, de ce unii care susțin că au și pricepere și respect nu folosesc diacriticele? Pentru că nu vor să se distingă? Nu vreau să fiu cu tot dinadinsul (dia)critic și să folosesc (dia)critici(e)le, dar tehnica (IT) actuală permite. Daţi-vă seama! [Voi vouă], înseamnă că într-adevăr, nu sunt distinși. Dar este ciudat cât pot fi de destinși!
PPS: Dacă există greșeli în comentariul de mai sus (chiar dacă eu nu știu să existe), să știți că așa am vrut eu. Dacă nu există înseamnă că am greșit. Eu mereu greșesc. Oricum, nu trebuie să băgați în seamă orice. Și oricum merge și așa!
Diacritica pe stil nou
sint io nebun, diacritico?
se poate sa pledezi ‘mpotriva?
ca io nu prea ‘ntzeleg bine romuneste, si nici din dex nu m’am lamurit
Asta cred că-i cam ca aia cu „a protesta împotrivă”. Hipercorectitudine, adică.
Acu’, mă gândesc, procurorii americani, în pledoariile finale de le vedem la tv în filmele cu avocaţi, pledează pentru sau împotrivă? 🙂
Bună, diacritico!
Fii bună, te rog, și lămurește-mă:
Este corect (dezvoltarea) ideei, sau (dezvoltarea) ideii ?!
Eu folosesc prima formă, dar colega mea nu e de acord…
Mulțumesc! 😉
Citeşte aici şi p-ormă vino să ne zici cum îţi rezultă c-ar fi. 🙂
Îmi rezultă că n-am dreptate, din cauza florii… 😦
Mamă, ce m-ați enervat! 😀
Mulțumesc pentru răspunsul rapid!
Toate cele bune!
Să crești mare! 🙂
avem spre descalcirea sinapselor care mi s’or imbarligat la auzul unor formulari rugamintea de a ne clarifica starea de corectitudine a:
– „Stimate domnule X,” (mie nu’mi rimeaza corect domnule ci domn – pentru acest caz)
– „cand folosim prescurtari nu folosim punctul in urmatoarele cazuri” (si erau cateva reguli care mi’au parut a avea o provenienta… de balta)
cu multamiri „anticipande”!
Despre prescurtări mi-aduc aminte că nu se pune punct dacă ultima literă e și ultima literă a cuvântului, ca la dl, dna.
Vocativul în română nu e foarte clar structurat, din câte-am băgat eu de seamă, adică multe chestii rămân la voia vorbitorului (vezi aici).
Acuma, te-ntreb: Cum zici: Dragă domn Popescu sau Dragă domnule Popescu? Mie mi se pare că dacă Domnule Popescu, atunci Stimate domnule Popescu. Eu folosesc Stimate domn și Stimate domnule Popescu – c-așa-mi sună mie, nu c-aș fi găsit scris pe undeva.
Când eram mică-mică, auzeam „raiat” (ma refer la pantalonii aceia…). Azi, când sunt mică-mare, am auzit „reiat”.
Până la urmă, cum e singularul de la reiați?
Vă mulțumesc!
E „reiat/ă”, de la rayé. Probabil în ediţiile viitoare ale dicţionarelor diverse o să intre „raiat/ă”. Nu cred că-i folosibil la singular, când se referă la pantaloni. Cam ca blugii, aşa… Nu prea auzi „blug”.
Mulțumesc!
Să crești mare!
@diacritica
merci frumos pentru lamurela bushtean!
spam?
blog de blog, ai?
” a reactualiza ” imi miroase a pleonasm.
Am nas bun au ba?
Nu ştiu de ce ar fi pleonasm. Am actualizat ieri, mai actualizez şi azi. Va să zică că actualizez din nou, adică reactualizez?
că tot sugera amicu-ţi Corso să revoluţionezi DEX/DOOM, vin şi io cu câteva propuneri de cuvinte/sintagme/prescurtări spre a fi introduse la viitoarea actualizare, că tot îs arhiutilizate în vorbărie: crecă (cred că), tresă (trebuie să), toma (tocmai), pencă (pentru că), fincă (fiindcă), precum şi câteva englezisme adaptate: uichend, fidbec, treining, tocşou, praimtaim etc. 🙂
Prof. Ion Saceanu scrie intr-o culegere de teste ca sunt admise formele: foarte complex si mai optim. Este corect? Multumesc
O fi, dac-aşa zice omul.
e ,,franțuz” sau ,,franțuj”?
E „francez”.
@alex: … sau „franţuz / franţuji”, dacă vrei neapărat.
eu ma refeream la forma specifica subdialectului ,,vanghelie”, folosita uneori si de alti trogloditi… in fine, ma gandeam ca daca face pluralul ,,frantuji”, atunci la singular vine ,,frantuj”, nu ,,frantuz”. se pare ca m-am inselat, multumesc oricum 🙂
lider și leadership sunt din aceeași familie de cuvinte?
Aşa ar trebui. Numai că „leadership” încă nu e normat – nu e în DOOM2, cel din 2005. Probabil va intra într-o ediţie viitoare.
mulțam fain!
și dacă ar fi normat, cum ar trebui să fie scris?
ca în engleză?
sau ar trebui românizat?
că eu cred că-i folosit mult prea des pentru a fi un xenism.
Păi dacă nu-i normat, io nu-ţi pot spune cum ar trebui să fie scris. Asta au s-o vază domnii lexicografi. 🙂
Buna ziua! Am si eu o intrebare,cum e corect : copertii,sau copertei?
Mulyumesc!
Ambele sunt corecte. Coperţii şi copertei.
Cum e corect?
„sunt singurul care vad” sau „sunt singurul care vede”?… help, ma contrazic de jumatate de ora cu cineva si nu gasesc nicaieri dovada.
Multumesc mult!
Dovezi n-am, dar eu, de-ar fi să zic, aş zice „sunt singurul care vede”. Că subiect e „care”, care îl reia pe „singurul”, el.
depinde ce urmează.
sunt singurul care văd că știe acest lucru.
sau chiar sunt singurul care văd că vede 🙂
Salutare si felicitari pentru blog!!E exact ce cautam de o jumatate de an si gasesc abia acum!
Intrebarea mea este urmatoarea:se poate spune*sunt o persoana serena*?
(de la serenitate).Multumesc anticipat pentru raspuns!!!!
Hm. Seren nu există, pare-se că nici serenitate, în ultimele dicţionare.
Da’ seninătate ce-are? Că-i acelaşi lucru. 🙂
de ce nu-s „a agresa, a agresiona, agresare” în DEX?
Că „a agresiona” nu e – nu pot decât să mă bucur. „Agresare” e infinitivul lung de la „a agresa”, deci dacă „a agresa” nu e, nu prea are cum să fie nici „agresare”. De ce nu e „a agresa” în DEX ţi-oi spune când oi face eu DEX-ul.
Agresiona nici mie nu-mi plăcea; l-am adăugat doar ptr că era sugerat ca sinonim în DEX online ptr agresa (probabil că a fost acceptat în vorbire prin analogie cu relaţie – relaţiona etc.).
Fireşte că toată discuţia se referă strict la absenţa lui “agresa”, cuvânt larg răspândit în vorbire. Ba, mi se pare cu atât mai ciudată absenţa asta încât poate că distinşii academicieni ar trebui să explice cumva, cândva, undeva, de ce refuză cuvântul ăsta.
off topic, sorry
Salutare tuturor, incercam sa vad daca-mi apare si mie mesajul
tp
Buna ziua, tuturor!
Am o nelamurire si daca acest subiect a mai fost discutat, imi cer scuze de pe-acum .
Cum este corect:
S-a gandit cateva clipe ce sa-mi raspunda.
sau
S-a gandit cateva clipe la ce sa-mi raspunda.
Stiu ca verbul e intranzitiv si, dupa mintea mea, intrebarea e La ce s-a gandit? dar e cu sau fara `la`?
Cred că în principiu e a gândi ceva şi a se gândi la ceva. Acu’, c-or mai fi şi glisări dintr-o parte-ntr-alta…
multumesc mult.
Tot am o discuţie cu cineva şi nu reuşesc să o scot la capăt. I-am zis chestia cu dativul substantivelor feminine care se formează din plural:
o noapte – două nopţi – unei nopţi – nopţii
o fată – două fete – unei fete – fetei
La care mi-a replicat:
o regulă – două reguli – unei reguli – dar REGULEI
Mor de ciudă, cred că este singurul substantiv care face aşa ceva, dar el mi-a găsit imediat contraexemplu. Help please?!
G-D de la „regulă” e „regulii”.
În orice caz, sunt şi excepţii de la regula cu pricina.
Mă şi miram, tocmai regulă să fie o abatere de la regulă?!
Oricum, mulţumesc pentru răspuns, acum am cu ce să-i dau în cap 😀
corect se scre „innebunit” cu doi de „n”, nu e asa?
Da.
”distrugerea familiei clasice, sfasiată de…” sau sfasiatE de… ?
mersi
„Sfâşiată”, aş zice. Apoziţie, nominativ, chestii de-astea. Cred.
mersi mult 😀
și scuze dacă mi-ai atras atenția la postul precedent.
seară frumoasă
Bună ziua!
Am găsit printre post-urile dvs. cel legat de traducerea hei-rup-istă, inutilă, aiurea şi oricum prea târzie a termenilor de specialitate din domeniul IT. Cazul în speţă era cel cu „împărtăşeşte” în loc de „sharing” şi dvs. aţi spus, la fel ca unii dintre comentatori, că mai bine s-ar fi introdus în limba scrisă „şeruieşte” (că oricum este folosit în limba vorbită); din înţelegerea mea era mai bine să se pronunţe ca în limba de origine dar să se scrie româneşte (cred că este cazul lui „maus”). Întrebarea mea este de ce scriem „design” şi pronunţăm „dizain” cam de multişor şi dacă este acceprabil pentru „design” sau „quasar” sau altele să se scrie aşa cum au fost imprumutate de ce ne-am grăbit cu „maus”?
Cu scuze pentru lungimea mesajului,
Vă mulţumesc.
Eu de un’ să ştiu?!
Nu eu fac dicţionarele.
Cât despre „maus”: În DOOM2 există „maus” ca joc de cărţi (de care n-am auzit) şi „mouse” ca dispozitiv la computer.
Vă mulţumesc pentru răspuns. Pe dicţionarul online am găsit definiţia şi mi-am închipuit că au importat-o de undeva (din dicţionarul deja existent), ca pe toate celelalte, că doar nu au stat să redefinească toate cuvintele când au făcut varianta electronică. Am crezut că o fi vreo regulă de genul găzduim cuvântul în hainele în care a venit ţ ani dar după aia să facă bine să se schimbe.
http://dexonline.ro/definitie/maus
Definiţia din dexonline e preluată din DEX 98. DOOM2 (2005) a optat pentru „mouse”. În fine, ca şi share şi site şi multe altele, cuvântul e încă în „probe tehnice”. Cred că o să mai dureze ceva vreme până o să se „instaleze” definitiv una dintre variante.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8520992-discutii-contradictorii-intre-radu-mazare-emil-boc-elena-udrea-semnarea-unui-proiect-european.htm
cum e corect, bre?
la multz ani, sa’tz traiasca femelia!
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8520894-boc-udrea-contrazis-mazare-constanta-tema-alocarii-banilor-guvern.htm
trai’tz’ar famelia, au schimbat astia! ‘nseamna c’o fo’ ceva gresit?
O nelinişte legată de sensul etimologic al substantivului „conflagraţie” mi-a provocat articolul de aici.
Cum îţi sună această nouă limbă română, diacritica? 🙂
În franceza de origine şi literară înseamnă şi incendiu. Da’ asta nu-nseamnă că-n română va să-nsemneze acelaşi lucru… 🙂
ufff!
ei, la multz ani, de zioa munci, c’un simgur „i”!
ai vazut’o p’asta?
aproape de departe e „dovada”
E corecta gramatical fraza „mult mai serios”….”te conving mult mai serios”???
Cum adică să te conving serios? Ce, te bate gândul să convingi neserios? Sau cum?
asadar si prin urmare:) adj. serios nu are grad de comparatie?
Îs curioasă cum rezultă asta din întrebarea pe care ţi-am pus-o.
Da, corect! „a convinge” presupune deja o anumita seriozitate:)…mea culpa!
Cât despre „serios”, sigur că admite grade de comparaţie. Pătrățel e mai serios decât Bălănel. Chiar mult mai serios.
Multam’ ca m-ai convins „serios”!:)
Eu sunt curios de răspunsul unui eventual sondaj cu următoarele întrebări:
Ce cuvânt folosiți grefă sau grapefruit? Și din ce zonă sunteți?
În Iași se folosește grefă, așa am auzit c-ar fi și în Constanța, sunt curios în rest. Știu că tremenul grefă în dex are cu o totul altă semnificație decât fructul, dar cred că e destul de răspândit folosirea lui, dar aș vrea totuși să mă conving. Dacă e într-adevăr foarte popular, cred c-ar fi cazul să între în dex, totuși au intrat cuvinte precum mișto, sau mai știu eu altele, de ce nu și grefă, dacă-i cazul.
Sper să nu mă fi învârtit prea mult în jurul cozii. Am bifat aici să mă anunțe când se mai scrie, sper să fie nu fie doar curiozitatea mea și să prindă la public pentru a se transforma într-un sondaj.
Eu sunt curios de răspunsul unui eventual sondaj cu următoarele întrebări:
Ce cuvânt folosiți grefă sau grapefruit? Și din ce zonă sunteți?
În Iași se folosește grefă, așa am auzit c-ar fi și în Constanța, sunt curios în rest. Știu că tremenul grefă în dex are o cu totul altă semnificație decât fructul, dar cred totuși că e destul de răspândită folosirea lui și aș vrea să mă conving. Dacă e într-adevăr foarte popular, cred c-ar fi cazul să intre în dex, totuși au intrat cuvinte precum mișto, sau mai știu eu altele, de ce nu și grefă, dacă-i cazul.
Sper să nu mă fi învârtit prea mult în jurul cozii. Am bifat aici să mă anunțe când se mai scrie, sper să fie nu fie doar curiozitatea mea și să prindă la public pentru a se transforma într-un sondaj.
ihhh, citiți-l pe-al doilea. e mai corect scris.
DOOM2 dă „grep /-uri”.
Din constructia frazei:
„Actorul Mihai Bendeac scrie pe blogul său că, după ce a fost la lansarea unui film, a luat un taxi bucureştean al cărui şofer a aflat cu stupoare că este chiar tatăl Cristinei Neagu!”
nu cumva reiese ca „soferul a aflat ca este tatal Cristinei Neagu”, cand de fapt subiectul intentionat este in continuare „actorul Mihai Bendeac”?
Cu alte cuvinte, nu ar fi trebuit ca fraza sa fie:
„Actorul Mihai Bendeac scrie pe blogul său că, după ce a fost la lansarea unui film, a luat un taxi bucureştean, despre al cărui şofer a aflat cu stupoare că este chiar tatăl Cristinei Neagu!”?
(din http://www.prosport.ro/alte-sporturi/handbal/incredibil-ce-face-tatal-cristinei-neagu-cea-mai-buna-handbalista-din-lume-in-2010-pentru-a-si-castiga-existenta-8226945)
Poa’ să rezulte multe din fraza aia – cam orice îţi trece prin cap. De exemplu, că şoferul a aflat (de la Bendeac?) că e tatăl biologic al Cristinei Neagu, pe care a crescut-o soţul mamei ei, care soţ n-a ştiut că fata nu-i copilul lui.
Mie mi se pare plauzibil. 🙂
La urma urmei, atat timp cat sursa povestii e Bendeac, orice e posibil. 🙂
Multumesc, deci nu eram eu paranoic.
Ieri, efectuând io niscai trebi neintelectuale, am lăsat televizorul deschis timp de vreo oră pe Realitatea TV, auzind astfel ştirile. La câteva ediţii consecutive de ştiri aud: „…vameşii etc. au fost puşi în libertate, cu interdicţia de a NU părăsi teritoriul României şi cu obligaţia de a se prezenta la toate chemările instanţei de judecată.” Carevasăzică bieţii de ei îs obligaţi să plece din ţară, să-şi lase în urmă familiile, prietenii, şi să revină de afară la toate chemările instanţei de judecată. Dură interdicţie; aşa le trebuie!
A fost mai pe aici discuţiune despre interdicţia de a nu vs negaţia expletivă.
https://diacritica.wordpress.com/2010/04/15/interdictia-de-a-nu/
🙂
Diferenţa e că tu ai adus în discuţie o fătucă uitată (şi bătută?) de Dumnezeu pe la vreun anonim ziar local din jud. Alba, pe când Realitatea TV are un cu totul alt impact şi pretenţii! Şi se mai miră unii că pe Search obţin rezultate anapoda pe tema asta…
Aş avea şi eu câteva întrebări: Cum este corect şi de ce?
1)cât mai mulţi sau câţi mai mulţi turişti
2)în ceea ce priveşte sau în ceea ce privesc mişcările
Despre „în ceea ce priveşte/privesc” găseşti răspunsul pe aici, dacă te osteneşti.
Apoi:
Cum întrebi: „câţi de mulţi turişti” sau „cât de mulţi turişti”?
Atunci de ce cât nu se acordă cu turişti?
Nu mi-ai răspuns la întrebare.
Răspunsul la întrebarea ta e „cât de mulţi turişti” dar eu vreau să ştiu ce mă face să cred că întrebarea îmi dă răspunsul.
Păi dacă întrebi „cât de mulţi turişti?”, cum să zici „câţi mai mulţi turişti”?
În orice caz, „cât” se referă la „mulţi”, nu la turişti (poţi să zici foarte bine „cât de mulţi?” – „cât mai mulţi”, fără să specifici „turişti”) – atatâ cât de mult.
Mulţumesc pentru răspuns.
Să creşti mare.
cum e corect: al douăzeci miilea sau al douăzeci de miilea? A douăzeci de miia sua a douăzeci miia? Al treizeci de milioanelea sau al treizeci milioanelea?
cum e corect: a suta sau a o suta? Al sutelea, al o sutelea, al sutălea sau al o sutălea? Al miilea, al mielea, al o miilea sau al o mielea?
Habar n-am. 🙂
Mă uit şi-ţi zic.
@joedoe: După câte înțeleg, ar fi: al douăzeci miilea, a douăzeci mia, al treizeci miloanelea, a suta, al o sutălea, al mielea. Vezi Gramatica uzuală a limbii române, pagina 134-135.
Răzvan: Dacă vei citi mai atent, vei găsi în sursa ta (apropo, lucrare apărută la Chişinău, Rep. Moldova) că se cam contrazic autorii (sau nu oferă cele două variante ca egal corecte): al o sutălea versus al sutelea; al o mielea versus al miilea. Deci nu al mielea, cum zici tu.
Şi be: forma al treizeci milioanelea (a douăzeci mia), deşi e cea acceptată, mi se pare forţată şi mai greu de găsit în practică, cu dispariţia prepoziţiei DE. Că doar nu am douăzeci mii de lei sau treizeci milioane de lei!
DOOM2
Am o dilemă pe care nu mi-o rezolvă DOOMul. Şi culmea, e aşa simplă şi scurtă: Care este imperativul verbului „a zbura”?
Nu ştiu de ce, mie îmi vine să zic „zbori”. Deşi tocmai am auzit pe cineva cu „zboară” şi mi-am amintit că şi într-o reclamă era aşa.
Deci, cum e?
Bună ziua.
Am o nelămurire.
Cum e corect:
„în materie de limba engleză”
sau
„în materie de limbă engleză” ?
După sunet, îmi pare că e prima variantă, apoi dacă mă gândesc la alte construcții asemănătoare, gen „în materie de machiaj”, „machiaj” e nearticulat, donc substantivul „limbă” merge idem.
@mihnea: https://diacritica.wordpress.com/2009/12/19/imperativul/
@ab: nearticulat, probabil.
Concluzie: „Zboară, puiule, zboară!”
Mulţumesc de răspuns, uitasem de articolul cu imperativul. L-am citit mai de mult şi se pare că nu mi-a rămas mai nimic din el în cap.
Nu ştiu de ce îmi venea să zic „zbori”.. Poate de la „mori!”
Buna!
Din fericire, nu sunt genul care sa aiba vreo problema cu gramatica limbii romane, dar uite ca astazi sunt in impas…
„A fost descoperita celula X, fiind o veste nemaipomenita pentru persoanele care sufera de boala Y.”
Stiu ca este fortat acel „fiind”, dar din punct de vedere gramatical este corect? Sau trebuia sa renunt la „fiind” sau sa adaug „acest lucru fiind”?
Astept pareri…
Multumesc!
Cred că are nevoie de „aceasta”, „acest lucru” etc, altminteri şchiopătează rău.
Sau: …, ceea ce este o veste …
Multumesc!
Nu este raspunsul pe care l-as fi vrut, dar…nu poti sa ai intotdeauna dreptate…
PS: M-am contrazis cu cineva care sustinea ceea ce ai scris si tu.
Ghinion. 🙂
Să creşti mare.
Bună, Diacritica! Îmi place mult blogul tău, e foarte educativ.:)
Aș vrea să te întreb ceva, ”foarte timidă” e pleonasm? Am spus asta și un prieten m-a corectat. Aș vrea să știu cum e, de fapt. Mulțam fain!
Nu văd de ce ar fi. Cred că timiditatea are gradele ei, aşa cum şi îndrăzneala are.
Mulțumesc.
De curiozitate, ești profesoară? 🙂
Nu.
Am o întrebare scurtă. Care este forma corectă: „Iașului”, „Iașiului” sau „Iașilor”? Mulțumesc foarte mult.
Dar tu de unde le stii, ca nu am vazut sa fi trecut nici o sursa bibliografica? Nu crezi ca, pentru a fi credibila, ar trebui sa scrii, macar asa – de ochii lumii – un titlu si-un autor din care chipurile citezi sau mataluta te-ai nascut atotstiutoare?
Da.
@Şerban: Habar n-am. Am căutat mai demult despre, n-am găsit. O să mai caut.
@Șerban: Iată opinia regretatului profesor Pruteanu (am găsit-o în diverse comentarii pe alte site-uri, din păcate forumul dânsului nu mai este disponibil):
„Din punctul de vedere istoric (etimologic), /Iaşi/ e un plural (numele deformat al unei străvechi populaţii sarmatice, /iazygii/). Dar, ca şi în alte cîteva cazuri (/Bucureşti / Bucureştii / Bucureştiul , Galaţi / Galaţii / Galaţiul/), bunul-simţ comun acceptă greu ideea de plural, care dă impresia c-ar fi mai multe localităţi într-una. De aceea, deşi persistă şi formele articulate de plural, gramaticienii (ex.: Al. Graur, /Puţină gramatică/, Ed. Acad. RSR, Buc., 1988, p. 45; Mioara Avram, /Gramatica pentru toţi/, Ed. Humanitas, Buc., 1997, p. 57) recomandă singularul.
În privinţa formei /Iaşul/, e o chestiune de fonetică la mijloc. Lipsa unui semn pentru „i scurt”* (s-a pledat pentru el!) ar fi dus la o pronunţie greşită a cuvîntului /Iaş/**/iul/, la fel ca /saş_i_ul/ sau /scat_i_ul/. De aceea s-a eliminat i-ul, iar această formă are şi o bună tradiţie în urmă: publicaţii cu lungă existenţă au purtat titlurile: /Flacăra Iaşului, Iaşul literar/. GP, 13.2.08”
@diacritica: Mulțumesc foarte mult. Dacă găsiți ceva convingător… nu păstrați pentru dumneavoastră.
@Răzvan: Mulțumesc pentru informații. Găsisem și eu opinia asta pe forumuri, dar realitatea este că…. nu prea-mi convine. Argumentul ăla cu „sașiul”, „scatiul” nu mi se pare că rezistă prea bine. Nu cred că sunt mari șanse ca cineva să citească „Ia-ȘI-ul”. Speram ca diacritica să mă convingă că „Iașiului” sau „Iașilor” e (mai) corect. „Iașului” mi se pare că arată groaznic. Ajut pe cineva să corecteze un text și m-am poticnit. „Iașilor”… nu știu… cred că e bine, dar parcă e prea poetic, cel mai mult m-ar „aranja” dacă ”Iașiului” ar fi o variantă bună. Mulțumesc mult pentru ajutor.
Îmi pare c-am căutat mai demult prin Gramatica Academiei despre Bucureşti/Bucureştilor şi n-am găsit nimic – da’ n-oi fi căutat bine, că GA e întortocheată. (Că şi Iaşul – Iaşiul – Iaşii – Ieşii tot pe-acolo, prin acelaşi paragraf, ar trebuie să fie tratat.)
Până una-alta, DOOM2 dă Bucureştiul (nu Bucureştii). De Galaţi şi Iaşi nu zice nimic. O să răscolesc prin GA.
Uite c-am găsit fragmentul din Gramatica Academiei (2005, vol. I, p. 123):
Iaşiul / Iaşii, carevasăzică. Cu i-ul respectiv de fiece dată.
Multe multe mulțumiri! ”Mi-ați făcut ziua” (vorba englezului). 🙂
Buna,
Urmaresc de mult timp blogul tau si mi se pare extraordinara ideea, mai ales ca m-a ajutat sa imi corectez cateva greseli.
Mai nou am o nelamurire legata de o expresie. Am auzit mai multi colegi folosind expresia „Face sens” ca ex: „Ceea ce spui tu face sens.” insa eu stiam ca se foloseste „Are sens”. Pe primul coleg pe care l-am auzit m-am grabit sa-l corectez fiind sigur de ce stiu, la urmatorii am inceput sa ma gandesc adaca nu cumva stiu eu varianta gresita. „Face sens” insa nu am auzit de mult timp, mai curand mi se pare o traducere a englezescului „make sense”. Intrebarea este, care din cele 2 versiuni este corecta?
Multumesc.
Întrebarea este: are sens virgula aia acolo au ba?
(Face sens e un calc. E corect – au ba – fix cât alte calcuri diverse, alea de care vrea să ne apere domnu’ Socaciu.)
„Vezi aici cum a sărbătorit Galaţiul primul titlu de campioană din istorie.” – un titlul corect pentru o echipa care a castigat pentru prima data campionatul?!
http://www.adevarul.ro/locale/galati/font-color800517bFOTOVIDEOfontb_0_481751929.html
Buna ziua, ati auzit vreodata cuvantul „pancreas” pronuntat cu accentul pe primul a? Imi pare rau, dar nu stiu sa folosesc accentele din limba franceza ca sa va ilustrez grafic. Multumesc
Bună dimineaţa, Dia! Cum îţi pare titlul articolului de aici?
Încă un titlu foarte corect am găsit aici.
@cristina: Ce vrei să afli, de fapt?
@armyuser: Titlul din smartwoman îmi pare ca toatre titlurile din smartwoman, şi anume tipic smartwoman. 🙂
Titlul de pe Hotnews… hmm… nu’ş ce să zic.
La al doilea titlu mă interesa opinia ta privind necesitatea de a însoţi „a” de un genitiv sau de a introduce – pentru o eleganţă a exprimării – un substantiv comun intermediar : „a prăvăliei Nokia”.
Consider că sunt o persoană care mânuieşte relativ bine limba română, dar aş avea şi eu câteva întrebări, ca să mă lămuresc şi eu o dată pentru totdeauna:
1. Este corect să folosim cuvântul „locaţie” cu sensul de „loc”, „amplasament”? Am deschis recent un dicţionar al limbii române când m-am dus la târgul Kilipirim (dicţionarul nu era al Academiei, dacă ţin bine minte) şi apărea cu acest sens. Totuşi, în DEX-ul meu, care-i ceva mai vechi, unica definiţie a cuvântului „locaţie” este cea de chirie. Cum este corect, dacă ţinem cont că majoritatea a asimilat acest cuvânt cu sensul de „loc”?
2. Premisă, filosofie… din câte ştiu, aceste cuvinte se citesc cu ‘z’, chiar dacă se scriu cu ‘s’, adică premiză, filozofie, nu? Aşa este?
3. Dilema „nicio” versus „nici o”. Văd că lumea a îmbrăţişat prima variantă… este greşit să scriu folosesc a doua formă? Este greşită prima formă în acest caz sau vorbim aici de o evoluţie relativ normală a unei limbi (care tinde să se simplifice)?
4. Aici trebuie să mă folosesc de un mic exemplu. Aveam o dezbatere cu o prietenă relativ recent pe următoarea temă:
– „O prietenă de-ale mele mi-a recomandat cartea X.”
– „O prietenă de-a mea mi-a recomandat cartea X.”
Eu susţin că este prima variantă, deoarece am mai multe prietene, nu? Dacă aş scrie un pic diferit ar suna „o prietenă dintre ale mele.” Greşesc sau am dreptate? Dacă mi-aţi putea argumenta aici răspunsul aş fi bucuros.
Mulţumesc frumos!
Salut!
tocmai=intocmai?
@Eduard:
Există dexonline.ro. Foloseşte-l!
@Silviu:
1, 3, 4 – au fost deja discutate pe aici. Caută-le, conform cu indicaţiile din capul paginii.
2 – Nu.
Fii sigura c-am facut-o deja, in alte conditii, nu-ntrebam de pomana pe-aici(sa), avand in vedere ca-ti tot citesc blog-ul si ti-am vazut lehamitea vizavi de intrebarilea astea aparent banale.
Asadar:
TÓCMAI adv. 1. În mod exact, precis
ÎNTÓCMAI adv. 1. Exact, la fel, chiar.
Mi se pare absurd sa fie sinonimie, d-asta te-am intrebat!
a. Când întrebarea ta e „tocmai=intocmai?”, răspunsul e pe măsură. Osteneşte-te să detaliezi întrebarea – măcar atât, dacă tot îmi ceri (întrebându-mă) să-ţi ofer gratuit din timpul şi din ştiinţa (sau neştiinţa) mea.
b. În unele contexte pot fi sinonime, după cum îţi spune şi dexonline, dacă te osteneşti să treci de primul rând.
TÓCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întâmplat.)
Prin urmare răspunsul meu anterior e valabil: există dexonline.ro, foloseşte-l. Până la capăt.
Buna!
Australia este echipa/tara/continentul de la antipod sau de la antipozi? Eu zic ca e corecta prima varianta, dar insistenta cu care comentatorii de sport zic ” de la antipozi” ma dezarmeaza.
Multumesc!
De ce?
Antipod=Loc sau punct de pe suprafața pământului diametral opus altuia.
Appunto. Opus cui?
Când eşti la Bucureşti şi zici că Australia-i la antipod, rezultă că-i un loc diametral opus Bucureştiului. Ceea ce nu-i. 🙂
Cred că nici una dintre cele două formulări nu dă pe-afară de logică.
Vroiam sa stiu cum se pronunta corect cuvantul „pancreas” Cu accentul pe ultimul a sau pe primul a . Multumesc
E pan-cre-as.
Buna! Cum se numeste procedeul literar prin care se substituie intregul prin parte ?
Caută în cartea de română.
http://dexonline.ro/definitie/diatrib%C4%83
Primele trei definitii precizeaza la final
„Din fr. diatribe, lat. diatriba.”
„/<fr. diatribe, lat. diatriba"
"(< fr. diatribe, lat. diatriba)"
pe cand la cea de-a patra definitie apare:
"[< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu]"
Pana la urma PE "CINE" sa cred – DE UNDE ne vine cuvantul?
Referitor la intrebarea lui klaus din "18/05/2011 la 6:25 pm" – opinia mea: ca si polii (magnetici, geografici) (si ca alte notiuni), antipozii "vin" in perechi: te poti referi la unul din ei sau la amandoi – tertium non datur (decat sa renunti cu totul sa mentionezi respectiva notiune).
Poti sa afirmi (spre exemplu) in contextul vreunei comparatii intre Africa de Sud si Siberia (sper sa nu-mi joace feste memoria si cele doua SA FIE la antipozi) ca "la antipozi gasesti clima asemanatoare si cam aceeasi bogatie de resurse minerale" (in care caz – in opinia mea – formularea este corecta, intrucat in aceeasi fraza te referi la ambele capete ale diametrului), dar aceeasi forma nu mai este corect de folosit atunci cand te situezi (mental) la unul din capetele unui diametru imaginar si te referi la "antipod", adica la singurul punct aflat la celalalt capat al acelui diametru.
Cat despre "Când eşti la Bucureşti şi zici că Australia-i la antipod, rezultă că-i un loc diametral opus Bucureştiului. Ceea ce nu-i." – hai sa nu mai fim CHIAR atat de exacti, de hipercorecti, si sa acceptam ca in general in vorbirea curenta notiunea de antipod are mai mult sensul de "la celalalt capat al lumii" decat pe cea de punct (despre care – a propos – din matematica stim ca nu are dimensiuni, este o notiune fictiva), adica se refera nu EXACT la un punct geografic (ar fi si greu: nici Bucurestiul nu prea poate fi asimilat (in mod corect) exact unui punct – CE diametru aproximativ are orasul? Zeci de kilometri?) ci la o zona situata "cam" in acea regiune, iar in ACEST sens – Australia CHIAR ESTE la antipodul Romaniei, chiar daca de mult, candva, (cu cateva decenii in urma) oarecum "in joaca" calculasem si (daca bine imi mai amintesc eu) reiesise ca antipodul Timisoarei era in Oceanul Pacific la cateva sute de km de coasta Noii Zeelande.
Probabil e greacă > latină > franceză > română.
Exact asta ziceam. „Corectă” nu e nici una dintre cele două.
„Corecta” – corecta n-are cum sa fie niciuna (cata vreme diametrul este o linie, adica (matematic) nu are grosime, iar „antipozii” sunt puncte fara NICI MACAR O dimensiune)…
Hei. Am si eu o nelamurire. Cand nu intelegi ce spune o persoana mai in varsta intrebi cu „poftim” sau „poftiti”? Am profesoare care ma corecteaza cand zic „poftim”, altele cand zic „poftiti”? Pana la urma care-i forma corecta?
Habar n-am dacă una-i mai corectă decât ailaltă în cazul ăla.
Săru´ mâna, coniță! Luminează-mi, te rog neuronu´ că-i tare tulburat: Cum e corect: „Închiriat pe perioada de trei luni” sau „Închiriat pentru perioada de trei luni”? Că io-n ignoranța mea, n-am făcut diferența. Și m-a admonestat o duducă adineauri și-acum tre´ să mă spovedesc, spre iertarea ignoranței. (o fi păcat de moarte? Doamne, ferește!)
Ăăă? Nu ştiu. Da-ntreab-o tu pe duducă dacă se zice „pe durata” sau „pentru durata”. Poate ne lămurim. Că perioada e o durată, nu?
Am o structură în care îmi vine să adaug prepoziţia „pe”, dar nu sunt sigură că e corect.
„respectă toate reglementările aplicabile activităţilor lor, în special cele care
privesc”
Eu aş zice „în special pe cele care…”
Corect sau nu ?
Corect, aş zice.
Mulţumesc !
Săru’ mâna. Scuze de „off topic”, da’ nelămurirea mea e mai mult legată de limba spaniolă decât de cea română (nu că pe-asta din urmă aş stăpâni-o la perfecţie…). Cum bănuiesc că eşti o bună cunoscătoare a limbilor romanice, sper să poţi (şi să vrei) să mă lămureşti. Deci, nedumerirea mea e legată de modul în care se pronunţă dubla consoană „L” (adică „LL” ca-n „llamar”, „maravillosa” etc). Din câte am citit pe net, se pare că „LL” se pronunţă „LI”, mă rog, de fapt un „L” înmuiat (sau slab) urmat de un „I” scurt. Dar, eu ştiu denumirile a cel puţin două localităţi unde „LL” se citeşte „I”: Marbella (se citeşte „Marbeia”) şi Mallorca (se citeşte „Maiorca”). Deci, până la urmă cum e ?!…
Mulţumesc anticipat pt. lămuriri şi pt. timpul acordat.
Ăăă?! Ma lipseşte să mă-ntrebi de catalană, retoromană şi dalmată.
Nu vorbesc spaniola.
A, scuze, nu ştiu de ce, dar eram convins ca le ai p-astea cu limbile romanice. Altădată poate o să am vreo nelămurire mai autohtonă şi o să apelez cu încredere la mătăluţă. Până atunci, numai bine.
Cu toate?…
doubledee:
Atunci cand ai de-a face cu persoane dintr-astea super-corecte (MAI ALES in cadrul orelor de scoala, unde profesorii pretind politetea maxima si elevii ridica la rang de adevarata arta priceperea de a „trage de timp”) te sfatuiesc sa folosesti (vorbind lent si raspicat) formula completa: „Va rog sa nu va suparati, n-am inteles ce ati spus. Sunteti va rog amabil(a) sa repetati?” Este mai mult decat probabil ca dupa primele cateva zeci de repetari ale formulei (poate-ti capacitezi si colegii sa adopte metoda) cadrul didactic respectiv (daca nu vrea sa ramana fara timp pt terminarea „predarii”) va fi MULT mai ingaduitor cu variantele scurte.
Pe de alta parte – daca ai constatat ca profesorii te corecteaza unul intr-un sens, altul in sens opus – n-ai decat sa notezi (verbalizand): „Numai o clipa, sa-mi notez ca sa nu uit; da’ va rog sa fiti amabil(a) sa-i explicati acest lucru si domnului (doamnei) profesor … care m-a corectat in sens invers, zapacindu-ma.” (Asta poti s-o faci cu ambele cadre didactice: sa se certe ele intre ele si la voi sa vina cu solutia convenita de comun acord.) Si mai poti sa soliciti cadrului didactic in cauza (celui care numa’ ce te-a corectat) explicatia – DE CE anume „ASA” e corect, si respectiv DE CE „ASA” e gresit (intrucat numai ce iti fusese explicat un lucru, nu ti se poate lua in nume de rau daca ai nedumeriri) – si insista pana cand primesti o explicatie pe care s-o intelegi in mod logic. („Pt ca asa scrie in carte” primeste replica – politicoasa – „Nu va suparati, dar eu nu cred ceea ce mi se spune *pt ca asa scrie in carte* dar nu mi se si explica – daca n-am inteles singur – decat la orele de religie.”)
„Războiul nu este sub niciun chip pierdut” este bine sau nu? Adică e cum e „nu văd nimic”, care se acceptă şi are alt sens decât cel logic, sau se înţelege altceva?
Să mor de-nţeleg ce vrai să zici.
@ mihnea094 : „Războiul nu este sub niciun chip pierdut”
1. Varianta mai clara : „Războiul nu este nicidecum pierdut”.
2. Varianta initiala poate fi despicata „14” : un razboi poate fi pierdut pe mai multe planuri si castigat pe altele….Exista si ORI/ORI…
Da.. chiar că stau prost la capitolul „explică altora ce vrei”. Mi s-a mai zis 😆
Oricum, eu m-am cam lămurit. Voiam să ştiu dacă este dublă negaţie cu sensul care rămâne tot negativ, cum este „nu văd nimic”, sau dacă nu cumva cele două negaţii se anulează între ele.
Dar, cum am spus, m-am cam lămurit. Oricum nu ar fi mers să spun ”Războiul este sub niciun chip pierdut”. Clar trebuie un „nu” acolo.
mihnea094: Fara sa fiu vreun specialist in domeniu, din cate stiu eu limba romana – spre deosebire de limba engleza literara – accepta dubla negatie, transformarea sensului din negativ in afirmativ putand sa aiba loc sau nu conform unei minime analize logice.
(Daca vei cauta cu tot dinadinsul intelesuri ambigue, incearca sa-ti dai seama UNDE trebuie sa opresti masina cand ti se spune „Opriti va rog inaintea masinii de colo” (respectiva masina fiind oprita cu spatele catre tine). Opresti inainte de a ajunge la ea, SAU opresti in fata ei?)
Marco Polo: Pe langa faptul ca (dupa cate am citit prin lucrari de beletristica) Sun-Tzu ar fi spus ceva in genul: „Cel mai castigat” razboi este cel in care nu ai luptat, ci te-ai aratat in asa masura superior (militar) adversarului, incat acesta cedeaza fara lupta, mai tin minte ca citisem SI o declaratie a nu-mai-stiu-CARUI comandant militar care – in urma obtinerii intr-o batalie a unei victorii stralucite dar foarte „costisitoare” in vieti omenesti (atat de partea adversarului cat mai ales a sa) a declarat cu amaraciune ceva de genul „Inca o victorie ca asta intr-o batalie si am pierdut razboiul – n-am mai avea CU CINE sa facem fata adversarilor”.
„Exista si ORI/ORI…”
EXISTA intr-adevar SI varianta categorica ori/ori, dar este mai rar intalnita; MULT mai comuna este situatia (asa cum este cazul si aici, dupa cum tocmai dumneata ai subliniat) in care intre extreme (intre „alb” si „negru”) se gasesc nenumarate nuante intermediare (de gri).
P.S. (mihnea094): Nu sunt foarte sigur pe aceasta analiza, dar cred ca alocutiunea „sub nici un chip”, in intregul sau, constituie un complement circumstantial de mod. (Razboiul nu este pierdut. CUM nu este pierdut? Categoric, nicidecum, sub nici o forma, catusi de putin, „sub nici un chip” etc.)
@ VictorCh : „SI o declaratie a nu-mai-stiu-CARUI comandant militar”
Este vorba de Pyrrhus, rege al Epirului care i-a invins pe romani in 279 i.e.n. cu mari pierderi.A ramas expresia „victorie a la Pyrrhus”
Marco Polo: Multumesc! (Ptiu! Minunea Domnului! Sa-t’ traiasca memoria! Expresia o cunosteam si eu, dar n-am mai intalnit-o DEMULT si s-a estompat in memorie, nu mi-a mai venit numele in minte „de la sine” cand aveam nevoie.)
Aș vrea să știu cum e corect: „în 3 iunie” sau „pe 3 iunie”. Mulțumesc.
A mai fost o discuţie de-asta p-aici (pe data / la data), încă n-am ajuns la o concluzie satisfăcătoare. 🙂
Oarecum un caz asemanator : Mama mi-a dat o sticla cu apa ca sa am ce bea pe/in tren…Daca e „pe” tren, ma si vad cocotat pe vagon ca in filmele de aventuri, fiind atent la….tunel… 🙂
Legat de „in”, „pe” sau „la” …data cutare : este vorba de rectiunea verbelor, adica ce prepozitie solicita ele.In comunicatele prezentate cu voce grava la Radio am auzit prepozitia „la” : „La 23 august 1944, din ordinul….”, „La 22 decembrie 1989, grupurile de manifestanti…”
Buna!
Sunt 99% sigura ca se spune corect „sportul nu trebuie vazut ca pe o corvoada” si nu „sportul nu trebuie vazut ca o corvoada”, dar nu reusesc sa gasesc nimic concret pe o sursa sigura.
Ma ajuti, te rog? Sa fiu convinsa 100%.
Mersi!
Da’ de asta cu „nimic concret pe o sursă sigură” eşti sigură 99% sau convinsă 100%?…
(Zi-i „drept o corvoadă” şi ai încheiat povestea.)
Muzeul Imperial al Razboiului sau Muzeul imperial al razboiului?
Multumesc.
Sau muzeul imperial al războiului.
îngrijească sau îngrijască? În cartea mea de gramatică am găsit fara e, iar in DOOM 2 cu e. Cred că este greșit în cartea mea.
Citeşte aici şi vezi ce-ţi rezultă: îngrijească sau îngrijască. Dacă te-ntorci să-mi zici rezultatul, îţi zic dacă ţi-a dat cu virgulă au ba.
Am si eu o ‘neliniste’ care-mi aduce cearta in casa (adicalea ma contrazic cu nevasta-mea): obiectul acela caruia ii spunem caserola cum se numeste de fapt? Caserola, casoleta? Daca ne luam dupa DEX nici unul nici celalalt nu prea corespund definitiei: „recipient din plastic folosit pentru ambalarea provizorie a alimentelor”. Eu ma intreb: este corecta folosirea celor doua cuvinte pentru acest sens?
Cutie de plastic îi zice, dacă tot ţii să fii mai catolic decât papa. 🙂
DEX-ul e din 98 şi-mi pare că de casoletă şi caserolă, cu sensul ăsta, am auzit mai încoace.
Mulțumesc pentru răspuns, diacritica! Să trăiești o mie de ani! 😀
am o intrebare si m-as bucura mult sa aflu cum este corect: ora 18 sau orele 18? nu stiu unde sa mai caut pt ca am gasit tot felul de pareri. multumesc anticipat
Eu i-aş zice „ora”.
madalina: Nu sunt eu expert intr-ale exprimarii, da’-‘ncerc si eu s-o interpretez logic: chiar lasand deoparte faptul ca (eu presupun ca dumneata) te referi la o singura ora, una anumita, si nu la mai multe ore, da’ eu nu tin minte sa fi intalnit pe nicaieri nici „minutele 18” (spre ex „ale reprizei secunde”), nici „zilele 18” (ale lunii…)
Poate (doar poate, nici asta nu prea cred) ca ar putea avea o noima folosirea expresiei „orele 18” in cazul unui eveniment… recurent, care se repeta (in permanenta la aceeasi ora 18) la intervale mai mult sau mai putin regulate de timp – zilnic, sau la fiecare 2-3-n zile, sau in fiecare zi de… (sa zicem „joi”) a saptamanii (sau in cate-o zi in fiecare saptamana, sau in zilele lucratoare), sau in fiecare zi de intai a lunii etc…
Quatre „heures” du matin (franc.) = La „orele” patru dimineata
Completare : Zicem „ora”, de ex. : 1. ca „spectacolul incepe la ora 18” sau la oricare alta ora vrem sa precizam…. si 2. ca „spectacolul are loc (se desfasoara) intre orele 18 si 20” adica sunt mentionate doua ore, 18 si 20….Prin extindere livresca, poate si la modul pretios, sub influenta francezei, se utilizeaza abuziv „orele”….cutare… „trecute….fix” !!!!
Marco Polo:
„Quatre “heures” du matin (franc.) = La “orele” patru dimineata”
Poate ca mai corecta traducele (ad litteram) din franceza ar fi „patru ore ale diminetii” – asta ar sublinia faptul ca in franceza se foloseste o expresie tipica, intraductibila (fara corespondent EXACT – in aceasta forma – in limba romana).
SI EU cred ca „orele” x este tot un frantuzism (oarecum ca si „furculition”), dar un frantuzism care se intampla sa sune aproximativ omofon, deci este cu atat mai tentat sa fie utilizat in mod „pretios” (pt evitarea exprimarii „ordinare”).
Da’ poate-i italienism. 🙂
Că ăia-ntreabă „che ore sono?”.
Toate cuvintele care se formeaza cu ajutorul prefixului „anti” se scriu impreuna sau exista si exceptii?
Multumesc
Va invit sa ascultam, spre linistirea cugetului framantat si a …cucului care iese din ceas la toate orele :), „Dansul Orelor” din „Gioconda” de Amilcare Ponchielli !
Văd că-n DOOM2 toate-s scrise legat.
Bună seara, Dia!
Am o nelinişte : dacă scriem „întrerupt”, nu ar fi corect să scriem şi „neîntrerupt” şi nu „neântrerupt”?
Păi „neîntrerupt” se scrie, după ştiinţa mea.
Alina: Presupun ca (in ciuda formei „politically correct”) in anumite cazuri se pot face exceptii (pt usurarea citirii cuvantului derivat prin prefix), MAI ALES in cazul cuvintelor care in mod curent nu sunt imaginate ca avand si forma „anti” – spre ex in cazul „protestului anti-tiparire a…” (ca sa nu mai mentionez si – spre ex – „cazul” „anti-titirez” – momentan nu-mi trece prin minte alt cuvant mai istet care sa inceapa cu „titi”).
SAU eventual se poate proceda la fel in cazul in care intentia ar fi de a sublinia fermitatea opiniei contrare (cand eventual – in acelasi scop – prefixul poate fi scris si cu majuscule).
Victor, eu zic să nu mai presupui. I-am răspuns deja – toate-s scrise legat, inclusiv antiimperialist şi antitiroidian.
Buna ziua! As dori sa stiu cum e acceptat substantivul „confort” cu m sau cu n? sunt acceptate ambele forme? sau doar cea cu n? Va multumesc!
Există dexonline.ro. Foloseşte-l!
cand spunem PROFILURI si cand PROFILE ?
MULTUMESC.
ELENUTZA
Încearcă cu butonul de căutare şi vezi ce-ţi dă.
Scuze, diacritico, in opinia mea cam are dreptate elenutza cu intrebarea ei.
Am cautat in http://dexonline.ro/definitie/profil si (desi definitia a treia mentioneaza existenta ambelor forme pt plural – dar fara a le diferentia in vreun fel), prima definitie precum si cea de-a sasea nu mentioneaza decat forma „profiluri”.
Ca orisicare roman oarecum necunoscator dar relativ constiincios, intreb si eu: exista (sunt acceptate) in limba romana ambele forme de plural?
Daca da – EXISTA vreun criteriu conform caruia sa fie aleasa folosirea uneia sau alteia din cele doua forme?
Si (iarasi) daca da – CARE este acest criteriu? (In CARE situatie se foloseste CARE forma?)
(Sau n-am inteles eu „aluzia” cu butonul de cautare, impiedicat fiind de nestiinta proprie? EXISTA pe undeva pe blog clarificarea acestei probleme?)
1. Butonul de cautare precizat e foarte util.Nu e pus degeaba!Acolo gasiti rezolvarea si e bine sa cititi si comentariile aferente la postarea cu „Profiluri”.
2. Am lucrat in industrie.Acolo se utilizeaza numai „profile” (cf. DEXONLINE : 5. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. ) Jargonul industrial deformeaza cuvintele corecte : in uzina nu se spune „furtunuri” ci „furtune”, nu se spune „cabluri” (electrice) ci …”cable”, nu „tuneluri” ci „tunele” , deci NU „profiluri” ci…”profile” ! Altfel, daca zici corect, iti atragi mistoul tuturor….”lacatusilor-sefi” …:)
3. Cand nu suntem intr-o uzina, zicem corect : „profiluri”, „furtunuri”, „cabluri”, „tuneluri” …..
MULTUMESC, M-AM LAMURIT.
NUMAI BINE!
ELENUTZA
Marco Polo:
1. Butonul ala de cautare nu te lamureste cu nimic daca nu stii si CUM se cauta cu el (mai precis – cum se formuleaza intrebarea). (Daca bine imi amintesc, in mod repetat am precizat ca nu ma descurc bine (mai precis – mai deloc) nici in mediul virtual, nici in operare PC.)
2. Pana la proba contrara, eu te cred pe dumneata pe cuvant – da’ AI CITIT din comentariul meu precedent SI partea in care precizam ca (in http://dexonline.ro/definitie/profil ) „definitia a treia mentioneaza existenta ambelor forme pt plural – dar fara a le diferentia in vreun fel”? Sa inteleg din pct 3 al raspunsului dumitale ca alte lucrari mai… „de baza” – cum ar fi DOOM-ul – nu recunosc drept corecta DECAT forma „profiluri”?
3. Fara sa stiu daca este asa, ma gandisem ca poate forma de plural este diferita daca este vorba despre silueta, dau despre „profilul” studiilor, sau (vorba dumitale) despre „profil” metalic, sau cine-mai-stie-CE – ALTA acceptiune a termenului…
1. Poţi să repeţi în mod repetat în repetate rânduri, n-o să stea nimeni să-ţi explice. Singurul mod de-a-nvăţa e pe-ncercatelea.
2.
https://diacritica.wordpress.com/2011/06/18/prezumtia-licita-si-i/
Dicţionarul de neologisme din ’86 e DN-ul din definiţia a treia.
Cum ziceam: fă-ţi curaj, foloseşte butonul de căutare şi vezi ce-ţi rezultă.
Păi eu am folosit butonul de căutare și, în afară de Profile, profiluri, mi-a mai apărut și Antic Fest, de unde aflăm că „Festivalul de teatru Antic Fest se adresează […] elevilor de la alte profile decât cel uman”. Deci cum rămâne? Există și varianta „profile”? Nu există, dar se folosește…
E subversiv.
Minte multa nu se cere ca sa fii agent imobiliar, dar la „a marii pozele” nu stiu cum s-a ajuns: http://www.primacasa4.ro/?p=667
explica rolul virgulelor in secventa;Si,totusi,stiu ca nu vreau nimic de la ea[…].<am nevoie de o intelegere clara-o explicatie clara-este o intrebare dintr-un posibil test la BAC care poate "pica" luni.
bună ziua,
dacă puteţi să-mi spuneţi, cum e corect:
dedic aceste rânduri tuturor celor cărora le plac cărţile
sau
tuturor celor care le plac cărţile
Cei care le plac cărţile sau cei cărora le plac cărţile?
cei cărora le plac
şi
celor care le plac
aşa cred:)
Ana şi Ionel le plac merele, cum ar fi. Nu? 🙂
îmi cer scuze, sunt eu mai adormit, dar n-am înţeles exemplele pe care le daţi. eu mă refeream la “dedic aceste rânduri celor care” sau “…cei cărora”.
nu pot să zic” dedic aceste rânduri Ana şi Ionel” … deci nu văd similitudinea
“pe când dedic aceste rânduri celor care le plac cărţile” ar fi mai logic de zis:)
încă o dată, îmi pare rău că nu am înţeles care e răspunsul pentru întrebarea mea:)
mergând pe raţionamentul dumneavoastră, corect ar fi „dedic aceste rânduri tuturor celor cărora le plac cărţile”? măcar asta am înţeles bine? 🙂
Daca apar chiar atat de mari probleme la folosirea verbelor care presupun cazul dativ („a placea” – neaparat „CUIVA” (in acceptiunea curenta); exceptie: varianta mai putin utilizata „a placea PE CINEVA”), de ce nu incercati modificarea expresiei prin folosirea altui tip de verb? (Spre ex: „dedic aceste rânduri tuturor celor care iubesc cărţile”.)
eu am fost vinovatul. acum am recitit şi am înţeles:)
mulţumesc!
VictorCh – am găsit formularea asta undeva şi mă întrebam dacă e corectă sau nu. vă daţi seama că eu n-o să folosesc ciudăţenia asta, având în vedere faptul că nu-mi sună nicicum bine:)
o zi bună!
Ne bucurăm c-ai înţeles. 🙂
Or’cum, ăla de mai sus nu era „răspuns pentru întrebarea ta”, era un fel de-a te face să-ţi dai tu singur răspunsul.
Bună,
… Minim sau minimum?
Există dexonline. Foloseşte-l!
cum e corect : „in pragul mileniului III” sau „in pragul mileniului al III-lea”? Multumesc
Habar n-am.
Şi pân’ la urmă, anul e 2011 sau al 2011-lea?!
se recomandă:
– anul/secolul/etajul al doilea
– numele de suverani doar cu ordinale: Mihai I ( întâiul)
– numele de sportivi cu cardinal: Dumitru doi
– regimentul 10, paralela 45, kilometrul cinci
– războiul al II-lea, deceniul al II-lea, clasa I, brigada nr. 5
Deci acum suntem în anul al 2011-lea.
Urmatoarea neliniste:
Intelepciunea si increderea necesara unui individ.
Intelepciunea si increderea necesare unui individ.
Dacă ambele-s necesare, atunci necesare. Dacă nu, nu. 🙂
Nedumerire,
intotdeauna folosesc :
Doresc in a te ajuta .
Dar am fost corectat si mi s-a spus ca „in” nu este corect introdus in acel context .
Tu doreşti o îngheţată sau doreşti în o îngheţată?
Doreşti ajutor să-ţi faci lecţiile sau doreşti în ajutor să-ţi faci lecţiile?
las un enunţ aşa cum apare în grila de la drept, eu sunt incapabil să găsesc greşeala în el:
„Unde-i fi tu, vom fi şi noi, că tu ni-i fi sprijinul la bătrâneţe, de vreme ce propriii-i fii ne-au abandonat. ”
mersi
Citeşte aici şi p-ormă vino să-mi zici unde-i greşeala şi de ce e greşit.
@diacritica multumesc enorm .
Iubesc site-ul acesta.
” Car’ va să zică, domnii ziarişti şi domnişoarele ziariste, noi scriem după cum urmează:
copilul propriu – propriul copil
copiii proprii – propriii copii
copiii săi proprii – propriii săi copii – propriii-i copii”
acuma, am citit de două-trei ori ca să mă asigur că nu eşti ironică. observi că şi eu, ca şi tine, am tot 4 „i” şi-o cratimă 🙂 şi eram destul de sigur că aşa e corect şi înainte să dau cu ochii de postul tău…deci altceva trebuie să fie. poate la acel „ni-i”? dar nu pot să-mi explic de ce…
Tocmai, îţi ziceam că-i greşit. „Propriii-i” există, dar nu se potriveşte în contextul respectiv, pentru că „-i” vine de la „săi” – „propriii-i fii” înseamnă „propriii săi fii”, or în fraza aia e vorba de noi. Ar trebui să fie „propriii fii”, ai noştri. Părerea mea.
@b0se, să creşti mare.
s-ar putea să fie aşa, deşi „propriii” are doar pretenţia de a întări, cred. e puţin contra firii( ca tot enunţul, de altfel), dar nu ştiu dacă bate logica dacă zic „propriii săi fii ne-au abandonat”, aşa cum poti oricând să spui că „fiii săi ne-au abandonat, deci ne bazăm pe tine.”
în sfârşit, ţinând cont că nici tu nu vezi altceva, tind să cred că ai dreptate. mersi
Eu cred că te scarpini pe după cap.
Unde-i fi tu, vom fi şi noi, că tu ni-i fi sprijinul la bătrâneţe, de vreme ce propriii săi fii ne-au abandonat.
vs
Unde-i fi tu, vom fi şi noi, că tu ni-i fi sprijinul la bătrâneţe, de vreme ce propriii fii ne-au abandonat.
Legat de :
Nedumerire,
intotdeauna folosesc :
Doresc in a te ajuta .
Dar am fost corectat si mi s-a spus ca “in” nu este corect introdus in acel context .
Am inteles ca acel „in” e in plus, dar daca ma descotorosesc de el si folosesc :
Doresc a te ajuta.
E corect ?
Tu doreşti a mânca?
Vreau sa folosesc forme diferite, si ma gandeam ca suna corect.
Am inteles. Multumesc frumos.
Legat de alta forma folosita in mod obsesiv in intreaga tara :
Vreau „si eu” un suc va rog.
Dati-mi si mie va rog o fila .
Am fost si eu cu el.
Spune-ne si noua ce ti-a zis.
Acest „si eu” nu il inteleg, teoretic ar trebui folosit cand cineva inainte a executat aceeasi actiune, exemplu:
Vreau „si eu” un suc va rog.
Trebuia sa existe cineva care inainte a mai cumparat un suc, iar tu ca persoana vrei un suc exact precum persoana dinaintea ta.
Dati-mi si mie va rog o file.
Cineva dinainte a cerut o fila iar tu spui ca vrei o file precum persoana cealalta .
Sau probabil ca unele persoane il folosesc ca sa adauge o inocenta in propozitie, sa amelioreze unele cuvinte .
Nu inteleg.
E chestie de modalizare a enunţului, nu face obiectul de discuţiune al blogului ăstuia.
Nu e greşit. Îl foloseşti au ba, după pohta ce-o pohteşti.
conştiinţiozitatea vs conştiinciozitatea ?
DOOM vs DEX?
Doisprezece minute
vs
Douasprezece minute ?
Doi minuți sau două minute?
Bineinteles ca varianta : doua minute
Insa minut este neutru, asa ca ar trebui luat ca masculin, nu ?
Adica, doisprezece minute.
Du-te la manualul de-a V-a şi caută capitolul despre genul substantivelor. Citeşte definiţia neutrului şi pe urmă vino să ne explici cum se aplică ea la exemplul de mai sus.
In cel mai scurt timp.
„Nu-mi prii deloc ceea ce auzii eu însumi de la cei doi arbitri, dar mă sfiii să li-o spun.”
greşala să fie la „li-o”. da’ di ce? şi dacă nu, unde’i greşala, că alţii mai deştepţi or zis că ie. mersi
După tine, de ce e greşit „li-o”?
păi n-aş zice că e. am le/li forme scurte pentru lor şi nu ştiu nimic despre folosirea lor preferenţială. „o” cred că are valoare neutră sau reia o completivă directă. nu ştiu la ce să mă gândesc, pe cuvând că dacă ştiam nu întrebam 🙂
Mai caută.
Nu te-am întrebat dacă ştii, am întrebat care-i părerea ta. După tine, adică. Face parte din regula jocului. Locu’ de-ntrebat nu-i automat loc de răspuns, e loc de pus capu’ la contribuţie. Loc de priceput, adică. Şi pricepere fără bătăi de cap personal, mai greu.
nu e foarte amuzant, zău 😦 un loc de răspuns când faceţi?
am citit deja DOOM-ul de câteva ori,e pe puţin a treia oară când încerc să rezolv grila asta şi e posibil să fi întrebat şi un profesor care din diverse motive să nu mă fi lămurit. am căutat pe net şi am luat indexul tău la puricat. m-am jucat destul, sau mă apuc să învăţ sârba cu speranţa că oi găsi ceva similitudini?
la oha aş putea zice că „li” e numai proclitic cu un verb, nu cu un alt pronume. da’ asta e aşa, la oha…
Loc de răspuns mură-n gură? Niciodată.
În rest: n-ai cum să găseşti în DOOM chestiile astea, că DOOM-ul nu cu asta se ocupă. Gramatica Ştefaniei Popescu e de ajuns.
Sau ia la rând diversele situaţii (le + auxialiare, le + pronume) şi vezi ce-ţi dă.
Controlul de calitate al jocurilor.
Controlul de calitate a jocurilor.
Din nou aceeasi situatie, teoretic este controlul de CALITATE a jocurilor, dar fac confuzie intre cazul de fata si : punctul de vedere al omului .
?
b0se, au tot fost discuţii de-astea pe aici.
Controlul lor de calitate
sau
Controlul de calitatea lor?
nici eu nu am căutat în DOOM acum, vream doar să sugerez că am făcut câte ceva înainte să întreb, dar dacă nu ăsta e scopul…
eu pe intuiţie nu mă pot baza, am de găsit şi câte zece greşeli în unele enunţuri şi nu-i totuna dacă raspund 10 sau 11.
evident că n-am Ştefania Popescu, când am aflat de carte deja citisem Neamţu’ şi mi s-a spus că Ştefania Popescu e mai pentru când abia te apuci.
Având în vedere că ai probleme cu „li-o”, care se-nvaţă undeva printr-a cincea – a şasea, eşti fix de nivelul gramaticii Ştefaniei Popescu. Care, altminteri, e baza – nu „pentru când abia te apuci”.
Pentru genul de examen pe care-l dai tu nu-ţi trebuie „teoria şi practica analizei gramaticale”.
Cum ziceam, fă-ţi lista cu toate combinaţiile posibile şi vezi ce-ţi rezultă, când se foloseşte „le” şi când „li”.
ba’mi trebuie
în sfârşit, ar fi fost drăguţ să-mi spui ce e de spus, dar văd că vrei să-mi demonstrezi altceva. poate ai dreptate, poate nu, we’ll see. mersi pentru încercare
Desigur, mura-n gură e-ntotdeauna drăguţă, cui nu-i place?
În rest: voiam să-ţi demonstrez că eşti suficient de isteţ să te descurci cu capul propriu. Poate am dreptate, poate nu. You’ll see.
Am voie să folosesc ”externalizare”? Muțumesc.
Până una alta o să-i zic ”subcontractare”, ce zici?
Ai voie să foloseşti orice vrei tu, inclusiv obscenităţi. Nu la voie e problema.
Dacă e-n dicţionar au ba – nu ştiu.
Zi-i. 🙂
Aha. Păi în DEX nu-i, că m-am uitat (pe net, ce-i drept). Este în schimb în Dicționarul Ortografic. De-asta eram în dubii. Oricum, am înțeles, mulțumesc.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9476189-retea-vanzatori-fictivi-autoturisme-site-uri-profil-destructurata.htm
Mi se pare mie sau nu prea e ok? Sa prinzi un vanzator fictiv e intr-adevar o performanta.
Ce parere ai?
Bună seara.
Am un coleg care e convins că fragmentul „rezultatul al milioane de ani de evoluţie” este corect. Mie nu-mi sună deloc bine şi presupun că forma corectă este „rezultatul a milioane de ani de evoluţie”. Iniţial m-am gândit că acordul se face cu „evoluţie”, dar, în exemplul „rezultatul a trei ore de parlamentări”, forma ar fi tot „a”. Mă puteţi ajuta cu o explicaţie? Mulţumesc frumos!
E „a”, ca în „e tată a doi copii”. Când substantivul e precedat de numeral, e „a” – explicaţia e ceva de genul ăsta. N-am acu’ la-ndemână citat din Gramatica Academiei, da’ o să caut.
Mulţumesc şi pentru explicaţie, şi pentru promptitudine! 🙂
Diacritica, te rog ajuta-mă cu o explicație, știu că am căutat mai demult și nu m-am lămurit.
Ambele variante de mai jos sunt corecte?
„Cu o arhitectură și o amenajare modernă, hotelul este…”,
respectiv
„Cu arhitectură și amenajare moderne, hotelul este…”
Mulțumesc.
Din câte mi-aduc eu aminte, nu e bătut în cuie, uneori acordul se face cu ultimul element din şir.
Da’ n-aş şti să-ţi zic acum buchea cărţii.
la Italia versus în Italia, caut de ceva timp explicația de ce e incorectă prima variantă și nu prea găsesc.Mă ajuți?
Asta-i ca şi cum m-ai întreba de ce e greşit „m-am dus la camera mea” (vs „m-am dus în camera mea”).
Oricum, ca să rezulte dacă e greşit au ba, e nevoie de un context mai larg.
BIne, locuiesc în Moldova, aici sunt foarte fregvent foosite expresiile:
lucrez la Italia
mama e la Italia, părinții sunt la Italia
el trăiește la Italia (asta deja zgîrîie auzul rău), primele două variante sunt folosite des.
1. E „frecvent”, cu c.
2. În toate contextele alea de le-ai dat tu, româna (corectă) de dincoace foloseşte „în”. Variantele cu „la” cred că-s regionale, considerate „populare, nerecomandabile”.
De ce foloseşte româna „în”?… (De fapt, nu numai româna. Şi italiana tot cu „in” zice – Vado in Italia, nu Vado a Italia. Franceza, la fel.)
Habar n-am. Poate pentru că ţările-s aşa de mari că nu mergi „la” (cum mergi „la cineva” sau „la Roma” – un spaţiu mai mic), ci mergi „în” ceva mare şi larg care te înghite. 😀
Mulțumesc.
De la basarabeni (majoritatea din Chişinău) am auzit „la Italia” dar şi „la România”, „la Moldova”. O fi un fel de a percepe graniţele, geografia? („lucrez la birou”, „mama e la Ploieşti” dar „părinţii sunt în Canada”)
Bună !
Nu știu cum aș putea eu, ca simplu vizitator să te răsplătesc pentru acest blog (nu am bani 😦 ) dar consider ca un sincer ,,Felicitări” și un MULȚUMESC este de ajuns ! Nu cred că ai idee câte persoane poți ajuta cu acest blog ! Încă odată Bravo 😀
Și dacă tot sunt aici, am început să citesc toate comentariile ! Uite ce am gasit
,,
diacritica spune:
17/07/2011 la 3:02 pm
Desigur, mura-n gură e-ntotdeauna drăguţă, cui nu-i place?
În rest: voiam să-ţi demonstrez că eşti suficient de isteţ să te descurci cu capul propriu. Poate am dreptate, poate nu. You’ll see.
”
,,cu capul” este cacofonie ? Daca nu, îmi poți explica ce înseamnă cu adevărat cacofoinie ? (Eu știu ca e vorba de consoana C si de vocalele a, ă, â si u)
Nu. Nu doar aia. O să fac cândva un articol despre cacofonie.
(În rest, să creşti mare!)
Bun, sa inteleg ca trebuie sa evit ,,cu capul” sau nu ? 😀
„Cu capul” să fie singura ta problemă de limbă română! 🙂
Când vrei să elidezi o literă şi să scurtezi expresia „cu un (tip)” folosind o cratimă, o pui zicând „c-un” sau „cu-n”? Dacă o mai fi dilema asta rezolvată pe aici, n-am găsit-o că n-am căutat-o. Merci!
C-un.
-n vine de la „în”.
Un rămâne un. Nu-mi vin în minte acum şi nu cred să fi întâlnit exemple de prepoziţie+un în care un să devină -n.
Da’ verificarea-i simplă: dacă ai „cu una”, scrii „cu-na” sau „c-una”?
Cu scuzele de rigoare dacă nu respect regulile de etichetă ale blogului: am o întrebare care mă chinuie, şi anume dacă există vreo metodă infailibilă de a depista cum trebuie făcut acordul în exprimările care conţin articolul genitival „al”, „a”, „ai”, „ale”. Mă refer la exprimări de tipul „locul de întâlnire a(l) conspiratorilor”. Am văzut că ai mai discutat chestiunea şi înţeleg perfect logica pe care o pui în joc; totuşi, dacă voi considera „locul de întâlnire” drept o unitate de sens, atunci mi se pare perfect normal să spun că el este al conspiratorilor şi să spun „locul de întâlnire al conspiratorilor”; la fel de bine însă, şi întâlnirea este a conspiratorilor, ceea ce ar justifica şi exprimarea „locul de întâlnire a conspiratorilor”. Alt exemplu: „punctul de plecare a(l) trenului”. Sigur, plecarea este a trenului, nu punctul, dar dacă aş zice „punctul de plecare a mea” ar fi foarte straniu, aşa că voi zice „punctul meu de plecare”, ceea ce pare să indice că şi punctul poate foatre bine să fie al meu (sau, de ce nu, al trenului). Cazurile de felul ăsta mă interesează, în care pare să meargă şi una, şi alta. Aşa că repet cu umilinţă întrebarea: există vreo metodă infailibilă de a depista cum trebuie făcut acordul?
Nu.
Nici locul nu e neapărat al conspiratorilor, în sensul de posesie, nici punctul al trenului, dar locul de întâlnire e al lor, punctul de plecare e al trenului. Permutări de vorbe, adică (ca metodă zic).
Şi n-aş zice că merg amândouă, că nu e locul e de întâlnirea conspiratorilor, nici punctul e de plecarea trenului.
A, stai că mai găsisem o metodă, pomenită recent pe aici:
Locul de întâlnirea conspiratorilor / locul lor de întâlnire
Punctul de plecarea trenului / punctul lui de plecare
Pui posesivul şi vezi lângă care substantiv se aciuează. (Bine, uneori merge cu ambele. Nu în cazurile de le pomenişi.)
Complicată chestie… Mulţumesc.
Ei, nu-i chiar aşa de complicată dacă te gândeşti bine. 🙂
Am văzut că ai o bibliotecă de ortografie, la care îţi îndemni cititorii să contribuie. Am şi eu un pdf searchable („căutabil”, dacă vrei) cu „Gramatica uzuală a limbii române”, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Lingvistică, Editura Litera, Chişinău, 2000. Cum fac să-ţi parvină?
Dacă te uiţi bine, e o adresă de contact.
Da’ iaca, mură-n gură:
diacritica.wordpress.com@gmail.com.
O postare dedicată regulilor de accentuare a cuvintelor româneşti, pretty please?
Eu habar n-am de reguli, accentuez după ureche. 🙂
„Pătrăţeii, chemaţi la raport” sau „Pătrăţeii chemaţi la raport”?
Depinde după caz. Toţi Pătrăţeii au fost chemaţi la raport sau doar Acei Pătrăţei care au fost chemaţi la raport?
imi place blog-ul si l-am recomandat de multe ori.
intrebare: intri sau intrii ?
nu am gasit lamuriri la ‘doi i despre cuvintele cu unu doi sau trei i’
https://diacritica.wordpress.com/index-ortografic/
Cum scap de primirea unui e-mail la fiecare nou comentariu adaugat. Am cateva sute pana acum.
Multumesc!
După tine, cam ce crezi c-ar trebui să faci?
„E “a”, ca în “e tată a doi copii”. Când substantivul e precedat de numeral, e “a” – explicaţia e ceva de genul ăsta. N-am acu’ la-ndemână citat din Gramatica Academiei, da’ o să caut.”
– prepoziţie cu valoare de articol posesiv, conform Dicționarului limbii române moderne.
Diacritica, am un respect deosebit pentru tine si-ti multumesc pentru ca mi-ai fost de folos de multe ori cu blogul tau. Nu da cu mucii in fasole acum, te rog…
Am bifat optiunea „Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.” iar acum nu stiu cum sa scap de mailurile de la tine. Am cautat peste tot.
Orice spam care se respecta are in corpul mail-ului optinea „daca nu vrei sa mai fi sacait de acest mail te poti dezabona apasand aici”. Tu nu ai. Ma ajuti sa scap de tine sau nu?
Nţ. WordPressu’, cel mult, că el îţi trimite mailurile. Cere-i lui să te-ajute.
Deşi, hm, cu riscu’ de-a cu mucii-n fasole, alţii au reuşit să se dezaboneze singuri, n-au avut nevoie nici de mine, nici de wordpress.
Orice spam care se respectă =)) Mânca-te-ar mama de deontolog, care ești tu deontolog și care ți-e lene să cauți, câtă vreme e mai simplu să fii deontolog. Hai că mi-ai luminat ziua, puiule.
Dezabonarea pe-nţelesul proştilor isteţi, care-aşteaptă să primească sute de mailuri ca să-mi zică mie că dau cu mucii în fasole:
La coada mailului ai
Clic pe Manage subscriptions şi alegi la ce te dezabonezi.
Mailul pentru comentariu nou arată aşa:
Clicul pe „Manage subscriptions” te duce aici:
Greu tare.
Diacritica, am o întrebare. Am auzit de mai multe ori spunându-se că grupul de cuvinte „ca și” se folosește de cele mai multe ori greșit. Niciodată n-am primit însă o explicație clară, din cap în coadă, a fenomenului, ca să pricep când se poate folosi și când nu. Am înțeles că sunt situații în care, de groaza cacofoniilor, oamenii introduc „și” după „ca”, și că acest lucru este de evitat, dar n-am găsit nicăieri care sunt situațiile (dacă există) când „ca și” poate fi totuși folosit. Îmi vine una în minte: „ca și cum”… sau și asta există tot ca să se evite o cacofonie? Ți-aș fi foarte recunoscător dacă m-ai ajuta.
Despre „ca şi cum”, câte ceva în comentariile de aici. „Ca şi cum” e ok în contexte de genul „se poartă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic”, „e ca şi cum ai zice…” – că nu există „ca cum”.
„Ca şi” e ok în contexte de genul „a zis asta; ca şi Ionel, de altfel”.
„Ca şi” e folosit prost în „eu, ca şi director” – acolo e „ca director”. Dacă „ca coleg al tău” te zgârie la ureche, nu zici „ca şi coleg”, ci „în calitate de coleg”.
Buna ! O nelamurire:’ a suferi’ – eu sufar sau eu sufer ? Eu am folosit ‘eu sufar’ dar, am intalnit ‘eu sufer’, cum este corect ? Multumesc, o seara buna !
sufăr, suferi, suferă, suferim, suferiţi, suferă.
Deocamdată. 🙂
Multumesc inca o data ! 🙂
Mulțumesc mult, e foarte clar. Spor în toate.
să miroasă sau să miroase?
https://diacritica.wordpress.com/2009/11/10/iese-iasa-coase-coasa-sau-despre-conjunctiv/
Gata, am rezolvat cu ajutorul tau. „Mucii in fasole” au fost aruncati pentru ati atrage atentia si, implicit, pentru a ma ajuta. Chiar nu am vazut in subsolul e-mailului ca te poti dezabona (si m-am uitat). Multumesc si spor in continuare la ajutat prosti isteti.
Ma gandeam ca poate ai putea sa-mi trimiti cateva teste cu gramatica limbii romane(pe mess).
Nu, sigur n-aş putea. Nu mă ocup cu aşa ceva.
Ok (era pt. pregatire la Scoala de Politie din Cluj).
Dacă am așa:
– Felicitări, Maria!
e corect să scriu
– Felicitări, tuturor!
sau trebuie să scriu fără virgulă? Eu zic că fără virgula. Dacă așa e, de ce e așa?
Mulțumesc.
„Felicitări, Mariei!” sau „Felicitări Mariei!”?
„Felicitari, Mariei!”
De ce?
Cum este corect:
– în scopul ocupării funcţiei publice vacante
sau
– în scopul ocupării funcţiei publice vacantă?
Vezi aici.
Felicitări Mariei!
Așa cred, dar nu știu de ce. Pentru că nu este în vocativ? La fel se întâmplă și cu tuturor?
Exact. Nu e în vocativ. Şi cred că e aceeaşi situaţie şi pentru „tuturor”.
Mulțumesc, diacritica! 🙂
Douazeci si unu de grade celsius.
Douazeci si una de grade celsius.
?
După tine?…
La radio si televizor intotdeauna am auzit douazeci si unu grade, dar pentru ca e la feminin cred ca se potriveste douazeci si una
Pentru ca dupa „felicitari” este un subiect.
Diacritica 😦 ?
Ieee, credeam că ţi-am răspuns.
Cine e la feminin?
Un grad, două grade !!! Doamne Maica Domnului!
Buna. Avand in vedere ca am cautat pe blog si n-am gasit, indraznesc sa intreb. Care este pluralul corect de la ciocolata?Dar de la groapa? Am consultat ‘Gramatica limbii romane’ din 1966 in care am gasitca unele substantive pot avea mai multe formede plural. Este dat exemplul groapa – gropi – groape cu explicatia in paranteza : fuziunea desinentei -i cu tema si alternanta fonetica oa/o.
Pe mine m-a naucit. Cum e corect? Face vre-o referire DOOM-nul l-a asa ceva?
Multumesc frumos.
autocorectare :”>
*Face vreo referire DOOM-nul la asa ceva?
Buna ziua,
Am si eu o intrebare despre forma si sensul corect al cuvintelor ilar si hilar. Acum eu stiu de prin scoala ca ilar este cuvantul de care te folosesti cand spui despre ceva ca a fost amuzant, dar la tv si nu numai am tot auzit despre hilar cu sensul acesta de amuzant.
Care este forma corecta cand vrei sa spui ca ceva a fost amuzant?
Multumesc!
Ambele.
Iulia ai vreo problema cu mine ?
Spre deosebire de marea de retardati si inculti eu incerc sa ies din prostie si sa aflu cum dracu se spune .
Vreau un raspuns concret, pana acum am primit doar intrebari la raspunsuri, Douazeci si una de grade sau Douazeci si unu .
Te-am întrebat ceva. Răspunde, dacă vrei să-ţi răspund.
grad e la neutru
…prin urmare?
Câte grade? Unul sau una?
@Alexandru: În DOOM2 apar doar formele „ciocolate” și „gropi”, deși mai apar alte cuvinte cu forme multiple, de exempl: „niveluri/nivele”.
diacritica, te rog sa nu uiti de intrebarea scrisa mai sussi sa nu fi prea suparat(a) ca am gresit la scriere prima data.Scuze. In ceea ce priiveste gradele, b0se, este simplu. un gard – doua grade .Nu poti spune/scrie una grade…carevasazica douzeci si unu de grade si douzeci si doua de grade. Este la fel si pentru treizeci patruzci si asa mai departe.
*priveste…citesc tot timpul dupa ce postez
@Răzvan, mulţumesc.
@Alexandru, gramatica aia din 1966 e prea veche. Zice ea bine ce zice, că substantivele pot avea mai multe forme de plural, da’ exemplele din 1966 nu-s neapărat valabile în în 2011. Din gropi + groape a rămas gropi, din succesuri + succese a rămas succese. În general, când există 2 forme de plural, cu vremea fie se specializează, fie unul dispare.
DOOM-ul îl poţi descărca de aici:
https://diacritica.wordpress.com/2010/03/07/gramatica-ortografie-resurse-online/
Multumesc Razvan.Mi se pare bine c-au scos groape si succesuri. Nu sunau prea bine. Dar nivele(cu intelesul de trepte, straturi)…dupa cum spune si diacritca intr-unul din articole, n-am sa-l folosesc, desi e foarte des utilizat si multi oameni nici nu fac diferenta intre cele doua forme. Trist. Oricum, cu noua regula, nici nu mai trebuie, nu?:)
diacritica, de asemenea, multumesc. Stiu, stiu…sa cresc mare si multumesc inca o data, anticipat.
Gramatica presupune un bun combustibil pentru certurile in familie…farfurii aruncate, geamuri sparte, televizoare pe geam (aberam:) )…si totul a inceput de la nicio/nici o…:)
Douazeci si unu de grade !
Vezi că ştii şi că nici n-ai nevoie să mă-ntrebi? 🙂
Vreau sa fiu sigur intotdeauna .
Intotdeauna la neutru se trece ca fiind la masculin, corect ?
Thread, un thread doua threaduri
Doisprezece threaduri ( corect )
Am postat in trecut si mi-ai spus ceva despre genurile substantivelor .
Regula 1: dacă vrei să primeşti răspuns din care să pricepi ceva, pune întrebare din care să se priceapă ce vrei să pricepi.
Care-i întrebarea? Că nu se-nţelege nimic din ce-ai scris acolo.
Le-am zis la prietenii mei. – GRESIT
Le-am zis prietenilor mei. – CORECT
Le-am dat bani la toți. – GRESIT
Le-am dat bani tuturor. – CORECT
etc.
Am dreptate?
Da. Da’ mai sunt şi regionalisme… 🙂
@b0se: hai să lăsăm deoparte „thread-urile” că nu toată lumea știe ce-s alea… să luăm niște exemple mai comune, pentru niște unități de măsură de gen masculin/neutru/feminin:
1: un metru / un gram / o milă
2: doi metri / două grame / două mile
12: doisprezece metri / douăsprezece grame / douăsprezece mile
21: douăzeci și unu de metri / douăzeci și unu de grame / douăzeci și una de mile
22: douăzeci și doi de metri / douăzeci și două de grame / douăzeci și două de mile
12000: douăsprezece mii de metri / grame / mile
21000: douăzeci și una de mii de metri / grame / mile
12000000: douăzprezece milioane de metri / grame / mile
21000000: douăzeci și unu de milioane de metri / grame / mile
(numărul miilor se acordă cu mia, care e feminin, iar numărul milioanelor se acordă cu milionul, care e neutru)
@diacritica: din întrebarea lui b0se eu am înțeles doar că e confuz cu privire la acordul numeralelor, motiv pentru care am încercat să-i dau niște exemple cât mai cuprinzătoare. Știu că nu prea e conform cu „regula casei”, dar astăzi eram într-o dispoziție explicativă…
Eu la locu’ de-ntrebat prefer să-i fac să priceapă fără să explic – în măsura în care-i posibil şi am chef.
Este corecta exprimarea de genul ,,să vă înmulţiţi foarte” sau ,,au ras foarte”?
„Foarte” ăla tre’ să stea pe lângă un adverb – foarte tare, foarte mult etc.
Totusi eu am l-am vazut si fara adverb. Presupun ca se folosea ,,foarte” simplu in alte vremuri. Oricum, de obicei, l-am vazut scris si nu am auzit pe nimeni spunandu-l in forma asta. Mutumesc mult oricum.
ziua bună! am şi eu o dilemă, sau… „doo”: de ce „poştăriţă” şi nu „poştăşiţă”? cum e corect, Oradei sau Oradiei? mulţumesc! o zi straşnică!
Pentru că vine de la „poştar”, nu de la „poştaş”.
http://dexonline.ro/lexem/po%C8%99t%C4%83ri%C8%9B%C4%83/44707
http://dexonline.ro/definitie/po%C8%99tar
Cum e corect, Oradea sau Oradia?
Dacă-i Oradea, atunci ar trebui să se comporte ca Andreea:
Andre+ea > Andre+ei (nu Andre+iei)
deci
Orad+ea > Orad+ei (nu Orad+iei).
Zic şi eu…
Oradiei presupun că vine de la o formă mai veche, Oradia (?).
diacritico,
cum e, dom’le, cu ministri astia?
„zelosii ministrii chinezi”
ca neuronu’ meu s’o molesit di tat de la caldura.
si daca nu te deranjez de la plaja(e)?
mulţumesc!
@mosubibe, să creşti mare!
@nikuelektricu, vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/limba-romana-terms-of-use/
Si totusi nu stiu ce sa aleg la exemplul
O rochie dintr-asta / dintr-astea / din asta?
Acolo nu cred că ai din vs dintre, cred că chestie fonetică, ca la din o > dintr-o.
Şi cred că e „dintr-ăstea” sau „dintr-asta”, după sens. De la „o rochie din asta”, de felul ăsteia, sau „o rochie dintr-ăstea”, din / dintre astea de aici. Mie aşa-mi sună, da’ se prea poa’ să mă-nşel.
Acolo nu cred că ai din vs dintre, cred că chestie fonetică, ca la din o > dintr-o.
Şi cred că e „dintr-ăstea” sau „dintr-asta”, după sens. De la „o rochie din asta”, de felul ăsteia, sau „o rochie dintr-ăstea”, din / dintre astea de aici. Mie aşa-mi sună, da’ se prea poa’ să mă-nşel.
Nu-i așa că se zice doar monede, nu și monezi? 😀
https://diacritica.wordpress.com/2010/08/08/moneda-monede-monezi/
Mereu mă irită când aud/văd: scumpirea preţurilor, s-au scumpit preţurile la… Greşesc?
De fapt se scumpesc/ieftinesc produsele, iar preţurile cresc/scad, că doar nu cumpărăm preţuri! E ca şi cum am zice: Preţul ăsta e prea scump, de-aia nu-l mai cumpăr…
Cum zici.
Am avut vreo 2-3 articole pe temă.
Loc de-ntrebat IV.