a. Citeşte aici.
b. Uită-te-n cuprinsul din dreapta.
c. Caută printre etichetele de aici.
d. Dacă te-ai hotărât totuşi să mă-ntrebi, pune întrebări coerente. Dacă nu eşti în stare să formulezi o întrebare coerentă, înseamnă că nu eşti în stare să pricepi răspunsul, deci nu mă voi osteni să-ţi răspund.
e. Eu nu sunt Google. Aminteşte-ţi chestia asta când întrebi.
f. Loc de-ntrebat nu-nseamnă neapărat loc de răspuns.
497 de gânduri despre „Loc de-ntrebat IV”
Comentariile nu închise.
Unde e greseala?
„In primele ore ale celei de-a cincea zi, s-a produs un eveniment rutier deosebit”
zile.
Primei zile, nu primei zi.
Celei de-ai cincea fete, nu celei de-a cincea fată.
Eu aş mai scoate şi virgula, da’ aia nu-i „greşeală”.
merci.
Salut, „Singura mea alinare sunt apa si focul. / Singura mea alinare este apa si focul.” Cum e corect ?…Multumesc.
Eu cred ca „Singura mea alinare este apa si focul” e varianta corecta.
https://diacritica.wordpress.com/2011/02/11/pasiunea-mea-estesunt-masinile/
Despre cine se vorbeşte în propoziţie? Despre apă şi despre foc. Ce se spune despre ele? Că sunt o alinare…. sau.. Care e caracteristica lor? De a fi o alinare. Deci: focul şi apa sunt subiectul multiplu iar alinarea e nume predicativ.
Putem spune şi „Focul şi apa mă alină. sau Focul şi apa sunt alinătoare.” pentru a întări ideea că ele formează subiectul.
Nu poţi face acelaşi exerciţiu invers.
Maşinile sunt pasiunea mea.
Pot spune „Maşinile mă pasionează.”, dar nu „Pasiunea mă maşinează.”… ca în bancu cu deosebirea dintre porc şi râmă (Porcul râmă, dar râma nu porc. 😀 ).
Da, am văzut şi exemplul: „Vornicel e-un greierel.” Şi aici aş merge pe aceeaşi logică.
Care e caracteristica greierelui? De a fi vornic. Nu-mi sună bine invers.
Multumesc.
am si eu o nelamurire: vasazica si carevasazica sunt scrise corect ? si daca nu, care-i forma corecta ?
„vi-o va putea da”?
Gata am gasit:) „Forma vi o folosim doar dacă urmează un alt pronume, care începe cu consoană”.
Mercimesc.
Si da. Vi i-am dat vi-i dau 🙂
@gyrovague: aşa, vezi că ştii? 🙂
@ghita: „vasăzică”, „carevasăzică”, cf. DOOM2.
Bună ziua, Dia,
Un text bun pentru exemplificat greşeli se poate citi aici.
Dac-aş avea chef. Da’ nu (prea) mai am.
Bună să-ţi fie inima, army! 🙂
Poti sa-mi explici si mie diferenta, daca exista, intre „mai se uita cineva” si „se mai uita cineva”? Sau daca una din ele e spusa gresit?
P.S.: daca ai putea sa imi lasi un e-mail cu raspunsul ar fi mai bine. Mersi.
https://diacritica.wordpress.com/2011/08/17/mai-ma-mai-iubesti/
Am vazut ca la topicul despre (vreo, vreun) ati scris mai jos: car` va sa zica, iar acum ati scris legat (cand mi-ati explicat). Deci, care-i varianta corecta pana la urma ?
Din răspunsul pe care ţi l-am dat la întrebarea „care-i forma corectă?”, ţie care-ţi rezultă a fi varianta corectă?
‘fără doar şi poate’ au ‘ fără dar şi poate’?
Mie-mi pare că a doua, adecă adversativ şi dubitativ. DEXu’ online (surse: DEX ’95, NODEX) o ţine pe a lui, cu doar.
Şi a merge ca pe roate e „greşit”, dar dicţionarele, proastele, o ţin pe-a lor, în loc să zică, ca tot românu’ cu şcoală, a merge a ca pe roţi.
Am avut o neliniste privind pluralul cuvantului „remarcă”. Am verificat în Dicționarul Ortografic, care mi-a confirmat ca pluralul este „remarce”. Dar după ce m-am uitat și în DOOM 2 am văzut că pluralul trecut este „remărci”. Până la urmă, care este cel corect?
DOOM-ul e ultimul standard.
Era „remarce”, e „remărci”. De aici semnul de exclamare din DOOM.
”A aparut un nou desen pe coperta caietelor” sau ”A aparut un nou desen pe copertile caietelor” ?
Habar n-am.
Eu am învățat la română…la un moment dat…că verbul „a vrea” la indicativ prezent, persoana a III-a plural se conjugă – conform normelor lingvistice – ei / ele VREAU. Totusi, care din forme este corecta dpdv gramatical si care din forme este recomandat să o folosim?
De asemenea, am o mică mare problemă legată de despărțirea în silabe a cuvântului fiică. Din ce am aflat, având în vedere că provine din limba latină – filius – ar trebui să se despartă în silabe FII-CĂ. Cum este corect?
Ei vor. Ei vreau e imperfectul.
Fii-că.
Tot dau în citirile mele de munci peste „defileul de modă”. Iar eu ştiu de „defilarea de modă”. Cum este?
Corect e „defileul Jiului”. Parcă. 🙂
:D, da, la aia mă gândesc şi eu de fiecare dată când dau peste defileurile lu’ Gucci. Îmi spusese cineva că ar fi corect defileu de modă şi de aici dubiul. Deci nu se poate altfel decât defilare de modă, da?
Nu m-am uitat, da’ presupun că defileu-i una, defilarea-i alta.
Da, mă uitai, defileul e numa’ al văii Jiului. Rămân cu defilarea de modă şi o să „operez” în continuare ca atare. Mulţam
Ziua bună!
Corect eu știu că e „din asta, din astea”, etc. Mai sunt persoane care scriu legat. Sunt acceptate ambele variante sau e corectă doar una din ele?
Se scriu separat, evident.
Mulțam fain de lămurire. 🙂
Cum e corect ? Mai sunt o mie de kile de lemne sau mai e o mie de kile de lemne ?
Buna ziua! Am si eu o nelamurire …La ce persoana se analizeaza pronumele personal (dumneavoastra,dumnealui)?? La persoana I,sau la persoana a II a?Multumesc.. cu toate ca eu tind sa cred ca la persoana a 2a plural… dar nu sunt sigura…
Cum este corect: aparat foto profesional sau profesionist?
Multumesc frumos.
@nico
Eu, dumneavoastră, sau cum?! Cum să fie la persoana I?! 🙂
@Mihaela: Nu ştiu, presupun că DEXu’ ştie mai bine decât mine.
@Andrei: Mai sunt nişte kile sau mai e o mie?
mai e o mie, cred ca e varianta corecta !
O mie de lemne? Sau nişte kile de lemne, mai exact 1.000?
poate ca nu m-am exprimat corect, dar voiam sa stiu cum e corect: mai e 1000 de kilograme sau mai sunt 1000 de kilograme ?
Dacă zic ”Am decât două greșeli.” e corect sau nu ?
”N-am decât două greșeli.” mi s-a spus că-i bine, nu cea de mai sus…amândouă pot fi corecte ? Mulțumesc. 🙂
@ andrei: Poate nu m-am exprimat corect, dar voiam să te fac să pricepi singur cum e corect, nu să-ţi dau mură-n gură.
Cine mai e/sunt? Mia sau kilogramele?
@Alexandra: Vezi aici.
@diacritica: Probabil DEXu’ stie foarte bine, insa n-a reusit sa ma lamureasca si pe mine. Sau sunt eu mai thick. Multumesc oricum.
sunt mai greu de cap, dar cred ca raspunsul e : mai sunt 1000 de kilograme !
Este corecta sintagma urmatoare: „Danemarca va avea, pentru prima data, o femeie prim-ministra”? Se poate forma femininul de la ministru?
Sursa: http://feminism-romania.ro/
Multam, Diacritico! Am ajuns sa spun (cu mana pe inima): Ce ne-am face fara tine?!…:)
Nu ştiu dacă-i „corect”, da’ eu votez pentru. Mi se pare firesc să existe feminin pentru „ministru” şi sper să-l văd cât mai curând în dicţionar – în caz că nu-i deja.
Cum este corect: TVA inclus sau TVA inclusa (adica sa face acordul cu taxa?)
Multumesc si felicitari pentru blogul excelent
Citisem ceva pe tema asta în Gramatica Academiei mai demult, da’ am uitat ce zicea. 🙂
Logic ar fi „TVA inclusă”, da’ logic ar fi și „o SRL” – ceea ce nu zice nimeni.
N-am acum GA la îndemână, mă uit deseară, dacă nu uit.
Buna, Diacritica,
Am o rugaminte. Incerc sa-l conving pe un prieten ca forma corecta a cuvantului ” succes” e ” succese”. Insa, nu am nicio dovada palpabila, cum ar fi DOOM-ul care sa explice clar aceasta chestiune lingvistica. Stii daca se poate descarca online? Sau un link util, sa se convinga?
Merci anticipat si o seara frumoasa iti doresc!
Violeta
Ce parere aveti de un asemenea titlul? „Toti agramatii si repetentii sa ne dea statul decat subventii”- autor Ioana Ene
http://www.ziare.com/ecaterina-andronescu/educatie/toti-agramatii-si-repetentii-sa-ne-dea-statul-decat-subventii-1124408
@ observ: Avem părerea că e la mişto.
@ Violeta:
https://diacritica.wordpress.com/2010/03/07/gramatica-ortografie-resurse-online/
Forma „succesuri” era acceptată în unele dicţionare mai vechi.
E plin orasul de urmatoarea reclama: „Orice schimbare are nevoie de un inceput …. si de un pret care sa-l faca posibil”.
Imi suna de parca ar trebui sa se termine cu „sa o faca posibila” pe principiul ca si-ul acela arata de ce mai are nevoie ea, schimbarea.
multumesc
Orice bărbat are nevoie de o femeie… şi de bani cu care s-o ameţească / şi de o maşină care s-o impresioneze.
Doresc sa stiu cum se scrie corect expresia urmatoare, probabil usor mai dificila din punct de vedere ortografic: ” Du-su-s-a si s-a tot dus” . Este corect ? In caz contrar, cum s-ar scrie corect respectivul exemplu ?
Citeşte cu atenţie explicaţiile din articolul despre înjurături, p-ormă şi articolul despre cratimă şi apoi vino aici să ne zici cum crezi că se scrie corect exemplul cu pricina.
Mda, era evident „dusu-s-a …”, mersi de raspuns
Să creşti mare!
Un numar mare de terminale decodate .
Un numar mare de terminale decodat.
Care ar fi varianta corecta ? M-ar ajuta foarte mult un raspuns direct .
Şi pe Nătăfleaţă îl ajută foarte tare para mălăiaţă picată direct în gură.
Ce decodezi? Că nu pricep. Numărul sau terminalele?
Va multumesc frumos din nou pentru raspunsul prompt .
Decodez terminalele bineinteles, intotdeauna realizez o confuzie cu asezarea in propozitie precum : Majoritatea oamenilor este inteligenta, forma care din cate stiu este corecta .
Aia cu majoritatea e altceva.
https://diacritica.wordpress.com/2009/10/28/majoritatea-o-gramada-de-o-multime-de-si-un-singur-predicat/
Cumpărai zilele trecute niscai cârnaţi ţigăneşti, şi după ceva timp m-o lovit o idee: oare n-ar trebui să se aplice şi aici reglementarea cu evitarea termenului „ţigan”, recomandat de Academie? Să spunem, de exemplu, „salam rom/rrom/romani/rromani/rromanesc” etc. 🙂
Apropo, în Dex online nu apare termenul „rromani”, deşi au apărut destule cărţi ce îl conţin chiar în titlu („Introducere în studiul culturii tradiţionale rromani – Curs de antropologie rromani”, „Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani”)
De asemenea, adjectivul „rrom” oare (de ce) nu poate fi utilizat şi în situaţii mai domestice, precum fuste/case/obiceiuri… rrome? Până acum nu l-am auzit decât în câteva asocieri: minoritate/etnie/comunitate rromă.
o neliniste ortografica recenta care nu am solutionat-o (inca)
vazutu-m-ai sau vazu-tu-m-ai sau poate altfel ?
Multumesc,
Toma
Citește aici despre inversiunile din înjurături și pe urmă vino să ne zici cum crezi că e corect.
Sunt mai prost ca tine.
Sunt mai prost decat tine.
Care dintre acestea doua este corecta ?
https://diacritica.wordpress.com/2010/08/05/dl-madalin-voicu-mai-putin-destept-ca-dl-madalin-voicu/
E deja în indexul din dreapta.
Multumesc frumos.
pai tot nu mi-i clar 🙂 in plus m-am bagat si mai rau in ceata cu urmatoarea constructie vazutu-s-a …
Nu era vorba să-ţi fie clar, ci să spui cum crezi c-ar putea fi, după ce-ai citit explicaţiile de-acolo.
Deci? Cum crezi că e? Mai degrabă „văzutu-m-ai” sau mai degrabă „văzu-tu-m-ai”?
As spune mai degraba vazu-tu-m-ai de la tu m-ai vazut
Am vazut scris in Nunta Zamfirei vazutu-s-a,
„Iar mai spre-amiazi, din depărtări
Văzutu-s-a crescând în zări”
ceea ce in logica de mai sus are sens: s-a vazut crescand in zari…
Dar acum apare incurcatura: in vazutu-s-a apare scris „vazutu” ca sa-mi coplice mie existenta si sa ma intreb atunci daca totusi nu e corect vazutu-m-ai 🙂
Da’ dacă îl scoţi pe „tu” din „tu m-ai văzut”, cum e? Adică dacă văzu-tu-m-ai e de la tu m-ai văzut, de la m-ai văzut cum ar fi?
vazutu-m-ai
Şi dacă la ăsta îl adaugi pe tu ăla de-l scosei eu mai devreme?… 🙂
(Pont: nu e printre cratime.)
Sau altfel: de la „(el) ne-a văzut” cum e?
atunci sa concluzionam (inainte sa-mi dea sangele pe nas de la prea mult efort „intelectual”)
vazutu-m-ai
vazutu-s-a
vazutu-ne-a
si asa mai departe
Corect?
Corect. 🙂
multumesc 🙂
hei, am si eu doua intrebari.
In primul rand, „degeneraza in altceva” este pleonasm?
Iar in al doilea rand, daca-mi permiti (sau daca nu, pentru ca oricum intreb): ce varsta ai? cea din urma intrebare am pus-o din cauza aerului arogant, tipic adolescentin, pe care mi-l inspira instructiunile de folosire ale acestei optiuni. Am mentionat asta pentru ca vreau sa primesc un raspuns lipsit de sarcasm sau aroganta. Daca avem o intrbare nu inseamna ca suntem dominati de ineptie. Inteleg totusi ca persoanele neavizate trebuie alungate de aici, dar se poate si altfel.
Multumesc
f. Loc de-ntrebat nu-nseamnă neapărat loc de răspuns.
O abordare oarecum previzibila, nu ai demonstrat contrariul spuselor mele din comentariul anterior.
Daca tot ai vrut un raspuns, avand in vedere faptul ca discutia a degenerat, sa zicem ca inca astept si eu unul.
Apropo, chiar daca loc de-ntrebat nu inseamna neaparat loc de raspuns, tocmai mi-ai raspuns, desi nu in conformitate cu intrebarile mele.
Aşa e. Eşti deştept.
Multumesc, si tu. Cu toate astea nu mi-am primit raspunsurile. Crezi ca, daca te rog, mi le poti oferi?
asa a-ti lucrat sau asa ati lucrat?
Tu cum crezi că e şi de ce?
Bună ziua ! (încă…)
Miniexcavator, mini excavator sau mini-excavator ? M-am lovit de nenumărate ori de problema asta cu „mini”… Există vreo regulă ?
Mulțumesc frumos !
Văd că-n DOOM toate compusele cu „mini” sunt scrise într-un cuvânt. Deci „miniexcavator”, aş zice…
Mulțumesc !
Salutare,
Am o intrebare legata de pleonasm:
Constructia ‘te limitezi singur’ este pleonastica?
Multumesc
Depinde dacă te poţi limita şi împreună cu alţii.
:-))
Mersi fain.
Să aibă sau sa aibe (dreptate)?
Aiba
Restul oamenilor au plecat la mare.
Restul oamenilor a plecat la mare.
Multumesc frumos.
Restul a plecat la mare? Şi cum s-a simţit?
https://diacritica.wordpress.com/2009/10/28/majoritatea-o-gramada-de-o-multime-de-si-un-singur-predicat/
Iarna poleii copacii / iarna polei copacii?
https://diacritica.wordpress.com/2009/10/03/i-ii-sau-iii-perfectul-simplu/
„“Este posibil ca, din cauza coastelor rupte, să fii făcut un hematom pleural, care să se fii infectat.Acesta poate provoca pleurezie. De asemenea, ”,…… ne-a explicat specialistul.”
Iata cum comsemneaza…ziaristii!
Sursa:http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Ultimele_sase_zile_ale_barbatului_care_a_murit_in_arestul_sectiei_7_0_577142338.html
Bună ziua : a polei ( vb.conjug. a III-a).Mă verific folosindu-mă de perf. simplu,adică : eu poleii ( cu doi „i”). Prin urmare, el / ea polei ( un singur „i”) lanţul, uşa,etc. Iarna polei (cu un i)şi ea, draguţa,copacii!
Cred că ar trebui să iniţiaţi o rubrică şi pentru verificarea cunoştinţelor.
M-am lămurit,cred, şi cu subst./adj. terminate în – iu: toţi ageamiii,câţiva camionagii,în junglă sunt tigri, tigrii sunt în junglă,mere aurii,roşiii sunt la conducere,florile sunt argintii, fumuriii nori care se văd pe cer, norii sunt fumurii, toţi miniştrii sunt prezenţi, toţi miniştrii ( doi -i)sunt monştri ( un -i).
Am greşit undeva?
Cu mulţumiri!
Nu reuşesc să mă lămuresc în privinţa acordului corect în exemplele de mai jos:
Pot să meargă mama sau tata.
Poate să meargă mama sau tata.
Când e un „sau” la mijloc, mai vorbim de plural?
Iolanda: la prima vedere, aşa, nu-mi pare să fie greşeli. Desigur, în afară de faptul că tigru, ministru, monstru nu se termină în -iu. 🙂 Şi nu, nu mă ocup cu verificare cunoştinţelor nimănui, nu ăsta-i scopul blogului.
Bouleanu: habar n-am. 🙂 Poate mi-aduc aminte să studiez cestiunea.
Da, tigru,ministru,monstru nu au nimic cu finalul în -iu..am avut o iuţeală la tastatură,datorată faptului că foarte multe greşeli de ortografie „se învârt” în jurul pluralelor acestor cuvinte.Mii de mulţumiri şi multă sănatate!
„rromani” există în DEX sau DOOM? Că în Dex online nu.
În DOOM există rrom, pe lângă rom.
Tot aud la televizor „l-am văzut pe Majestatea Sa…”, ”Majestatea Sa a fost invitat…” și mi se pare că sună rău. Nu era oare corect „am văzut-o…”, „a fost invitată”?
Nu găsesc sursă care să-mi confirme sau să-mi infirme că atributul adjectival se acordă prin atracţie doar cu o parte a unui grup nominal multiplu – ceea ce, în cazul în care traduci des din engleză, e extrem de frustrant. „…relies on ample support and trust from…” este deci „… se bazează pe sprijinul şi încrederea amplă/vastă/cum vrei tu a…” – logic vorbind, sprijinul nu mai e amplu în traducerea în română. Şi în contextul ăsta nici nu mi-ar da prin cap să scriu „sprijinul şi încrederea ample”, dar în alte contexte pare plauzibil să faci acordul cu pluralul – „a fost invadat de o bucurie şi un dor neţărmurite”. De fapt, nici nu ştiu ce vreau de la tine – sunt destul de convinsă (sper, pe nedrept) că norma deocamdată e că atributul nu se poate distribui logic, dar sunt curioasă unde şi dacă scrie asta (că în GA nu găsesc).
Va rog sa ma ajutati urgent. Am o tema si trebuie sa scriu prop, cu totuna si tot una. ms
Sunt convinsă că ai explicaţiile necesare în manual, dacă te osteneşti să citeşti.
http://dexonline.ro/definitie/totuna
Am si eu o mare nelamurire: cand trimit un mail, incep cu „buna ziua” si scriu in continuare restul textului. Ce semn de punctuatie se pune dupa „buna ziua”? Semnul exclamarii sau virgula? Eu inclin spre semnul exclamarii, dar majoritatea pune virgula. Si daca tot pun virgula, de ce urmatoarea propozitie incepe cu litera mare? Nu e o contradictie?
Multumesc!
Mailul nu-l începi cu „bună ziua”, că mailul e o scrisoare, nu conversaţie prin viu grai, deci respectă regulile scrisorii. Adică-ncepe cu:
Dragă Pătrăţel,
Domnule Pătrăţel,
Stimate domnule Pătrăţel,
Stimată doamnă,
Stimate domn,
(şi orice alte formule de adresare îţi trece prin cap; formule de adresare, nu de salut!).
Iar după toate astea se pune virgulă, iar paragraful următor începe cu literă mare. Ca în orice scrisoare.
Azi Pătrăţel e la mare cinste: a fost dat drept exemplu….pozitiv! 🙂
Diacritica, te rog,… bagă-mă și pe mine în seamă. Întrebam mai sus dacă formulările ca „Majestatea Sa a fost invitat”, „l-a întrebat pe Majestatea Sa” etc. (pe care le-am tot auzit în ultima vreme la televizor…) sunt corecte, că eu știam că se spune „… a fost invitatĂ” etc. Chestia e că am avut o controversă cu cineva și eu m-am ținut bățos că am dreptate, deși nu eram chiar sută la sută sigur… (defect profesional, sunt cadru didactic). Acuma așteptăm amândoi să ne „arbitreze” un om de încredere. Știi cumva care e regula? Mulțumesc mult!!!
Ziceam să mă duc la Gramatica Academiei, da’ am uitat. Ideea că-s cazuri în care acordul se face după genul natural, nu după genul gramatical.
Diacritico aș avea o întrebare dacă nu e cu supărare. M-am contrazis astăzi cu o profesoară de română, femeie stimabilă de altfel, că deși ”de asemenea” se scrie în două cuvinte, ”deasemeni” s-ar scrie așa și anume într-un singur cuvânt.Am dat eu search pe google dar rezultatele îmi susțin teoria și anume că se scrie tot în două cuvinte.Dar cum problema e arzătoare și tu ești forța supremă(pentru mine) în ale ortografiei am zis să îndrăznesc să-ți pun această întrebare cu riscul de a mă considera stupidă 🙂
Iaca, unul care ştia mai multe decât mine:
http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-023-posta01.htm
În DOOM n-apar „deasemeni”, „de asemeni”, „asemeni”, însă „asemeni” apare în DEX98 ca variantă pentru „asemenea”. Prin urmare dacă „de asemenea / de-asemenea”, atunci „de asemeni / de-asemeni”.
Revin a treia oară cu întrebarea: “rromani” există în DEX sau DOOM? Că în Dex online nu. Repet: „rromani”, ca în exemplele date într-un comment anterior şi pe care se pare că nu le-ai zărit/cetit: (titluri de cărţi) “Introducere în studiul culturii tradiţionale rromani – Curs de antropologie rromani”, “Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani” etc. Deci nu „rom” sau „rrom”.
DOOM descărcabil aici. DEX cumpărabil de la librărie. Caută singur, că eşti băiat mare.
Poate un verb sa fie in unele contexte tranzitiv si in altele intranzitiv? Spre exemplu, e corect: „As aplica pentru un credit de nevoi personale?” (eu stiu despre „a aplica” ca este tranzitiv – „Eu aplic teorema lu’ Gigel destul de des”)
Poate. Nu-mi vine acuma exemplu, da’ poate.
„A aplica”, în sensul lui clasic, nu e intranzitiv. Sensul nou („a candida”) e recent şi e intranzitiv – încă nu-i în dicţionare, da’ o să intre curând.
Ah, uite şi exemplu: a reflecta.
A reflecta ceva, a reflecta la ceva.
Salutare. Am şi eu o mică dilemă. Cum e corect?
1) Băiatu-i acasă la el.
2) Băiatu’-i acasă la el.
Adică e voie să scriu un cuvânt care în final foloseşte apostrofu’, deşi după el folosesc o cratimă care înlocuieşte prima literă din pronumele neaccentuat?
Şi o altă dilemă: Dacă există apostrofu’ folosit în „D’ale” (ex: D’ale lu’ Mitică), atunci alte cuvinte de exemplu „Nu-s”, de ce se scriu aşa şi nu „Nu’s”?
Sper că nu te-am deranjat prea tare. Mulţumesc anticipat!
Toate cele bune,
Cristian Silaghi
Ţi-am răspuns deja:
Nu am ce-ţi spune mai mult decât scrie acolo. Desigur, ca să afli ce scrie acolo trebuie să te osteneşti să descarci DOOM-ul (sau să-l cumperi) şi să citeşti cele două capitolaşe – cel despre apostrof şi cel despre cratimă.
Răspunsu’ mură-n gură îl practic rar şi numai dacă-mi pare că e cazul. Acu’ nu e, pentru că-n DOOM (pe care ţi-l pun la dispoziţie în linkul cu pricina) ai toată informaţia pe care-o ceri.
De la adresa ta spre DOOM, acu vreo lună, era să fiu nevoit să reinstalez Windows… Şi acum am încercat şi era s-o păţesc. O fi computerul meu de vină? Oricum, se pare că întrebarea mea nu prea e de interes general, mai ales că nu prea mai avem ţigani prin ţară! 😉
Na, am schimbat linku’. Du-te de vezi.
Aşa da! Dancheşon! Curios, toma avui acces dimineaţă la o carte DOOM şi mă lămurii că „rromani” nu-i. Atunci cum vine treaba că s-or scris atâtea cărţi despre cultura, etnia, limba… RROMANI, fără ca respectivul cuvânt să fie măcar prezent în dicţionare?!?
Sunt mii de culturi / etnii / limbi despre care s-au scris cărţi fără ca cuvântul care le desemnează să se fi găsit în dicţionarele limbii în care s-au scris cărţile.
Argumentul tău mi se pare palid. Nu vorbim aici de vreun trib mărunt pierdut prin junglele Polineziei, ci de o minoritate care tinde să devină majoritate chiar aici, în România (probabil viitoare RRomânia 😉 ). Să nu uităm că aceeaşi etnie a fost cea din cauza căreia, în anii stalinismului feroce, s-a renunţat la denumirea de „Romînia” şi introducerea aici ca singura excepţie a lui „â”!
… şi s-a introdus aici „â”, ca excepţie.
Ştii ce?… Ia plimbă-ţi tu aiurea aversiunile de încă-majoritar, nu pe blogul ăsta!
Termenul de „rromani” început să fie folosit abia de câţiva ani încoace, e intrat recent în uz. Pân’ acu’ erau ţigani – în special în vremea când majoritatea cea verde şi cu coada pe sus şi nemaipomenit de ospitalieră şi de bună şi de noinamavutimperiu îi înrobise şi avea drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Şi asupra termenilor care îi defineau.
Dă ce? Pă etnie o chema minoritate rromini şi era pericol să să confunză cu romînii şi cu Romînia? Era nevoie de introducerea excepţiei â, ca să nu să confunză rromani cu românii verzi şi cu România? 😆
(Sireacă logică, cum te mai calcă ăştia în picere!)
va rog sa ma corectati care fraza este corecta ” merg cu tine la magazin ” sau ” ma duc cu tine la magazin ” ? va rog luminati-ma
Luminarea ta ar trebui să-nceapă cu uzul virgulei, al punctului şi al majusculei.
Da’ „vin cu tine la magazin” ce-are?! Că e singura care-mi pare firească.
Diacritica,
din ce văd eu pe blogul ăsta, pasiunea ta e limba romînă. Cu „â”, iar nu cu „î”, dar nu asta e relevant. Dacă pasiunea ta e limba romînă, presupun că nu te rezumi la a corecta greșelile de scriere și că ceea ce urmărești e o utilizare corectă și sănătoasă a limbii romîne în toate aspectele ei.
Prin urmare, țin să spun că am observat o eroare destul de gravă (și singura pe care am observat-o pînă acum) în dexonline.ro, anume definiția cuvîntului „condescendent”.
Dexonline spune următoarele:
CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
Sursa: DEX ’98
Și am văzut că toate siteurile cu definiții copiază aceeași prostie.
Dat fiind faptul că blogul tău e destul de umblat, ai putea să faci o precizare cu privire la definiția corectă a cuvîntului, pînă nu se apucă cine știe ce băiet cuminte să fie condescendent cu persoanele în vîrstă din troleu.
Mulțumesc!
Nu. Ăsta-i subiectul blogului ăstuia.
Diacritica,
din ce văd eu pe blogul ăsta, subiectul blogului ăstuia (scuză-mi repetiția) e limba romînă. Cu „â”, iar nu cu „î”, dar nu asta e relevant. Dacă subiectul blogului ăstuia e limba romînă, presupun că nu te rezumi la a corecta greșelile de scriere și că ceea ce urmărești e o utilizare corectă și sănătoasă a limbii romîne în toate aspectele ei.
Prin urmare, țin să spun că am observat o eroare destul de gravă (și singura pe care am observat-o pînă acum) în dexonline.ro, anume definiția cuvîntului „condescendent”.
Dexonline spune următoarele:
CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
Sursa: DEX ’98
Și am văzut că toate siteurile cu definiții copiază aceeași prostie.
Dat fiind faptul că blogul tău e destul de umblat, ai putea să faci o precizare cu privire la definiția corectă a cuvîntului, pînă nu se apucă cine știe ce băiet cuminte să fie condescendent cu persoanele în vîrstă din troleu.
Mulțumesc!
diacritica: In 15/09/2011 la 9:47 am raspundeai ca despartirea corecta in silabe a cuvantului „fiica” ar fi „Fii-că”, si asta m-a cam blocat – pt mine „dupa ureche” despartirea corecta ar fi in trei silabe: „fi-i-ca” (cel putin asa „aud” eu in minte cuvantul despartit). Te rog sa fii amabila sa-mi dai un pumn ca la vechile telefoane publice (cu fise), ca poate-mi pica fisa si ma deblochez.
Iolanda: In 21/10/2011 la 8:03 pm intrebai:
„Iarna poleii copacii / iarna polei copacii?”
Prima varianta ar putea fi corecta daca doreai sa comunici faptul ca in acea iarna dumneata poleisi copacii.
https://diacritica.wordpress.com/2010/07/18/cum-se-desparte-fiica-in-silabe/
Buna!
Am si eu o nelamurire:
Cum e corect: de ele depinde atat bunastarea familiilor, cat si bla bla sau de ele depind atat …, cat si … ?
N-am idee dacă una-i corectă şi ailaltă greşită.
😦
Draga Diacritica,
Lamureste-ma si pe mine referitor la cuvantul ” terchea-berchea”…e sintagma? cuvant compus?
Merci anticipat.
Dexonline îl dă substantiv, deci compus, mă gândesc.
NA beleaua! Asta DA tratament antisoc – cu alt soc!
Habar n-aveam ca mai nou accentul ar trebui sa cada pe primul „i” din „fiica” – mie personal acest mod de pronuntie „imi suna ca dracu” (daca recunoaste cineva sintagma). Nici la televizor nu cred ca am auzit cuvantul astfel accentuat. SIGUR nu-i „greseala de tipar” in DOOM2? :p
Apropo de sensurile cuvântului condescendant în limba sursă :
A.− Qui, dans la communication sociale, marque la distance à l’égard d’un inférieur ou d’une personne considérée comme telle; dédaigneux, hautain. D’un air, d’un ton condescendant. Son mépris et sa condescendante suffisance sont parfois difficiles à supporter (Green, Journal, 1935-39, p. 205). Le « temps du mépris » est définitivement aboli. Sourires condescendants et haussements d’épaules ne sont plus de mise (G. Samuel, Panorama de l’art musical contemp., 1962, p. 174).
B.− Qui condescend par désir de plaire ou de comprendre; arrangeant, indulgent. Avoir un naturel doux et condescendant. Son corps est condescendant, si son âme est inexorable (Benoit, L’Atlantide, 1919, p. 168). Un air de plaisanterie, mais qui reste noble, mesurée, condescendante, imprègne l’interrogatoire (Malègue, Augustin, t. 2, 1933, p. 213).
şi condescendance
@VictorCh:
Propoziţia „Asta sună ca dracu’ ” a fost o replică dată cuiva, în chip de concluzie, rostită de Petre Roman în 22 dec.1989, în sediul fostului C.C. al P.C.R., când el, Ion Iliescu şi alţii încercau să denumească (adică să…”boteze”) noul organ politic de conducere creat atunci şi care până la urmă a fost denumit F.S.N.
De ce „suna ca dracu’ ” în viziunea lui Petre Roman?! Pentru că cineva din anturaj emisese cu o clipă înainte o sintagmă care se apropia de vechile denumiri comuniste de până atunci.
Marco Polo: Multumesc! Voisem sa incerc sa „strunesc” putin neuronii memoriei generatiilor mai tinere, da’ se pare ca TOT noi, astia cu bagaj marisor de ani, ne mai amintim ce-a fost atunci…
armyuser: TOCMAI! Definitia citata de vladrasad prezinta (in mod pertinent si corect, as zice eu) aspectul de amabilitate si bunavointa care (in optica mea) nu lipseste cuiva care este doar condescendent, dar „neglijeaza” in mod flagrant (mai precis – sugereaza exact contrariul) sa prezinte SI aspectul relevat de atitudinea „altiere” („de sus”) al condescendentei. (In viziunea mea, cineva este condescendent daca isi trateaza un inferior/inferiorii cu amabilitate si bunavointa, dar intr-un mod care lasa interlocutorul/ii sa si inteleaga, sa si constate – fara agresivitate – faptul ca este/sunt considerat/i inferior/i.)
Cum se desparte corect in silabe cuvantul „geamul”?
gea-mul = 2 silabe sau ge-a-mul = 3 silabe
Imi cer scuze daca intrebarea pare puerila.
Păi cum pronunţi? Gea-mul sau ge-a-mul? Geam, într-o silabă, sau ge-am?
Buna ziua,
Mai avem niţel şi „iarna va polei copacii”.Într-un caiet auxiliar pentru cls. a III-a,intitulat „Teste de 10 minute”,-editura Gama Junior 2010,autor fiind Grigore Ciubotaru,la pag. 26 găsim testul cu nr. 24:”Ce parte de vorbire este cuvântul subliniat:a) Pe stradă era polei. b)Iarna poleii copacii”. Cuvintele subliniate erau „polei” – în ambele propoziţii. Verbul „a polei” folosit in propoziţia a doua m-a lasat..mască;fiind scris cu 2 i.Nu ne mai surprind greşelile din presă,dar greşelile din MANUALE,astea DA,sunt chiar dureroase!Ce să mai înţeleagă prichindeii?
Probabil vreun corector/redactor isteţ…
Că-s pline de greşeli şi cărţile de la case (editoriale) mari, darămite la Gama Junior! (Habar n-aveam că există.)
„Exagereaza prea mult”
Este pleonasm ? Imi poti explica te rog frumos, diacritico ?
Si inca ceva.. care-i greseala aici: „cineva va raspunde!” cum se cheama greseala ?
1. Presupun că-i pleonasm, că exagerarea înseamnă că ceva e oricum prea mult.
2. Presupun că norma ar zice că-i cacofonie. (Cacofonia nu-i doar cu c-, e vorba de repetiţii deranjante de sunete.)
Din nou, despre condescendență :
Le mot a opéré un déplacement de sens :
la courtoisie, l’obligeance, l’attention d’une personne plus âgée ou d’une autre situation sociale envers une autre personne (cf. A ex. du xixe s.),
ont fait place
à l’attitude méprisante d’une personne qui se croit supérieure à l’autre et qui, de ce fait, se permet de la traiter en inférieure (cf. B 2 ex. du xxe s.).
Eu stiu ca forma corecta este „medicatie” dar intalnesc tot mai des cuvantul „medicamentatie”. Poti sa ma lamuresti ?
À mon avis, une personne supérieure (comme position ou situation sociales) par rapport à une autre, n’a nullement besoin de se croire supérieure car elle l’est déjà! Dissimuler une vérite par des raisons de politesse? Jamais! Par conséquent, c’est très naturel qu’elle affiche une certaine attitude supérieure face à l’autre personne, mais pas forcément méprisante.
Sa traiesti, diacritico! Multam fain!
armyuser & Marco Polo: multumesc pt clarificarea in detaliu.
Sunt racit cobza. N-am gasit in nici un dictionar de limba romana cuvantul ” biluta”. Sunt racit.
„Căsuţă” era?
care e perfectul simplu la „a fi” ?
https://diacritica.wordpress.com/2011/01/19/avui-avusei-fui-fusei/
Am si eu o nedumerire: cum este corect, un alt fel de viata sau o alt fel de viata? Acordul se face cu subst. ,,fel” sau cu substantivul care urmeaza dupa? Multumesc anticipat pt raspuns.
O altfel de viaţă, un alt fel de viaţă.
Multumesc pentru promptitudinea cu care ati raspuns.
Va mai deranjez pe aceeasi tema:
1. La primul,,altfel” avem de-a face cu un adverb, iar in al doilea ,,alt fel” cu un adj si substantiv?
2. Cum as putea explica aceste lucruri intr-un mod cat mai simplu unor scolari care nu au invatat inca partile de vorbire? (cand folosesc in vorbire o altfel de tema, sau un alt fel de tema, de ex.)
1. Da.
2. Habar n-am. 🙂
Multumesc frumos!
O sa ne dam seama din mers cum stau lucrurile, ce putem face… 🙂 e grea clasa a II-a :-))
Pana atunci, inlocuim pe ,,altfel” cu altminteri, în alt chip, în alt mod, în altă manieră,
iar pe ,,alt fel” cu alt soi, alt tip.
M-a întrebat cineva de ce fiica se scrie cu doi „i” si zãu dacã am stiut ce sã-i rãspund. Deci? De ce fiica se scrie cu doi „i”?
Scrie în dexonline. Ia vezi acolo. Deci.
Fiica se scrie cu doi „i” si nu se scrie cu un singur „i” fi’n’ca (fiindca – tot cu doi „i”) nici nu se pronunta cu un singur „i” – adica nu se pronunta „fica” (ca in „mica”, „bica” sau „ci’ca”).
ia cartea si invata o poezie!ia sau i-a?
Spun şi eu ca dna Diacritica: „măi, copii”, noi mai întâi citim atent conjugarea verbului „a lua” (la imperativ!) şi apoi mai mergem şi pe la declinarea pronumelui personal la persoana a III-a singular, şi în final ne mai amintim şi de participiul trecut al verbelor de conjugat care utilizează auxiliarul „a avea”.
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/02/ati-cautat-va-raspundem-45/
don’soara dia_critica,
cum e, dom’le, corect: zorii sau zorile razboiului?
ca mie’m suna „ca dracu” (din pacate am ramas, cu toate sfortzarile supraomenesti, la criteriu’ asta d’apreciere)!
nikuelektriku: v. http://dexonline.ro/definitie/zori :
„ZORI1 s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră.”
Eu nu stiu vreun substantiv MASCULIN (indiferent daca ar fi defectiv de singular sau nu) care sa „faca” pluralul in „-le” aceasta terminatie – ci’ca – ar fi „rezervata” „femininelor” (cel putin in mintea mea)…
Parerea mea!
Erata: Nu „…care sa “faca” pluralul in “-le”…”, ci „…care sa ARTICULEZE pluralul in “-le””.
@niku:
E zorii sau zorile. Masculin sau feminin, la alegere.
Multi spun ca noul DOOM accepta varianta de plural „geace” pentru „geaca”. Altii spun ca geaca are pluralul geci (ceea ce e corect), dar ar mai exista si „giaca” cu pluralul „giace”. Pana la urma cum e cu „geaca” si „giaca”? Personal, am avut nelinistea asta de ceva timp si de curand mi-am achizitionat noul DOOM, care-mi spune „geaca”, pl. geci, iar de „giaca” nici n-a auzit, desi DEX-ul din ’98 imi da si varianta: giácă s. f., pl. giáce. Si inca o nelamurire: nu inteleg de ce cuvantul „geaca” e trecut cu * in noul DOOM (pt ca steluta inseamna cuvinte nou introduse in DOOM). Astept un raspuns lamuritor. Multumesc anticipat!
În cazul ăsta întreabă coerent. Nu se-nţelege mai nimic din ce-ai scris.
Mersi..m-ai lamurit!!
Să creşti mare!
Ca mica oricum n-am cum;)
Alta mai isteaţă decât ea însăşi…
Ia, zbâşti de-aci, că n-am vreme de muiat posmagii isteţilor.
diacritica: Conform citatului prezentat in comentariul meu precedent, „dexonline” afirma ca substantivul ar fi masculin. Il contrazice cumva DOOM-ul? Sau DE UNDE presupunerea posibilitatii de alegere a genului substantivului?
Victore, ai DOOMu’ în biblioteca de ortografie.
e ca’n ungureste, unde nu exista „gen”?!!!
Corect este da-v-as, si nu dav-as, nu ?!
Da. De la „v-aş da”. Ca da-ţi-aş, da-i-aş, da-le-aş.
Bună ziua !
De câteva zile mă chinuie o traducere din română în fraceză. Vă pricepeţi şi la d’astea ?
😀
Depinde după caz.
Cazul e următorul (şi-i groaznic în acelaşi timp) :
Avem următoarea propoziţie în română : « Punguţa o amistui într-un cotlon ». (Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, Ed. Tineretului, 1959- să se vadă că nu eu am inventat-o).
Francezul insistă pe faptul că tre’ să o traducem prin « dissimuler dans une cachette » (nu ne interesează traducerea punguţei). Eu zic că mai potrivit ar fi « cacher dans un coin » pentru că : 1.stilul nu-i nici pe departe aşa de « soutenu » (doar nu spune scriitorul « Punguţa o disimulă într-o ascunzătoare »). 2. « Cotlonul » ăla e sinonim cu « ungher », care conţine radicalul « unghi » şi care ar fi mai apropiat de « coin »-ul franţujilor.
Mă rog, fiecare cum vrea şi cum simte, niciuna nu-I greşită. Părerea diacriticii ar fi că…
Sirecani franţujii, cu aşa limbă sărmană… Am căutat prin ce dicţionare de sinonime am, da’ nimic n-aduce cu „amistui”. Poate ceva de secol 19, ceea ce n-am.
Dissimuler şi a disimula nu-s în acelaşi registru în limbile lor. În ro a disimula e neologism (şi parcă să zic că nu disimulăm lucruri), în fr dissimuler e-ntotdeauna primul sinonim pentru cacher şi e atestat de hăt demult.
Mie tot „cacher dans un coin” mi-ar fi venit, cred, însă la chestii de genul ăsta cred că contează părerea vorbitorului nativ.
Sau ar trebui săpat prin dicţionare vechi, după arhaisme.
Merci beaucoup! 😀
Tu ar trebui sa mergi acolo.
Tu ai trebui sa mergi acolo.
?
Şi noi am trebui, eu aş trebui.
Caută prin blog, ai deja răspunsul.
„Mi-s-ar face”, SAU „mi-s-ar făcea”?
Erata: “Mi s-ar face”, SAU “mi s-ar făcea”?
„A făcea” sau „a face”?
Multumesc! (Buna dimineata, Victore…)
1. a devenit corect „foarte special”? (intalnit lntr’o singura zi si la radio romania cultural si intr’o carte publicata la humanitas – a lui dalai lama)
2. André Gide se pronunta cumva cu e sonor (cel din Gide)? ca asa l’am auzit la romania cultural (!)
1. Habar n-am.
2. Nu. E [jid].
Cine tace, consimte
sau
Cine tace consimte
?
E adevarat ca nu se pune virgula intre subiect si predicat, dar cand e o propozitie subiectiva inainte de regenta se pune, nu? Cineva sa-i spuna si ziarului asta, care afiseaza greseala chiar in logo http://www.altphel.ro/
Din câte mi-aduc aminte, nu. Am căutat mai demult în Gramatica Academiei despre asta şi ţin minte că la momentul ăla nu găsisem nimic anume despre, însă nimerisem peste nişte exemple din categoria asta şi erau toate fără virgulă.
eu am gasit 2 variante:
1. Propoziţiile subiective şi predicative nu se despart prin virgulă de regentă, indiferent de pozitia acestora.
2. Propoziția subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ.
“Cine nu respectă pe alții, acela nu merită să fie respectat”
Dacă nu este reluată prin pronume, nu se desparte.
“Cine întreabă nu greșește”
de parca nu e vorba de un pronume eliptic acolo: cine intreaba, (acela) nu greseste.
adica scrii:
cine fura azi un ou maine va fura un bou?
cam ciudat…
Păi da, variantele alea-s corecte, dar tu de 1 întrebai.
Şi nu cred că-i vorba de elipsă.
ok, retrag acuzatiile 🙂
toader paleologu (nu stiu dac’a fost si el „la tirg”):
„Când vi şi spui – scopul nostru major este să-l dăm jos pe preşedinte– sperii lumea! Da, deci, fără-ndoială, sunt foarte mulţi oameni cares-au săturat de Traian Băsescu. Clar. Sunt mulţi oameni care l-au votat şiregretă acest lucru. Dar să vi să spui că primul lucru pe care îl vei faceeste să-l răstorni pe preşedinte înseamnă să sperii lumea degeaba. Săpromiţi haos, zăpăceală şi criză politică. Aşa ceva este, cum să spun,atât de contraproductiv încât e posibil să câştigăm. În politicaromânească, poţi conta întotdeauna pe prostia adversarului, că e o valoaresigură”
pentru ca’i pus intre ghilimele, putem cadea d’acord ca tot el si autoru’?
Mie-mi pare că dom’ Paleologu a zis, iar ziaristu’ a (tran)scris.
Am şi eu o mare nelinişte: în vorbirea populară deseori îl înlocuim pe „da” cu „îhî”. Cum aş putea scrie sunetul ăla cu care-l înlocuim pe „nu”? Îmi pare a fi ceva cu „î”, „ă” şi parcă s-aude şi un „n” pe-acolo, da’ în ce ordine să le scriu?
Habar n-am.
(WordPress prost, da, am mai zis „habar n-am”, da’ nu-i duplicate comment!!)
Ok, mulţam. Se pare că tre’ să renunţ la scrierea nearticulată.
Salut, din nou, diacritico! Am o nelamurire, si te-as ruga sa-mi spui care este varianta corecta ?
1. Ce naiba e cu prapaditii astia ?
2. Ce naiba is(sunt) cu prapaditii astia ?
Hai sa vedem daca o ghicesc, eu zic ca prima varianta!
De ce?
De ce ai pus semnul întrebării?
„De ce ai pus semnul întrebării?”
Poate pt ca nu-i convins ca te roaga? Sau poate ca n-o fi sigur daca are intr-adevar vreo nelamurire?
grizonant vs grizonat… mi-as dori aci un raspuns de bun simt.
tot romanu’ – de la vladica la opinca, de la tilictual la femee de servici – agraieste/scrijeleste (atunci cand stie a) GRIZONAT.
am cetit destule la viata mea, cestii semnate de oameni dastepti, sohan nu am vezut sa se scriie (daca vrei, mai pun un „i”) grizonant, asa cum zice la dictionar.
acu’ neste ani, turcescu s-a luat in gura cu ctp-u pe tema asta, la tv. turcescu lu’ popescu: cum se zice, dom’ne, grizonant sau grizonat? ala: grizonat. turcescu: ahahaaaaaaaaa, te-ai ars, fraticule, se zice ashea si pe dincolo.
la care ctp-u respondeaza – pe buna dreptate, zic io – cum ca cuvantul intrat in vorba si-n fapta si-n literatura e ala care prevaleaza, nu vorba culta din dictionarele academiei, sanda marin si ce-o mai fi.
ei? c’est quoi votre avis? (rara avis…)
recunoscator,
ioc
p.s. intreb nu sa ma dau destept, numa ca acu, ori de cate ori vreau sa zic grizonat, imi sta in gat „n”-ul lui turcescu… si jur ca mi se pare bizar sa zic grizonant. desi etimologic e logic (grisonnant).
@denisa
dissimuler dans une cachette e mult mai bine si mai potrivit cu stilul autorului.
mai potrivit cu registrul de basm/poveste/relatare cu iz usor atemporal.
p.s. iz usor e pleonasm, nu?
Habar n-am daca o fi corect, si nici justificarea nu o gasesc acum, dar – ca simpla impresie – mie forma „grizonant” imi sugereaza un par in curs de a deveni gri (actiune inceputa dar inca nefinalizata), pe cand „grizonat” imi sugereaza un par deja devenit gri.
Cum se zice sau cum e corect? 🙂
SI EU era sa ma revolt cand cineva m-a corectat ca – in mod corect – se scrie „repercusiuni” si NU „repercursiuni”, cum stiam eu… (Noroc ca am avut inspiratia de a verifica intai in dexonline, ca altfel ma mai faceam o data de… „cacao”)
Nu ştiu dacă a fost discutat subiectul, că nu am avut timp să citesc tot blogul, dar este o formă scrisă care văd ca a devenit normă: „clase de tehnologia computerelor”, „manual de istoria României” etc. Chiar nu deranjează pe nimeni?
Nu ştiu.
Probabil ca nu, daca „tehnologia computerelor”, „istoria Romaniei” etc vor fi considerate substantive compuse
„De ce ai pus semnul întrebării?”
Pentru ca nu stiu sigur care este varianta corecta, dar totusi tin sa cred ca prima! 😀 Si d-aia te intrebam, sa fiu 100% sigur. 😀
Curs de chimie a carbonului sau curs de chimia carbonului?
Cre’ lucrurile-s niţel mai complicate decât par. Materia se cheamă Istoria României, nu Istorie a României, prin urmare manualul e de istoria României. Că şi manualul de franceză e de limba franceză, nu de limbă franceză.
Şi ce-ntrebai tu acolo era interogaţie directă sau indirectă?
Ăăăăă?!?…
lol, ce s-au complicat lucrurile. Unde ai ajuns tu… :))) N-are nicio legatura cu ce mi-ai scris tu in penultimul mesaj, si cu ceea ce te-am intrebat eu… pentru ca stiu sigur, ca n-au cum, ca ambele variante sa fie corecte. Si d-aia am venit aici sa te rog, daca stii, sa-mi zici care si de ce.
Te-am întrebat 2 chestii. Reciteşte şi răspunde-mi la amândouă.
Am o nelamurire, si te-as ruga sa-mi spui care este varianta corecta ?
De ce ai pus semnul întrebării?
Am o nelamurire, si te-as ruga sa-mi spui, care este varianta corecta ?
Am o nelamurire, si te-as ruga sa-mi spui care este varianta corecta:
mai bine ? 🙂
Aveai 2 răspunsuri, de fapt 2 întrebări: la 6:40 şi la 6:46. Vezi cu aia de la 6:40.
Semnul întrebării îl foloseşti numai pentru interogaţia directă („Care e varianta corectă?”). „Te rog să-mi spui care e varianta corectă.” sau „Spune-mi care e varianta corectă!” sunt interogaţii indirecte, pentru că sunt introduse prin ceva – „te rog să…”, „spune-mi” etc.
Pai si de exemplu, daca zic: „te rog sa-mi spui, care e varianta corecta ?” nu pun semnul intrebarii ? (bine, eu n-am pus virgula, te-ntreb, iar!)
Si acum, revenind de unde am plecat…
1. Ce naiba e cu prapaditii astia ?
2. Ce naiba is(sunt) cu prapaditii astia ?
Varianta corecta este … ?
Mă flăcău, am obosit.
Mă-ntrebi:
Îţi răspund şi te-ntreb:
Prin umare: de ce zici că-i prima variantă?
Sincer sa fiu, am facut pe undeva un test, si era intrebarea ceva de genu: 1. Ce sunt cu astea aici? – incorect | 2. Ce este cu astea aici? – corect. D-aia zic eu ca e prima varianta si-n cazu’ meu, nu ca as stii de ce, ca daca stiam, nu mai intrebam. 🙂
„De ce ? Nu stiu… D-aia intreb.”
as sti*
„Uite ce e: dacă nu te superi, te-aș mai ruga pentru un pahar cu apă.” […] „Pesemne că acum s-a dus s-o scoată din puț…” 🙂
Nţ. Dacă zici „io cred că e aşa” înseamnă că ai făcut un raţionament, fie el şi numa’ „c-aşa am învăţat”.
Acu’ altă-ntrebare:
Cu prăpădiţii ăia e ceva.
sau
Cu prăpădiţii ăia sunt ceva.
?
1, got it. thx. M-ai luat pas cu pas, sa ma prind singur. :)))
Ăsta-i stilu’ locului.
Asa-i si domn’ profesor de romana. Nu vrea nici in ruptu’ capului sa ne dea mura-n gura… ne pune sa ne gandim pana gasim noi raspunsul. 🙂 Thx again, asa-nvatam! O seara placuta! 🙂 🙂
am mai pescuit o cireasa!
aceeasi?
buna ziuoa!
eu sint bursucu, nene iancule!
ia mai poftim de!
Nici nu stiu daca am nimerit bine pe aici….Dar sper sa gasesc si eu niste minti luminate si sa ma lamureasca cu o problema.Cand se transmite „la multi ani”? In scoala generala, am avut o profa de limba romana super tare, care ne explica de fiecare data ca de ziua numelui nu se transmite la multi ani ptr ca nu implinesti un numar de ani. De ziua numelui urezi tot ce doresti, sanatate , fericire, noroc….etc etc. Ma ajutati?
Draga diacritica,
am bagat de seama ca iti place sa folosesti apostrofu’. Si mie. Am o nelamurire. Daca il folosesc exact la inceputul unei propozitii, prima litera de dupa apostrof este majuscula? Adica se scrie ” ‘ce-se ca sunt un bou” sau ” ‘Ce-se ca sunt un bou”? Sau inventam un apostrof mai mare ca sa fie pe post de majuscula?
Sar’manusitele!
Stelica
@gabrielaana
„La mulţi ani!” e o urare de ani mulţi, nu văd de ce să n-o poţi face oricând doreşti, cu motiv şi fără.
Dacă-i pe-aşa, nici de Revelion nu împlinim, majoritatea dintre noi, un număr de ani, şi cu toate astea ne urăm bine-mersi „La mulţi ani!”.
@stelian
Presupun că da.
Scuze, nu observasem ca e sectiunea asta. Asadar, este corect sa spui ” un elev mai special „?
Nu ştiu. Probabil la fel de corect/incorect ca „mai altfel”.
stelian dudaev:
– Daca o fraza (nu o propozitie) incepe cu semnul „ghilimele” sau cu „paranteza deschisa”, dupa acest semn prima litera (initiala) primului cuvant este corect sa fie scrisa cu litera mare SAU mica? (Atunci cand semnul „ghilimele” nu indica citarea – in acest caz e limpede: ca-‘n textul original – ci existenta vreunui (spre ex) sens figurat – de regula opus celui direct – al cuvantului.)
– Stii vreo regula in baza careia in cazul apostrofului lucrurile ar sta altfel?
Atunci când ni se pune întrebarea „Nu-ţi place?” cum răspundem?
Dacă am răspunde cu „Da”, atunci am afirma =>nu îmi place
Dacă am răspunde cu „Nu”, atunci nu am fi de acord cu întrebarea=> îmi place.
Apoi ar mai fi nişte completări de exemplu:
„Ba da, îmi place”;
„Nu, nu îmi place”.
Cum e?
La întrebare negativă nu se răspunde cu „da”, ci cu „ba da”.
(„- Nu vii? – Ba da, vin.” Nu „-Da, vin.”.)
Cum să fii de acord cu o întrebare? (– Vii sau nu? – Sunt de acord!)
Întrebarea la care te referi nu e despre „nu îţi place”, ci despre „îţi place” (iar în răspuns afirm sau neg faptul că îmi place):
– Îţi place? – Da, îmi place./ Nu, nu-mi place.
– Nu-ţi place? – Ba da, îmi place. / Nu, nu-mi place.
Ca negaţiile să se anuleze, chestie pe care vrei s-o zici tu, întrebarea trebuie să se refere la valoarea de adevăr/fals a propoziţiei „nu îmi place” şi ar trebui să sune cam aşa:
– Nu-i aşa că nu-ţi place? – Aşa e, nu îmi place. / Nu, nu-i aşa că nu îmi place = de fapt îmi place.
Buna! Este acceptata si varianta „ironia soartei”? Sau corect este numai „ironia sortii”?
Cred că „soartei” e din categoria „limbei”, formă arhaică, ceva. Eu zic „ironia soartei”. 🙂
multumesc mult :d
literatura vs beletristica – care e diferenta?
sf-ul e beletristica?
conform dictionarului:
beletristica = literatura artistica
literatura = creatie artistica [bla bla …] cu ajutorul limbii; beletristica
deci beletristica e cea mai artistica creatie artistica, nu?
„Literatură” are mai multe sensuri de-atât.
Ok, multumesc, literatura ar trebui sa fie tot ce e scris intr-o limba (desi dictionarele nu vor sa accepte asta – ex. scrisorile aparent nu-s literatura).
Dar atunci care este relatia dintre literatura si beletristica?
Conform dictionarelor, pare ca sint sinonime.
Daca ma duc intr-o librarie si vad un stand de beletristica si unul de literatura de anticipatie, logica-mi spune ca beletristica este un subgen al literaturii.
Asadar cum ar fi?
Blogul ăsta nu-i literatură, mailurile nu-s literatură, articolele din „România Mare” (sau a murit?!) nu-s literatură, istoria filosofiei nu-i literatură.
Nu tot ce-i cu litere e literatură „de-aia”.
După cum literatură nu-i doar creaţia artistică făcută pe litere. Mai e şi literatura de specialitate, adică lucrările despre un anumit domeniu. Literatura juridică etc. Care nu-i subgen al literaturii ăleia de o înveţi la şcoală.
Despre relaţia literaturii cu beletristica întreabă-l pe domnu’ Manolescu. http://www.uniuneascriitorilor.ro/
Pentru cereri de socoteli despre dicţionare, aici: http://consultanta.lingv.ro/.
Citesc o apariție recentă, o revistă cu titlul „Ziar…” și care se subintitulează: „săptămânal…”.
Mă întreb dacă apariția nu trebuie să fie zilnică (cotidiană), obligând-o titlul. Din păcate, se pare că DEX-ul, cel puțin cel consultat de mine, are o definiție ambiguă pentru ziar: ”cu apariție ciclică, deobicei zilnică…”
Este corect: „ziar….săptămânal…lunar…”?
O eroare în precedenta trimitere.
Corect: „de obicei”.
Ei, multe cuvinte îşi schimbă sensul de-a lungul vieţii şi nu poţi să iei drept literă de lege etimologia / sensul iniţial.
Dac-apare săptămânal, da’ arată ca un ziar, nu ca o revistă, ce-i? Gazetă?
Multe s-au schimbat în presă din momentul când a apărut cuvântul „ziar” şi pân’ acu’, e firesc ca sensul să se modifice şi el.
fane:
„literatura ar trebui sa fie tot ce e scris intr-o limba”
INCLUSIV – spre ex – textele de pe timbre, bancnote si monede sau cele de pe ambalajele produselor? Inclusiv numele strazilor? Inclusiv afisele? Inclusiv dictionarele?
Si-i… oare in CE capitol (gen) al literaturii s-ar incadra? „Documentar”?
„ex. scrisorile aparent nu-s literatura”
Hm! N-o mai fi valabil ceea ce invatasem eu CANDVA despre „corespondenta” (despre „genul epistolar”)? (Asijderea despre „jurnalistica”.) (Daca nu ma insel, lui Mihai Eminescu, lui Ion Creanga, lui Ion Luca Caragiale – spre ex – le-au fost publicate volume cu scrieri in ambele aceste subdomenii ale literaturii. Sau n-o fi literatura? Hm!)
„Dar atunci care este relatia dintre literatura si beletristica?”
Probabil cam aceeasi ca cea dintre „film” si „drama” sau „actiune” (cum este „caracterizat” la TV respectivul gen de film).
„Daca ma duc intr-o librarie si vad un stand de beletristica si unul de literatura de anticipatie, logica-mi spune ca beletristica este un subgen al literaturii.”
Oare ar fi fost mai bine daca – in absenta vreunui criteriu specific de caracterizare – titlurile respective ar fi fost caracterizate (in librarie) drept facand parte din „Literatura generala” in loc de „Beletristica”?
(Din cate stiu eu, „beletristica” este literatura care nu-i de specialitate si cuprinde scrierile create de dragul esteticii literare, nu cu scopul de a transmite informatii si cunostinte.)
diacritica:
„Blogul ăsta nu-i literatură…”
Ba PARDON! Anumite articole de pe acest blog sunt CURATA literatura… (cel putin ASA se vede de unde ma uit eu).
Emil:
„…o revistă cu titlul „Ziar…” și care se subintitulează: „săptămânal…”.”
O revista saptamanala nu constituie nimic neobisnuit; poate doar TITLUL de „Ziar” sa fie mai neobisnuit, desi nu vad nici un impediment sa poarte acest titlu (la fel cum nu mi se pare imposibil sa existe un roman – sau un film – cu titlul „Piesa de teatru” – sau invers).
„Este corect: „ziar….săptămânal…lunar…”?”
Da’-‘i corect „Jurnal personal”, chiar daca nu scrii zilnic in el?
P.S.: diacritica: „…istoria filosofiei nu-i literatură.”
Esti SIGURA ca nu apartine literaturii de specialitate? (De acord insa ca nu este beletristica.)
Mulțumesc, VictorCh!
Bună să vă fie seara,
Întrebare: de ce este corectă presurtarea Bd (de la bulevard) și B-dul (de la bulevardul)? Nu ar trebui sa fie Bd-ul? Curiozitate la care Google nu mi-a răspuns 🙂
Probabil pentru aceleaşi motive pentru care e „dl”, nu „d-l”.
Traducatorul/oarea unui serial a gasit de cuviinta sa formuleze”…primul-ministru al acestei tari…”
Eu as fi formulat traducerea drept „…prim-ministrul acestei tari…” (caci – in optica mea – nu este vorba despre un ministru care s-a nimerit sa fie primul cu cine-stie-ce ocazie, ci de o functie specifica numita „prim-ministru”, pe care as fi articulat-o in ansamblul ei)
Un arbitraj?
https://diacritica.wordpress.com/2010/10/17/virgula-insa-prim-ministrul/
Care este participiul trecut al verbului „a rage”?
Multumesc!
N-are. Cel puţin deocamdată.
Cf. DOOM2,nu se foloseşte la participiu, supin şi la timpurile compuse cu participiul.
Dragă Diacritica,
Am citit toată istoria virgulei, dar tot nu sunt sigură de ceva și deja mă obsedează.
1.Între masivele Postăvarul și Piatra Mare, la nord și masivele Bucegi și Gârbova-Baiului, la vest și est se distinge o regiune mai joasă…
sau
2.Între masivele Postăvarul și Piatra Mare, la nord, și masivele Bucegi și Gârbova-Baiului, la vest și est, se distinge o regiune mai joasă…
Mulțumesc frumos.
Nu mă pricep la morfosintaxochestii, dar cred că „la nord” e un soi de apoziţie, prin urmare tre’ să stea între virgule. Chiar dacă dup-aia vine un „şi”.
Așa deci. Rațiunea îmi spunea să scot a doua virgulă, intuiția îmi spunea s-o las. Tre’ să ies din casă. Mulțumesc 🙂
In respectiva imprejurare eu nu m-as fi servit de virgule ci as fi scris fie (preferabil) sub forma „intre … (la nord) si … (la est si vest)”, fie macar sub forma „intre … – la nord – si … – la est si vest -„
Da, asta e altă poveste veche 🙂 Întotdeauna am trăit cu impresia că parantezele și liniile de pauză dau bine în texte tehnice, manuale etc. E o chestiune de preferință, deși știu că nu e tocmai normal să am sentimente pentru paranteze și linii de pauză 😀
nu vreau să întreb nimic, însă căutând despre celebrele „branule”, am dat peste un articol pe acest blog şi văd că nu mai sunt permise comentariile (nici vreo adresă de contact n-am văzut), aşa că scriu aici, pentru că am nişte completări şi lămuriri de adus la cele deja discutate acolo.
într-adevăr, provine de la „braunüle”, numele unui produs al companiei b. braun. chestia interesantă ar fi că numele e compus din două cuvinte, adică „braun” e „băgat” acolo doar pentru a inventa numele mărcii (chestie de marketing etc.). aşadar, „braun” + „nüle” = love, cum s-ar zice. deci, ce ne interesează e, de fapt, „nüle”, care în engleză e „cannula”, cuvânt latinesc păstrat ca atare, diminutivat din „canna”, care înseamnă tub. „cannula” se găseşte în dicţionarele limbii engleze şi e clar că explicaţia se referă la obiectele medicale în cauză (n-o mai traduc aici).
în dicţionarele limbii române avem „canulă”, însă explicaţia diferă: se referă la spălături interne, însă unele dicţionare admit şi explicaţia generală a folosirii tubului respectiv pentru „diferite operații chirurgicale”. la noi provine din franceză („canule”), unde explicaţia e tot generală.
acum, problema e că cei mai mulţi oameni nu ştiau de „canulă”, aşa că e folosită forma „branulă”. (ca şi cum pentru „adidaşi” ar fi existat alt cuvânt şi s-ar fi impus totuşi „adidaşi”.)
ce ţi-e şi cu globalizarea asta şi cu produsele străine…
mihai curtean:
„…nici vreo adresă de contact n-am văzut…”
Autoarea blogului a ales simplificarea aspectului paginilor care contin articole, dar daca te duci pe prima pagina (homepage) gasesti acolo o multime de linkuri si de trimiteri, INCLUSIV adresa de contact.
„…ca şi cum pentru “adidaşi” ar fi existat alt cuvânt…”
Exceptand numele firmei producatoare, pt actualii „adidasi” CHIAR A EXISTAT un alt cuvant: in functie de inaltimea carambilor, incaltamintea sportiva de (oarecum) acest gen se numea fie „tenisi”, fie „bascheti” (ca sa nu mai mentionez chiar expresia „incaltaminte sport”).
Iulia: O senzatie… sugerata, generata de vreun subiect sau altul (aici – de semne tipografice) nu presupune neaparat si existenta unui sentiment anex senzatiei (sau mai degraba invers: sentiment caruia sa-i fie anexa si o senzatie).
Iar preferinta mea pt acest gen de semne in locul virgulei ESTE posibil sa-si aiba originea in faptul ca sunt inginer („saracu’ „).
Din capitolul „Așa-i că…?”
Aflu azi cu mare mirare că profesionist și profesional nu se referă la „cel mai tare din parcare”. Prin urmare, „cameră foto profesională”, „profesioniștii plantelor” etc. sunt toate… mai mult sau mai puțin greșite ?
Nu vreau să abuzez de timpul tău, doar că îmi place să discut d-astea 🙂 Și n-am cu cine 🙂
@VictorCh: Femeile (unele) uită mereu chestia asta 🙂 Ia c-am folosit paranteza 🙂
E, toate sunt semne de punctuație, toate au drepturi egale 🙂 Peace and love 🙂
Păi nu, că nu-s echivalente cu „meseriaş”. 🙂
Pentru mine, „cameră foto profesională” nu-nseamnă neapărat că e cea mai tare, ci că e pentru profesionişti, adică pentru ăia care-s fotografi de meserie. Că asta înseamnă, in fin dei conti, că e mai bună (camera) decât cele pentru amatori, e altceva.
Şi nici „profesioniştii plantelor” nu-mi pare gresit. Cre’ că zice numa’ că oamenii ăia-s de meserie. Acu’, că din articolul hotărât rezultă că ei ar fi cam singurii profesionişti din domeniu, iară e altceva. 🙂
Iulia: Pai… in primul rand, din cate stiu si „simt” eu „profesionist” si „profesional” nu prea-s sinonime perfecte (e mai mult o chestiune de nuanta): „profesional” circumscrie subiectul la care se refera domeniului de practicare a profesiei, pe cand „profesionist” reprezinta o caracterizare a subiectului.
Iar „profesionist” intr-adevar nu se refera la „cel mai tare din parcare”, dar POATE reprezenta o caracterizare de superioritate a calitatii (mai ales de DURABILITATE a calitatii si de acceptare a unei intensitati sporite a… „ritmului de utilizare” a subiectului), prin contrast cu „hobby”.
Apoi (diacritica), ca inteles direct eu stiu ca „profesionist” nu-i prea deosebit de „meserias”, ci sunt diferentiate doar prin diferentierea intre „profesie” si „meserie”: orice meserie este (poate fi) o profesie, dar nu orice profesie e o meserie. DAR – este adevarat ca „profesionist” n-a dobandit (in sens figurat) conotatia la care a ajuns „meserias”.
diacritica:
„Acu’, că din articolul hotărât rezultă că ei ar fi cam singurii profesionişti din domeniu, iară e altceva.”
…sau mai poate rezulta ca se refera la TOTI profesionistii in domeniu, sau la ei „in principiu”, fara sa faca referire la vreun anumit numar sau la vreo anumita proportie dintre ei: „Profesionistii plantelor stiu (sau cel putin ar trebui sa stie) ca…”
Despre asta era vorba.
Da. Acum înțeleg.
„Profesioniștii plantelor” este sloganul Fares. Asta ziceam.
Ideea e că se folosește abuziv, mai ales în reclame și se folosește cu sens de „foarte bun”, „de încredere”. Inclusiv MedLife vorbește de profesionalism. Păi nici nu m-aș aștepta să mă opereze niște medici amatori. Dacă ar exista medici amatori cu drept de practică. Asta zic.
Unde găsesc un îndrumar pentru corecta plasare a notelor de subsol?
De exemplu:
text text „citat citat”4.
sau
text text „citat citat”.4
?
Un alt exemplu:
text text4.
sau
text text.4
(superscript nu l-am convins să accepte)
Word – insert – reference – footnotes.
Mda. Înainte de punct sau după? Nu glumesc! Eu am învățat că înainte, dar sunt muuulți cei care încearcă să mă convingă că trebuie/merge și după. Și a trecut multă vreme de când am învățat eu – poate s-au schimbat lucrurile… Mulțumesc.
Îţi pare că ăsta-i blog de tehnoredactare?
Ţi-am explicat wordu’ elementar, deşi nu-i ăsta subiectul blogului, acu’ tre’ să-ţi explic cum să tehnoredactezi un text?! Deschide şi tu o carte şi vezi cum e făcută. Şi pune-ţi logica la contribuţie ca să vezi cam pe unde-ar trebui să stea punctul în text – înainte sau după numărul notei.
e corecta formularea „Gala Traficantului de Cultura International” ?
Daca da, de ce?
daca nu, de ce?
Multumesc.
După tine, e corectă formularea “Gala Traficantului de Cultură Internaţional” ?
Dacă da, de ce?
Dacă nu, de ce? Şi în cazul ăsta cum ar trebui să fie?
dupa mine e corecta pentru ca INTERNATIONAL vizeaza traficantul si nu gala
dar primesc sugestii cum ar fi:
1. Gala Traficantului International de Cultura, 2. Gala Internationala a Traficantului de Cultura, sau 3. Gala Traficului International de Cultura
de aceea vreau sa stiu ce e gresit in propunearea mea pentru ca e titlul unui eveniment artistic si ma intereseaza sa il pastrez asa pentru muzica sunetului
Multumesc inca odata
Corectă e, că nu-i greşită. 🙂 Da’ mie-mi sună prost – şi probabil şi altora, de-aia ai venit să-ntrebi. Şi sună prost pentru că „internaţional”, masc., stă imediat după „cultură”, fem. I mean, toată lumea înţelege la ce se referă „internaţional”, nu-i vorbă, da’ sună prost, a dezacord. Variantele 1-3 sună mai bine, vezi tu pe care-o alegi.
multumesc.
@Clandestin
Clandestin a spus: „dupa mine e corecta [ “Gala Traficantului de Cultura International” ] pentru ca INTERNATIONAL vizeaza traficantul si nu gala
Bre, Clandestinică, vezi că dacă zici despre Gală că e ‘a Traficantului’, s-ar putea sa vina politia la Gala, ca eu m-am uitat in dexonline si acolo sta scris ca un traficant ar fi un tip «care face comert ilicit ». Daca zici « Gala Traficlui’ nu bate la ochi, ca trafic este, dupa dex, «totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane» .
Dar ia spune sa stim si noi astia mai curiosi din clasa a V-a 🙂 , daca la Gala lu matale este vorba de trafic ca o « Totalitatea de transporturi » de cultura, matale cum transporti ‘trafficalmente’ cultura? Ai Mercedes? 🙂
Nu că te-ar fi întrebat pe tine.
Vezi-ţi de-ale tale, grrl. Mulţumesc.
Salut!
După o mică discuție în contradictoriu, unde eu am adus ca argument dex-ul și interlocutorul „știu eu de la facultate”, nu m-am lămurit.
Școală profesională, deformație profesională, boală profesională. Ține de profesie. Buun.
Antrenor profesionist, jucător profesionist. Care face ceva ‘cu profesionism’, practică o profesie.
Dar o soluție ‘de înalte standarde/specială’ (să zicem) cum e? Soluție profesională sau soluție profesionistă? Adică nu o soluție care are legatură cu o profesie („Ai alte soluții profesionale pentru cariera ta”) ci mai specială („Folosesc o soluție profesionistă de spălat monitoare/geamuri”).
Dacă m-ai putea lămuri, ți-aș fi recunoscător.
Cristian: O parere de nespecialist:
„Școală profesională, deformație profesională, boală profesională. Ține de profesie. Buun.”
Nu numai ca „tine” de profesie, ci si are profesia fie ca origine (deformatia, boala), fie ca destinatie (scoala).
„Antrenor profesionist, jucător profesionist. Care face ceva ‘cu profesionism’, practică o profesie.”
In functie de cum anume (concret) definesti „profesionism” interpretarea poate fi corecta. Mai precis – care din practicarea respectivei indeletniciri si-a facut principala ocupatie (ca timp si efort consumat), cea din care – in principiu – isi castiga traiul.
„Dar o soluție ‘de înalte standarde/specială’ (să zicem) cum e? Soluție profesională sau soluție profesionistă?”
Folosita in anume ACEST sens, probabil ca exprimarea cea mai potrivita, cea mai… elocventa, este ‘o solutie „meseriasa” ‘.
E o soluţie la standarde înalte.
O discuţie despre profesional / profesionist, niţel mai sus pe pagina asta.
Pentru alte lămuriri: http://consultanta.lingv.ro/ .
Diacritica, dar pe VictorCh (tot din clasa a V-a) de ce nu-l puneti la colt? Ca si el, la fel ca mine, raspunde cand Cristian:nu l-a intrebat pe el… 🙂
diacritica, din nou solicit o arbitrare: Intr-o „disputa”, eu sustineam (raspunzand la „…poti, te rog, sa-mi explici cum vine cu expresia”marii majoritati”?”) ca:
„Majoritate = partea cea mai mare dintr-o multime.
50% + 1 reprezinta cea mai mica majoritate, iar cea mai mare majoritate este reprezentata de totalitate (100%).
Presupun ca esti si dumneata de acord ca 50% “plus unu” REPREZINTA o majoritate, dar o majoritate mica (daca acel “plus unu” isi schimba votul, majoritatea “se rastoarna” si majoritari devin “ceilalti”).
Pe de alta parte, chiar lasand deoparte notiunea de unanimitate, 100% “minus unu” inseamna o MARE majoritate.
Concret de la CE valoare procentuala majoritatea (crescand) devine “mare” – sau (scazand) devine “mica” – este o problema care poate fi dezbatuta (notiunile respective nefiind precise, ci mai degraba vagi, “imponderabile”), dar expresia “marea majoritate” (in sine) nu reprezinta o greseala de exprimare.”
si am primit drept replica:
„Nu exista marea majoritate, Victor! Sunt convins ca stii situatiile in care se utilizeaza atat termenul cat si…expresia, dar ideea ramane aceeasi, exprimarea majoritatii. Marea majoritate este un pleonasm! Cat timp nu exista “mica majoritate”, orice alta incercare de a dovedi contrariul este in zadar.”
Eu consider – tocmai dimpotriva – ca EXISTA notiunea (SI termenul) de „mica majoritate” (in special atunci cand este vorba nu despre o analiza bipolara ci despre una multipolara, unde chiar si 34%, sau 26%, ba pana si 11% din total poate reprezenta o majoritate).
Pana la urma, in opinia dumitale, ESTE corecta folosirea expresiei „marea majoritate”, SAU intr-adevar aceasta reprezinta un pleonasm?
grrl: de-aia.
Victor: a fost pe-aici cândva discuţia asta, într-un subsol de articol. După mine, atâta vreme cât în parlament se votează – depinde după caz… – cu jumătate + 1 sau cu două treimi, înseamnă că-s două tipuri de majorităţi. Una mai mare decât ailaltă. 🙂
Mulțam!
grrl: Pt ca eu-s dintr-a VI-a: chiar si cand „ma amestec” in dialogul altora, n-o fac „la misto” (decat – eventual – daca acesta este tonul general al dialogului, ceea ce pe acest blog nu-mi amintesc sa se fi intamplat), ci incerc sa-mi exprim cat mai pertinent opinia mea sincera asupra subiectului dezbatut.
diacritica: Da, una este mai mare decat cealalta, da’ TOT n-am rezolvat dilema mea, intrucat (ca terminologie) una dintre majoritati nu este „mica” ci este „simpla”, iar cealalta nu este „mare” ci este „calificata”.
Da, dar una-i mai mică decât ailantă, iar ailantă e mai mare decât astălantă. Chiar dacă oficial nu li se zice aşa. Că nu de terminologie oficială vorbim aici. N-o să ai niciodată într-un text de lege că „se adoptă dacă marea majoritate a membrilor sunt de acord”. E vorba de limbaj nu aşa de pretenţios/riguros, prin urmare eu n-am o problemă cu „marea majoritate”.
pai daca poti compara 2 majoritati diferite, atunci clar una e mai mare
Diacritica, am gasit in dexonline ca ‘misto’ (de la țig. mišto) inseamna frumos, bun, etc., dar „la misto” [folosit asa cum a scris VictorCh mai sus] nu mai inseamna… frumos. Si aici am o intrebare: ‘la misto’ este o expresie original țig. (preluata asa, cu intelesul acela) de romanai? Adica: expresia in care ‘misto’ este precedat de ‘la’ (sau un ‘la’ echivalent din lb. țig.) este folosita cu acel inteles si in limba tig., sau au construit romanii expresia ca sa exprime un alt ‘continut’/’inteles’ (decat ‘misto’)?
Nu vorbesc ţigăneşte.
Pentru detalii despre etimologie: http://consultanta.lingv.ro/ .
In expresia „la misto” (aproximativ echivalenta ca inteles cu „in batjocura”) cuvantul are cam aceleasi valente ca si in expresia „a face misto de cineva”.
Nu cunosc limba tiganeasca (rromanes) – decat putine elemente disparate. Da, CUNOSTEAM originea cuvantului „misto” (si – spre ex – a antonimului sau „nasol”), dar daca expresia ca atare (nu cuvintele componente) isi are sau nu originea la conationalii nostri (acusi majoritari) – asta nu mai stiu.
Victore, dacă nu te-a-ntrebat pe tine, nu răspunde ca să zici că nu ştii. Dacă ştii răspunsul, bine; dacă nu, abţine-te.
Nu sunt intru totul multumit de explicatiile d-lor Graur si Pruteanu cu privire la formularea „doi t” versus „doi de t”.
De acord ca, in ceea ce priveste cifrele, „doi trei” duce la neclaritati de limbaj si e preferabila formula „doi de trei”. Dar in cazul literelor, acestea se pronunta de obicei urmate de un „e” si nu au un inteles autonom, deci nu cred ca e cu totul corecta paralela cu cifrele.
Nu imi place sa spun: „doi de d” (pronuntat „de de”), e, in fond, o cacofonie. Nu mai spun ca, de cand liceul e obligatoriu, cam toata lumea a auzit despre derivate, adica despre „dt”. „dx”, „dy”, „dz”. Deci inca o ambiguitate.
Atunci du-te şi spune-le lor asta. Mulţumesc.
Ce draguta esti! Exprimarea corecta nu e direct legata de preocuparile mele cotidiene, Ma gandeam ca ai o parere sau o bibliografie suplimentara.
Se pare ca esti altfel de cum vrei sa te arati prin blog. esti mai hoasca la suflet, Pacat (pentru mine, ca m-am fript).
Mi se pare foarte ciudat, aproape imposibil de inteles, sa ii vorbesti cuiva civlizat si, de fapt, la invitatia lui (ca de aia ai pus acel
loc de dat cu capul”, nu? ca sa indrepti planeta) si el sa iti spuna franc: „Du-te in mortii ma-tii!.
Si vai, ce sensibila erai in postarea despre Matei.
Nu, scumpul mieu, ăsta e loc de întrebat. Dacă tu ai dat cu capu’ ca berbecu’, nefiind în stare să formulezi nici măcar o singură întrebare, ci numa’ doar decât să-ţi exprimi incoerent ofuri grămăticoase, e treaba ta. Data viitoare suflă-n iaurt, poate nu te mai frigi cu borş.
Dacă întrebai de ce e / nu e corect „doi de t”, în loc să te-apuci să exprimi păreri despre părerile lui Graur şi Pruteanu, primeai răspuns şi despre deceuri, şi despre norma în vigoare.
Şi da, ai dreptate, asta sunt – o hoaşcă sensibiloasă.
Promit să plâng că n-o să-mi faci trafic. Că ar trebui să fii tâmpit să continui să mă citeşti după ce te-ai prins că-s hoaşcă. Or din moment ce te-ai prins, vasăzicăcă tâmpit nu eşti, deci carevasăzicăcă n-o să-mi mai faci trafic. O să plâng 10 minute niţel mai încolo.
Auguri!
gabarelo:
„Ma gandeam ca ai o parere sau o bibliografie suplimentara.”
N-o cunosc pe autoare decat prin intermediul blogului, dar sunt convins ca gandeai bine, ca nu te inselai – si ca (la cerere) ar fi fost dispusa sa le impartaseasca. Da’-‘n comentariul precedent n-ai lasat nicicum sa se inteleaga faptul ca te-ar interesa sa beneficiezi de una sau alta dintre ele, ci doar ti-ai expus opinia dumitale.
„Se pare ca esti altfel de cum vrei sa te arati prin blog.”
– De aratat pe blog poti sa presupui DESPRE MINE ca doar vreau, fiindca n-am blog pe care sa arat. Ea nu vrea, ea chiar arata.
– Esti convins ca unicul exemplu de care (in interpretarea dumitale) ai luat cunostinta te indreptateste sa-ti formezi o parere despre autoare? Cum de nu te-ai gandit si la faptul ca poate greseala iti apartine dumitale, nu ei?
„esti mai hoasca la suflet, Pacat (pentru mine, ca m-am fript).”
– Ce dragut esti! Nici n-ai apucat bine sa intri pt prima oara in casa omului (sau pe blogul doamnei, nu-i mare diferenta) si te apuci sa exprimi aprecieri de valoare denigratoare – si tocmai la adresa gazdei.
– Pacat pt dumneata este NU faptul ca te-ai fript, ci ca a). nu-ti educi modul de gandire si b). nu inveti sa-ti exprimi ideile in asa fel incat sa inteleaga si interlocutorul ce doresti (de preferinta sa inteleaga tocmai ceea ce gandisesi dumneata, nu altceva).
„…imposibil de inteles, sa ii vorbesti cuiva civlizat si…”
Civilizat (SI corect ortografic) te-ai adresat, ce-i drept, da’ UITE-ACU’ avusesi dovada ca pt o comunicare eficace asta nu-i suficient – mai trebuie sa te exprimi si limpede.
„…si el sa iti spuna franc: “Du-te in mortii ma-tii!.”
Autoarei nu-i este necunoscut acest limbaj, si nu este sfioasa in a-l folosi – LA MODUL IMPERSONAL, nu la adresa cuiva anume – (dovezile le gasesti prin blog), dar – spre deosebire de dumneata – este prea civilizata (in comportare si limbaj) pt a-l adresa interlocutorilor.
Salut
Cum este corect? :”este eficient impotriva oricarui tip de gandac” sau „este eficient impotriva oricarui tip de gandaci”
Multumesc
bună ziua!
cu iertare pentru lipsa de răbdare, îmi poţi, te rog, recomanda o resursa disponibilă online pentru ceva verificări de cuvinte româneşti. Ocazional traduc din engleză în română şi apelez la dexonline. Ţi se pare ok? mulţumesc
@Oana
Habar n-am. Nu cred să fie greşită nici una. Da’ parcă totuşi orişicât. „Împotriva oricărui tip de furnică” sau „împotriva oricărui tip de furnici”? Parcă să zic că ăştia care umblă în haite, colonii, grupuri etc sună mai bine la plural. Că zicem – parcă – „rasă de câini”, nu „rasă de câine”. Or e cam acelaşi lucru.
@andreia
DOOM2 în pdf descărcabil aici.
mulţumesc!
Buna!
Cand folosim „ori” si cand „or” ?
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/maina.htm
Problema rezolvata.
„In seara asta ai avut o prezenta si o voce,fantastice!” sau
„In seara asta ai avut o prezenta si o voce,fantastica!”
Cum e corect ?
Multumesc.
Iti voi raspunde eu :
“In seara asta ai avut o prezenta si o voce,fantastice!”
Ambele : prezenta si vocea au fost fantastice.
“In seara asta ai avut o prezenta si o voce,fantastica!”
Doar vocea a fost fantastica.
Ambele propozitii fiind corect scrise.
Randul meu acum :
O multime de oameni pe care nu ii cunosc.
vs
O multime de oameni pe care nu ii cunosc.
( din cronica : nu stiu cum sa fac acordurile )
Multumesc.
Probabil intrebarea pe care mi-o veti adresa va fi :
Tu pe cine nu cunosti ? Pe multime sau pe oameni ?
Nu ii cunosc pe oameni, dar este o SINGURA multime.
E ca la „majoritatea”, vezi aici.
Buna! As vrea sa stiu cum este corect sa apelezi un baiat :cu ‘Tu!’, sau cu ‘ma!’ , atunci cand doresti doar sa ii atragi atentia, nu si sa ii comunici ceva.
As dori sa stiu daca este corecta si forma:’Vino, tu, aici!’ adresata tot unui baiat.
De corecte, îs corecte toate…
Salutare!!! Si LA MULTI ANI!
Situatia cel mai des intalnita …
Situatia cea mai des intalnita …
Care ar fi varianta corecta?
Situația întâlnită cea mai des sau situația întâlnită cel mai des? Care ar fi varianta corectă? 🙂
Corect: Situatia cel mai des intalnita…
Este o expresie si nu se face acordul! Corect?
Dar este corecta folosirea expresiei „perioada de timp…”?
Dex-ul spune: perioada = interval de timp.
Dupa parerea mea, „de timp” este inutil, daca ar fi fost „interval de timp”, atunci era alta mancare de peste… Corect?
Nu se face acordul nu pentru că este expresie, ci pentru că e voba de gradul de comparație al unui adverb (des, în des întâlnit / întâlnit des).
Cât despre perioadă, să nu fim mai ortodocși decât patriarhul…
Multam!!!
Să crești mare!
Buna,
si eu as vrea sa stiu cum se scrie corect titlul unui mail/unei scrisori 🙂
1. Buna, Daniela!
sau
2. Buna, Daniela
sau
3. Buna Daniela,
Multumesc
Titlul unei scrisori nu se scrie corect, căci nu se scrie. Scrisoarea n-are titlu. 🙂
:))
eram sigura ca nu aflu dar am zis sa incerc totusi
daca aveam rabdare aflam din comentarii ca va urma un articol zilele astea
multumesc pentru raspuns si astept cu nerabdare articolul
eu sint „mic”, nu stiu nimic, tu, fa’ma mare!
la multzi ani!
Mari:
– Daca tot vrei neaparat sa faci acordul, CE te oprise sa formulezi ca „situatia cea mai deasa intalnita”? Iar daca „des” nu il acorzi, DE CE ai acorda „cel”?
– Atata timp cat atat cuvantul interval cat si cuvantul perioada au o multitudine de sensuri, nu este inutila (desi consider ca nu este obligatorie) precizarea „de timp”, care lamureste de la bun inceput domeniul la care se gandeste cel care scrie (nu un „interval” intre scaunele unei sali de spectacol si nu o „perioada” a vreunei unde – in fizica – sau a vreunui grafic – in matematica; sau in tabelul lui Mendeleev).
nelsonchow:
Referitor la variantele 1. si 2. sa te lamureasca cine se pricepe mai bine, dar varianta 3. , asa cum este ea formulata, reprezinta nu un salut (sau un „titlu” cum ii zici dumneata), ci o apreciere asupra calitatii numitei Daniela.
Fara sa am pretentia ca as sti daca ASA este corect de rationat: daca acel salut nu l-ai scrie, ci l-ai pronunta, CUM „auzi” in minte sonoritatea sa? Accentuata (!) sau nu? Separata de „textul” care urmeaza (,), sau pronuntat „in continuare”, fara pauza? Salutul insusi – are SAU nu pauza (,) intre cuvintele care il compun?
Am căutat şi nu am găsit, aşa că întreb aici.
Avem următoarea formulare:
„Dintre cei 800 de milioane de utilizatori de Facebook, aproape jumătate îşi accesează contul şi de pe telefon.”
E corect acordul făcut între „cei” şi „utilizatori”? Sau în loc de „cei” trebuie pus „cele”, pentru că acordul se face cu „800 de milioane”?
Mulţumesc!
Cine își accesează contul, milioanele sau utilizatorii?
https://diacritica.wordpress.com/2011/01/08/milioane-de-lei-cheltuiti-milioane-de-lei-cheltuite/
Zeiss! Merci încă o dată pentru lămurire!
Cand stiu ca trebuie scris niciodata sau nici o data ?(Adica e vreo regula?)multumesc
„Nici o dată”, când e din seria nici o (1, una) dată, nici de două ori, nici de o mie de ori.
„Niciodată”, când i se opune lui întotdeauna / vreodată.
„Nicio dată”, când înseamnă niciuna. (N-am nicio dată/informaţie despre evenimentul ăsta. Nicio dată/zi nu-i convine.)
O formula de salut poate sa fie folosita, cred, ca formula de adresare. De exemplu, o face Cicero in scrisorile sale. In scrisorile catre Atticus, nu incepe cu „Draga Atticus”, nici cu „Stimate Atticus” ci cu „Cicero catre Atticus, salut”. In plus, in multe cazuri nu se potriveste nici o formula de adresare prietenoasa, nici una politicoasa, nici un vocativ. Cea mai simpla solutie e o formula de salut.
Ajutorul pe care li-l acord/Ajutorul pe care l-il acord?
Favoarea pe care le-o fac sau favoarea pe care l-eo fac?
Roxi: Daca „lor” ORICUM l-ai modificat in „li-” (sau „l-„), CE rost crezi ca ar mai avea ca TOT ACOLO sa mai „alterezi” si un alt cuvant, atunci cand AI la dispozitie modificarea inca un pic / in alt fel a aceluiasi cuvant, efectul obtinut fiind acelasi?
Intrebarea poate ca ar fi fost mai pertinenta cu referire la ALTE cazuri oarecum similare („reusisem c’-un prilej sa…”, SAU „reusisem cu-‘n prilej sa…”?)
A propos, diacritica, exista vreo regula generalizatoare referitor la CARE cuvant se elideaza astfel, SAU de fiecare data trebuie „pusa la treaba” intuitia?
C-o ocazie sau cu-o ocazie?
Si regula generalizatoare – exista, SAU nu? (AM INTELES mecanismul empiric pt fiecare caz in parte.)
Atunci cand sunt strigata la scoala eu spun prezent, colegele mele mai tinere spun ca s-ar acorda cu genul… Eu zic ca nu 😐 iar DOOM-ul nu m-a luminat. O faci tu? Multumesc 🙂
DOOM-ul nu te-a luminat, că nu-i treaba lui să lumineze de-astea.
Şi nu se-acordă cu genul, se acordă în gen şi număr şi caz cu un substantiv.
În fine… uzul zice „prezent”, buchea cărţii zice „prezentă”. Că ar fi „sunt prezentă”. Na, cre’ că nimeni nu zice „prezentă”.
Pana la urma sunt corecte ambele variante?
Trage şi tu o concluzie din ce ţi-am zis mai sus.
Trage şi tu o concluzie din ce ţi-am zis mai sus.
După sărbători (reclamă la Lidl): E perioada detoxifierii. Am luat 5 kg de cartofi de la Lidl şi mă detoxific cum vreau eu… (Citat foarte aproximativ). Nu era corect, cumva, „mă detoxifiez”? „Detoxificare” – „mă detoxific” / „detoxifiere” – „mă detoxifiez”.
?
DOOM dă a detoxifica, detoxifică.
De unde-mi rezultă că singurul infitiv lung corect e detoxificare.
Detoxifiere n-apare-n DOOM, nici a detoxifia.
Da’ cred că însă suntem pe nisipuri mişcătoare în chestiunea asta.
Jani (10/01/2012 la 4:44 pm)
„Pana la urma sunt corecte ambele variante?”
Daca (dupa cum iti zise diacritica) forma „oficiala” este una, iar forma uzuala este alta (teoretic incorecta), nu-ti ramane decat fie sa folosesti doar forma oficiala (pt a fi sigura ca vorbesti corect, dar „sunand” pretios), fie doar forma uzuala (riscand sa fii considerata inculta), da’-‘ti mai ramane si optiunea de a invata sa discerni intre imprejurarile (relativ rare) care „cer” o adresare ultracorecta, „protocolara”, si cele (majoritare) care permit (ba chiar „cer”) o adresare mai… „familiara”. (Este cam aceeasi diferenta ca si intre „voi manca” si „o sa mananc”.)
As vrea sa-mi spuneti si mie regulile pentru folosirea [….]
Ăăă?!
„Vă invităm să le trimite-ţi acest email” – este corect ? Am citit sectiunea cu „transmiteti”, insa nu se face nicio referire la pluralul de politete (textul meu se adreseaza unei singure persoane).
Desi am fost la toate orele de gramatica (si cred ca nu degeaba), am oarece dubii…
Multumesc anticipat pentru raspunsul dvs.
După părerea ta, este?
Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Nu se face, da’ ţie ce-ţi rezultă din ce scrie acolo? Şi în special din – Trimite-ţi. – O să-mi trimit.
https://diacritica.wordpress.com/2010/03/02/voi-trimite%C8%9Bi-tu-trimite-%C8%9Bi-singur/
Va multumesc !
Chiar m-am rusinat; cred ca de vina este si faptul ca citesc (mult) mai rar carti (pentru ca exista internetul care le stie pe toate).
Să creşti mare, dar tot n-ai răspuns.
Cum e corect?
C-or fi aşteptând şi alţii să afle. 🙂
„Dumneavoastră eşti sau dumneavoastră sunteţi?” – este preluat din pagina în care m-aţi trimis – cred că am raspuns.
Tot internetul, bată-l vina… 🙂
Mulţumiri încă o dată (şi pentru operativitate).
Bună. Cum e corect? „La mulţi ani nouă” sau „la mulţi ani, nouă” ? X_X
Bună ziua !
V-aţi confruntat vreodată cu nebunia de a explica accentul din limba română unui străin ? Dincolo de ce zic gramaticile noastre la capitolul ‘accentul’, cum naiba ar trebui să facă un străin ca să înveţe corect unde pică accentul ? (acceptăm orice sfat, mai puţin varianta ‘să se mute în Ro.’). Există vreun ‘îndreptar’ pentru aşa ceva ?
Nu.
Pentru un italian e mai simplu, că și-n limba lui accentul poa’ să cadă pe ultima, penultima, antepenultima silabă.
Pentru un francez care toată viața lui n-a auzit decât accent pe ultima silabă sonoră, e greu spre imposibil. De-asta au accentul tipic în aproape orice limbă ar vorbi.
Singura soluție e:
1. să învețe ce-i ăla accent tonic;
2. să priceapă că-n limba lui (fr, să zicem) accentul cade pe ultima silabă; de exemplu, prin comparație caraghioasă cu același cuvânt accentuat altcum; cre’ că un exercițiu dintr-ăsta („să ne pocim limba”) poa’ să fie foarte util;
3. să învețe să pronunțe în limba țintă cu accentul tonic potrivit (să învețe, adică, să zică casa în loc de casa); mă rog, exerciții de pronunție – 20 de cuvinte cu accent pe ultima silabă, 20 pe penultima etc;
4. pentru fiecare cuvânt în parte, așa cum îi învață genul, să îi învețe și accentul.
Non so se mi spiego. 🙂
Da, păi despre francez era vorba. El a priceput cam cum stă treaba în mare şi se descurcă (mă refer la cuvintele uşoare şi uzuale gen ‘masă’, ‘casă’, ‘apă’, etc.). Din păcate nu-i iese de fiecare dată şi faptu’ că propriu-zis nu există reguli îl exasperează. De-aia un îndreptar de buzunar ar fi mai mult decât util acum, în ceasul al două mii doişpelea (asta pentru academicianul de la ‘Iorgu Iordan’ care intră acum pe blog şi citeşte discuţia).
Oricum, vă mulţumesc… 😦
Nu ai cum să ai îndreptar pentru așa ceva. Îmi pare că nici în italiană povestea cu accentul tonic nu e prea reglementată. Ăla depinde de multe, presupun că mai ales de etimon.
Atunci când învață cuvântul, francezu’ tre’ să-nvețe și silaba pe care se pune accentul, așa cum învață și genul. Pur și simplu.
Nu îndreptar îi trebuie, ci dicționar în care să aibă marcat accentul tonic.
Or’cum, astea numai prin exercițiu ajungi să le stăpânești. Vorbind, adică.
Ştiţi cum e în Ro. când vrei să vorbeşti româneşte, străin fiind 😀 .
Da’ noi cum mama-dracului învăţăm engleză şi altele?!
a. Îl auzim pronunţat de profesor.
b. Îl avem scris sub nas cu alfabetul fonetic internaţional.
c. Îl ascultăm redat de jde mii de ori la PC în mp3.
Condiţia de bază: să ai şi ceva ureche muzicală.
Asta şi pe lângă ceva talent de a învăţa şi limbi străine.
Şi pe lângă multe altele…
Baftă!
Păi nu neapărat în Ro. Cu nativi, oriunde. Și stabilind regulile de la început: corectează-mă, că-s suficient de isteț ca să pricep.
Marco Polo, avantajul românilor e că au filme subtitrate și și-au format cât de cât urechea cu sunete străine. Nu e cazul la francezi – filmele dublate sunt un handicap major pentru învățarea oricărei limbi.
Doamne, mulţumescu-ţi că sunt român (!!!) – trebuie să învăţ să mă descurc în limba franceză până în luna mai anu’ ăsta, iar ultimele comentarii m-au convins că limba franceză este mai uşoară decât limba română…
@Diacritica:
Da’ tocmai mie îmi spui, coană Diacritica, tocmai matale de la care ne aşteptam şi noi la niţică protecţie ?! Doar am sărit în sus de 7 metri când un dăştept voia să ne taie (pe lângă altele!) şi…subtitrarea! Da io cum crezi că învăţai ?!
Dăşchide mata o listă şi sunt primul care să voteze SUBTITRAREA!
Mihai Mateescu: Franceza nu este mai usoara decat romana, ci este doar mai usor de invatat (daca n-ai nevoie de toate subtilitatile limbii) – in special pt noi, pt romani, gramatica celor doua limbi fiind f asemanatoare (mai putin subjonctivul).
Dificultati mari (in ambele sensuri) apar la pronuntie: francezii care invata romaneste au de facut fata pronuntiei literelor „ă” si „î” („â”), iar romanii care invata franceza – pronuntiei grupurilor de litere (cum ar fi spre ex „ouille” -> „ui”, cu „i”-ul lung).
@ Marco Polo : bre ! La francezi e dezastru cu limbile străine de orice fel şi asta din mai multe motive, unul dintre ele fiind filmele dublate în franceză şi altul orele puţine la şcoală şi începute târziu. Asta în general pentru limbile importante gen engleză, germană, italiană, spaniolă. Ce să mai vorbim de baza de materiale (c’est-à-dire suport didactic) pe care le poţi găsi cu uşurinţă. Ei, acum gândeşte-te pe unde se învârte limba română în toată povestea asta…
Marco Polo: Daca-i pe votatelea, eu as vota pt posibilitatea de a-si alege fiecare spectator felul in care sa-i fie prezentata traducerea: prin subtitrare (care este metoda pe care SI EU as alege-o) sau prin dublare (incat sa inteleaga si cei mai lenti la citit – spre ex elevii din clasele mici, sau analfabetii (sau SEMIanalfabetii) – ceea ce se spune in film).
Bine, eu de vreo 20 de ani tot învăț franceză (mă rog, oficial cred că-s vreo 26, da’ pe vremea aia nu mă omoram) și tot n-am terminat de. 😀
Marco Polo, păi tocma’: pari că-ți dai seama de avantajul subtitrării pentru români, nu și de handicapul dublajului pentru francezi. 😀
Adică ce ziceai mata acoloșa mai sus e foarte bine și adevărat pentru „noi”, numa’ că mai trebuie adăugată și faza cu „cartoon network” (sau „Dallas”, după caz) în engleză, ceea ce francezu’ n-are. Toate mp3-urile de la 25-30 de ani nu fac cât 25 de ani de filme în limbă străină, oricare are fi ea.
Multumesc VictorCh, voi încerca sa fac faţă.
M-am hotărât să învăţ limba franceză doar pentru că îmi petrec 2 concedii anual (de obicei, primăvara şi toamna târziu) în Nisa. Când ajung acolo mă simt ca un handicapat, pentru că nu pot comunica cu francezii, având în vedere că francezii, vis-a-vis de limba engleză (pe care eu o stăpânesc suficient cât să pot conversa în orice context) au una din următoarele 2 variante:
1. nu ştiu (ei, francezii) limba engleză, astfel că mă întreb „La ce îmi foloseşte limba engleză ?!” …
2. dacă (ei, francezii) „o rup” englezeşte, te tratează de parcă ai fi din lumea a 3-a – sau din România (ceea ce, pentru unii, pare să fie tot pe-acolo) …
Mihai, ia de-aici http://www.goethe-verlag.com/book2/RO/index.htm , poate-ți folosește.
diacritica, dumneata dupa primii cativa (putini) ani cunosteai deja franceza „suficient” (in optica mea): suficient cat sa intelegi (mai) tot ce auzi / citesti (din limbajul curent – nu ma refeream nici la adanca filozofie si nici la texte de specialitate), si cat sa-ti poti exprima „ideile principale” intr-un mod care sa nu necesite din partea interlocutorului francofon cunostinte de criptologie (dar – eventual, la nevoie – putand sa explici – TOT in franceza – intelesul vreunui cuvant pe care nu-l cunosti).
Altfel – in sensul in care te referi DUMNEATA la invatarea unei limbi – n-o termini niciodata (nici macar limba materna, si – probabil – nici macar daca esti academician „pe profil”).
@Denisa:
Ştiu bine situaţia la francezi.Un rol îl are şi aparatul lor fonator, larnge-faringe, etc…care, de la vârste mici, e format pentru ACELE sunete.De aceea au mari dificultăţi la limbi străine.Eu recunosc uşor francezul care vorbeşte altceva.Am întâlnit francezi care vorbeau impecabil (gramatical) româneşte, dar accentul şi-l păstrau discret.Cei din Midi, sub influenţa italienei, provensalei, corsicanei….aproape vorbeau perfect…Mult succes în greaua-ţi misiune! 🙂
Multumesc, diacritica !
Salut ! Cine ma poate ajuta cu niste subiecte de BAC,la limba si literatura romana ? (oral si scris ) Multumesc!
@Mihai: Nimeni. Blogul ăsta nu-i pentru așa ceva.
Stiti vreun site/link de unde pot invata limba engleza ? (vocabular si gramatica)
Da. http://www.google.com . Te-nvață orice vrei tu, da’ nu-ți dă mură-n gură.
…Eu vorbeam serios…
Și eu.
Ai google, folosește-l. Și pentru subiectele de bac, și pentru engleză. Nu mai umbla cu cerșitul când poți să găsești și singur, dacă-ți dai un pic silința.
Multumesc oricum…
PS: am cautat de mi-au sarit capacele…
Draga Diacritica,
Cu mana pe inima iti spun ca am cautat tot blogul si tot internetul si tot nu am gasit raspuns. Adjectivul „aprofundat” admite grade de comparatie? Este incorect „mai aprofundat”?
Multumesc.
Adam.
Ăăăă… habar n-am. 🙂
Îmi răspunzi şi mie ? Te rog.
@annitu
Cre’ că în funcţie de context fiecare poa’ să fie corectă.
Adam: Odata ce „profund” admite grade de comparatie („mai profund”, „mai putin profund”, „cel mai profund” etc.), nu vad nici un motiv pt care „aprofundat” (care are oarecum acelasi inteles cu „ajuns profund”) n-ar admite.
Adjectivul „aprofundat” nu admite grade de comparaţie.Dacă se doreşte exprimarea comparaţiei, atunci „aprofundat” se va înlocui cu „studiat”: mai studiat, cel mai studiat, foarte studiat…mai puţin studiat, cel mai puţin studiat, foarte puţin studiat.
Aprofundat înseamnă studiere absolută, dusă la maximum.
Intrucat DEX-ul nu clarifica problema, opinia fiecaruia din noi poate fi luata in considerare.
In optica mea, „aprofundat” inseamna studiere nu „absoluta” si nu „dusa la maximum”, ci doar „avansata” (prin contrast fie cu „incipienta”, fie cu „sumara”, fie – eventual – chiar cu „superficiala”).
Atunci cand te gandesti la „profund” (in sens fizic), dumneata iti imaginezi ceva neaparat fie abisal, fie dus chiar pana la fund, adica la maximum? Nu poate fi TOT „profund”, dar „intre ape”, daca acolo adancimea maxima este mare?
Profund înseamnă dus la…fund de tot, nu…între ape aşa cum poate aţi văzut acum la ştiri imagini cu naufragiul vasului „Costa Concordia”…care este „canarisit” (= răsturnat) pe o parte…
Mai doarme cineva profund?
(Cel mai adanc somn este coma – SAU transa hipnotica. Oare sa fim toti sau „vrajiti” sau comatosi?)
Coma are şi ea nişte grade.Cel mai cel e gradul IV…
Asta are vreo legatura cu existenta sau nu a gradelor de comparatie pt „profund”? (Eventual sprijina ideea mea, daca pana si cel mai profund somn INCA mai are diferite grade…)
Marco Polo (14/01/2012 la 9:05 pm):
„Profund înseamnă dus la…fund de tot, nu…între ape…”
Un vas-epava pe fundul oceanului la adancimea de 1000 m este „profund”?
DAR acelasi vas, TOT la 1.000 m adancime, dar unde oceanul are 3.000 m adancime, MAI ESTE profund?
„…este “canarisit” (= răsturnat) pe o parte…”
Canarisit inseamna* nu neaparat rasturnat, ci doar inclinat pe o parte (v. si http://dexonline.ro/definitie/canarisit ). Rasturnarea „pe o parte” ESTE canarisire (grava), dar maximul de canarisire posibila este reprezentat de rasturnarea completa („cu fundu’-‘n sus”).
* Tatal meu (constantean de origine) a fost marinar (pe mari si oceane, nu pe fluviu / lac) (a pornit de la mus si a ajuns timonier) destui ani, si pana si eu am lucrat cativa ani intr-un santier naval (fluvial).
VictorCh:
Dragă VictorCh, ştii care este deosebirea dintre noi?!
Matale nu ai învăţat destulă română şi limbi străine ca să ajungi filolog ca mine, de aceea ai ajuns inginer, dar cu mici încercări de a mai exercita pe ici, pe colo şi câte ceva din vechea pasiune, aceea a filologiei.Încerci să aplici o logică inginerească în domeniul filologiei.Uneori merge, alteori…şchioapătă!
La rându-mi, eu nu am învăţat destulă matematică şi fizică ca să ajung inginer ca dumneata, de aceea am ajuns filolog şi vreau să cred că mă şi pricep la asta…pe ici, pe colo…Deşi peste un sfert de veac am lucrat numai cu ingineri de proiectare în domeniul naval, siderurgic, şi al construcţiilor de maşini.Ca urmare, mă pricep şi eu la calcule de rezistenţă statică, dinamică şi la multe formule…Ştiam să lucrez şi cu rigla de calcul! 🙂 Aşa că abia aştept să comentez pe bloguri făcute şi de … ingineri! Cred că mă voi pricepe şi la tot felul de…încercări. Şi…mecanice, nu-i aşa ? 🙂
Ah, bunicul meu matern a fost cdt de vas maritim iar fratele mamei adjunct al Cdt Marinei Militare Române. OK?
Cum este corect ? Culmea lenii sau culmea lenei ?
Lenei. Cf DOOM2.
Este corectă exprimarea:
„Gadgeturile cu procesor Intel – cele mai rapide telefoane, dar cu autonomie mare a bateriei” ?
citat din adevarul.ro http://www.adevarul.ro/life/viata/Procesoarele_Intel_-_cele_mai_rapide_telefoane-dar_cu_autonomie_mare_a_bateriei_0_629337428.html
La care exprimare anume te referi?
Imi cer scuze. Nu am vrut sa lansez o dezbatere cu scantei, mai ales ca intrebarea mea a fost pusa aici tocmai ca sa sting una… Va multumesc, imi par pertinente explicatiile, chiar daca nu imi dau un raspuns. Uneori e suficient si atat. Seara buna!
@diacritica
întrebarea-i dacă e voie să zici „Gadgeturile sunt rapide dar bune..”. Adicătelea două atribute pozitive separate prin „dar”..
Nu ştiu dacă două atribute pozitive au voie să fie separate prin „dar”, da’ ştiu nişte situaţii în care „rapid” nu-i defel pozitiv – de la fast-food la sex (în fine, asta-i de discutat).
Dacă repede/rapid ar fi automat pozitiv, nu s-ar mai zice „lucrează repede şi bine”.
Buna,
Care este prescurtarea de la subinginer?sing?
Nu ştiu.
Cineva mă întreabă: „Este corect sa spunem “haideti”? Mi s-a atras atentia ca, fiind interjectie , nu se conjuga.Si totusi…nu imi suna deloc gresit. Am nevoie de o explicatie.Multumesc ”.
Eu știu că se scrie exclusiv așa, dar nu pot oferi o explicație. Formulați-mi, vă rog, un răspuns. Cu aleasă considerație.
Serios?
Acu’, dacă eu scriu îîîuuuu, e corect sau nu? 😀
„Haide” e din turcă, iniţial o fi fost doar „haide”, da’ a căpătat o groază de variante: haida, aida, aide.
Orişicât, am căutat în DOOM2 – pe lângă haide au introdus şi haideţi şi haidem.
Nu cred că putem vorbi de interjecţie corectă/greşită, ci numa’ de scrierea corectă/greşită a interjecţiei. Cine-s eu să-i zic omului să nu interjecţioneze [haideţi]? Pot doar să-i zic că nu se scrie „haide-ţi”.
Mulțumesc din inimă!
Să creşti mare, kushter!
A crește mare nu e pleonasm? 🙂
Unii cresc cam mici, din câte am băgat eu de seamă… 🙂
De acord.
Buna,
tocmai am auzit la stiri: cutare a aflat ca „sotia da divort”.
Pe mine ma zgarie pe ureche expresia asta.
Sotia „vrea sa divorteze” sau ” a intentat divort”, nu?
Sau bagă divorţ, mai ştii…
Cum se scrie corect?
„ora si data stabilita”
sau
„ora si data stabilite”
Stabilite, cred.
Bună ziua! În contextul „are nu știu ce idei”, sintagma „nu știu ce” se scrie fără cratimă? Sau se poate adăuga cratima, să spunem, ca licență poetică? (vreau să spun, eu am scris-o deja cu cratimă, și încerc să-mi găsesc o scuză, în caz de gafă)
Habar n-am. 🙂
(Când am creat locul ăsta de-ntrebat mă gândeam la i-uri, e-uri, cratime – chestii d’ăstea, de clasa a opta cel mult. 😀 )
Mda, deci m-am ars poetica – așa mi-o trebuit !
„…de clasa a opta cel mult.”
Atunci DE CE ai adus blogul la ASA un nivel?…
Din greşeală.
Deie Domnul cat de multe „greseli” dintr-astea pe net!
P.S. Mi-a „scapat” un… regionalism (cred). Echivalenta „culta”: „Sa dea Domnul…”
Formă populară cred că e. Că se foloseşte şi prin zona mea.
Sa zicem ca te-am invatat un joc. Dupa care vorbesc cu tine, si vreau sa fac referire la acel joc. Eu m-am apucat sa spun „… jocul pe care te-am invatat sa il joci”, dar m-am oprit la mijlocul frazei, pentru ca nu imi suna deloc bine. Unde gresesc?
Ăăăă… nu ştiu. 🙂
„Jocul pe care te-am trimis să-l cumperi” cum îţi sună? Că mie-mi pare că e aceeaşi situaţie.
Imi suna la fel. Macar acum stiu ca nu este gresit, ci sunt eu un pic sarita :). Multumesc pentru raspuns.
Buna, Diacritica,
Tocmai am dat peste un anunt si ma chinui sa-i prind sensul si sa vad daca negatia e la locul ei. „Rareori, insa, frica de greseala nu ne calca in picioare toata viata. Rareori nu ne impiedica sa ne atingem potentialul, rareori nu ne tine umili si chiar cu un sentiment de vinovatie cand ne merge bine”. Tot am tendinta sa mut negatia inaintea celui de-al doilea verb:” rareori ne impiedica sa nu ne atingem potentialul, rareori ne tine umili si chiar cu un sentiment de vinovatie cand nu ne merge bine” sau sa pun virgula dupa „rareori”.
Iti multumesc anticipat si o duminica faina!
enunt, este enunt..nu anunt…:d
„Rareori, insa, frica de greseala nu ne calca in picioare toata viata”. Adică: Adesea frica de greşeală ne calcă în picioare toată viaţa.
„Rareori nu ne impiedica sa ne atingem potentialul”. Adică: Adesea ne împiedică să ne atingem potenţialul.
Dar:
„rareori ne impiedica sa nu ne atingem potentialul” – Adică: adesea nu ne împiedică să nu ne atingem potenţialul. (?)
„rareori nu ne tine umili” – adică adesea ne ţine umili.
Dar:
„rareori ne tine umili” – adică adesea nu ne ţine umili.
buna ziua!
Cum e corect, „studii autodidacte” sau „studii autodidactice”
Multumesc!
Nu cred că se pune – deocamdată – problema ca unul să fie greşit şi ălălalt corect. Pot fi adjective ambele (autodidact / autodidactic), dar încă n-apar ambele în toate dicţionarele. Văd că „autodidact” (adj.) e mai des întâlnit.
Buna, Diacritica,
De câteva zile mă intreb în legătură cu titlul din linkul asta:
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-11319254-7-titluri-noi-psihologie-practica-scrise-specialisti-clasa-mondiala-impreuna-gazeta-sporturilor.htm
Mi se pare mie sau trebuie pusă o virgulă sau ceva înainte de cuvântul „împreună”. Așa cum e acum eu înteleg că acele cărți sunt scrise și de Gazeta Sporturilor, adică GS e un fel de coautor… Sau nu? Parcă ar fi sunat mai românește dacă măcar s-ar fi scris „… distribuite împreună…”.
Multumesc!
Şi dacă pui virgulă, tot aia se-nţelege, că specialiştii au scris împreună cu GS. E scris prost.
Am o întrebare: am citit prin DOOM 2, dar nu am găsit, iar GALR-ul nu e la îndemână: care e varianta corectă dintre subcapitol și sub-capitol?
Eu înclin înspre sub-capitol, însă mă gândesc și la „zona subcarpatică”, unde, iarăși, găsesc cuvântul sudat.
Mulțumesc anticipat!
Erată: sub-obiectiv sau subobiectiv?
Păi e simplu: nu trebuie să fie cuvântul în dicţionar, te iei după alelalte compuse cu „sub”. Îs cu cratimă sau unite? Dacă mă gândesc la „superreducere”, cred că-s unite. O să caut, da’ caută şi tu, dacă ai DOOM-ul.
din păcate nu am DOOM-ul, am doar DEX-ul varianta ’98, dar nu cred că mă ajută cu ceva. Voi căutat totuși, și voi reveni și aici să văd dacă ați găsit și dvs. ceva.
Încă o dată, mulțumesc!
În DOOM toate-s scrise într-un cuvânt, de la „subacvatic” la „a subzidi”. Deci şi „subobiectiv”. Părerea mea. 🙂
Am înțeles. Păi, dacă în DOOM așa stă scris, atunci așa să fie.
cuvântul lui DOOM 2 e lege. Mulțumesc pentru a treia oară! 🙂
Să ne-nţelegem, în DOOM nu stă scris nimic de subobiectiv/sub-obiectiv. Eu doar presupun că-i subobiectiv, ca la celelalte.
Să creşti mare! 🙂
EU am revenit in Romnia dupa foarte multi anu si cu greu recunosc limba.
De ex: La stiri TV se spune apropos de Oscars :’filmele nominalizate au fost..’
Mie mi se pare incorect. Normal ar fi ‘filmele nominate’, la fel cum persoana X e nominata pentru premuil Nobel..Nu se spune persoana V a fost nominalizata pentru premiul Nobel.
Gresesc?
Din Italia ai revenit? 🙂
Sau din vreo ţară anglofonă?…
Nu. E „a nominaliza”. De foarte multă vreme-ncoace.
Salut! As avea o intrebare diacritica; Inainte de „si” niciodata nu se pune virgula (,) ?
Ia uită-te tu la „Cuprins”, cum zic la punctul b din capu’ paginii, şi pe urmă vino aici şi zi-ne ce-ai găsit despre virgulă + şi.
Ok, nominalizata…hmmm…Limba asta e masacrata..
Helicopter a devenit elicopter, higiena igiena, fani si lideri – nici macar nu urmeaza regula de cum se scrie asa se pronunta – magazin de livinguri, etc; influente anglo/americane care pe mine personal ma avantajeaza dar, in aceelasi timp ma si intristeaza.
Deduc ca radacina cuvintelor, de la mama lor latina sau greaca (predominant) nu mai inseamna nimic.
Se mai invata latina in scoli? Daca da, de ce?:)
Dragul mieu, nu elicopterul masacrează limba, ci noştrii, î-mi, aşi face şi tu nu şti.
Limba nu face altceva decât să-şi urmeze cursul firesc. Acum e vremea englezismelor, după ce a fost vremea franţuzismelor (reşou, vai, ce barbarism! şofer?! quelle horreur!), după ce a fost vremea turcismelor, după ce a fost vremea slavismelor şi ungurismelor.
Dacă limbile nu s-ar modifica şi nu s-ar contamina una de la alta, acu’ am vorbi toţi limba primară ante-Babel. Sau măcar indo-europeana cultă. Sau, hai, daca de curte.
(Se spune „a nominaliza” practic dintotdeauna. „A nomina” ţi-o fi părând ţie mai firesc pentru că-l asemeni cu engleza. Dar nu, nu-i cazul.)
Nu stiu exact daca multe din cuvintele pe care le-am incorporat in trecut in limba roman au fost ‘englezisme’ sau ‘frantuzisme pentru ca era ‘la moda”..De ex. sofer are la baza verbul a incalzi – deci e logic. Deasemenea este logic sa fi fost importat de alte tari odata cu automobilul. Desi in SUA au folosit acceasi logica, au pastrat cuvantul lor : to drive, driver.
Dar de aici pana la lenea de a folosi Fani sau Lideri, cand exista cuvinte romanesti cu acelasi sens….
Din fericire, am evitat a citi in limba romana ‘moderna’, deci nu ma pot referi decat la socul ‘verbal’.
Cat priveste cuvantul nominalizat, vine de la nominal, care are alt sens si origine decat nominat.
Cum nu am la dispozitie un dictionar bun de definitii in romana…daca vorbesti engleza, pot oferi definitia celor doua cuvinte ca sa vezi diferenta.
nom·i·nal·ize
[nom-uh-nl-ahyz] Show IPA
verb (used with object), -ized, -iz·ing.
1.
to convert (another part of speech) into a noun, as in changing the adjective lowly into the lowly or the verb legalize into legalization.
2.
to convert (an underlying clause) into a noun phrase, as in changing he drinks to his drinking in I am worried about his drinking.
nom·i·nate
[v. nom-uh-neyt; adj. nom-uh-nit] Show IPA verb, -nat·ed, -nat·ing, adjective
verb (used with object)
1.
to propose (someone) for appointment or election to an office.
2.
to appoint to a duty or office.
3.
to propose for an honor, award, or the like.
4.
Horse Racing . to register (a horse) as an entry in a race.
5.
to name; designate.
Tocmai, că NU despre engleză e vorba, după cum îţi explicam mai devreme. Nominalize şi nominate îs false friends, ţi se pare că dacă în română sună la fel, sensul e acelaşi. Dar nu e. În română nominal înseamnă pe nume (a desemna nominal), după nume (listă nominală), şi vine, în sensul de bază, de la nume, nume de persoană, nu de la substantiv.
„Nominate” este „a nominaliza” (pentru un premiu, o distincţie) / „a numi” (într-o funcţie).
„Nominalize” ar fi „a substantiviza”.
Din păcate, aş zice.
We just have to agree to disagree on this one. Pana cand un lingvist va decide.
Monezile şi săbiile e (sau sunt?) tot ce aveau.
Te rog din tot sufletul să nu mă trimiţi către articolul de pe al tău site unde ai dezbătut această problemă, pentru că nu am înţeles nimic. Singurul meu argument logic, nefiind un fin cunoscător al gramaticii limbii române, e că ambele, monezile şi săbiile, sunt la nr. plural şi ar trebui scris „sunt”. Sper să-mi răspunzi într-un mod care să străbată vălul de ceaţă din mintea mea. Mulţumesc!
Omule, lingviştii au decis deja – şi anume ce ţi-am explicat mai sus. Că matale nu-ţi pică bină, pen’ că nu confirmă ceea ce doreai să-ţi confirm, şi anume că tu ştii, iar ăilalţi toţi îs nişte proşti inculţi care nu ştiu face în română diferenţa dintre „nominalize” şi „nominate” din engleză – asta e altceva.
NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conține nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. [Ăsta e sensul de bază al lui „nominal” în română.]
NOMINALIZÁ, nominalizez, vb. I. Tranz. A indica, a denumi, a specifica ceva în mod concret, pe nume.
SUBSTANTIVIZÁ, substantivizez, vb. I. Tranz. A substantiva, (despre adjective, adverbe etc.) A căpăta valoare de substantiv.
Ai foarte multe certitudini pentru cineva care a venit la locul de-ntrebat.
Dacă n-ai priceput din articolul ăla, nu-i nici o şansă să pricepi ceva din ce-aş scrie aici.
Anonymous: Lasa valul ala de ceata sa doarma in pace, esti mai linistit in interiorul lui. Argumentul dumitale logic este corect – EXACT ASA se determina forma de folosit. (Problemele apar in cazul unui substantiv la forma de singular dar care denumeste o pluralitate, o multime de entitati, cum sunt in ACEASTA fraza cuvintele „pluralitate” si „multime”, nu la substantivele „in mod normal” la forma de plural.)
De acord sau deacord?
Tu cum crezi c-ar putea fi?
Buna seara,
cum e corect, gheme sau ghemuri?
Se pare ca in tenis e clar, pluralul e ghemuri. Dar daca vorbim de un ghem de lana, care ar fi pluralul?
Multumesc!
Gheme.
E gresit sa spun „[i]m-am fost pornit[/i] la drum, cand ….”?
Cred că nu neapărat.
Stefan:
In opinia mea nu este gresit ci este doar o exprimare neobisnuita care (tocmai din cauza raritatii folosirii) cere un moment de reflectie la percepere pt a fi analizata. (Nu cred ca este vreun cunoscator al limbii romane cu un intelect normal dezvoltat care sa aiba cu-adevarat dificultati in intelegerea sensului respectivei formulari.)
Dar cel de-al doilea [/i] cred ca nu-si are locul: in optica mea, in acest caz „pornit” nu se acordeaza: „i-am fost pornit la drum”.
P.S. Spre deosebire (spre exemplu) de „i-am vazut porniti la drum”.
[i] şi [/i] îl învaţă (uneori) pe calculator să scrie cu italice.
Cred ca l-am indus in eroare pe VictorCh cu acele taguri pentru italics. Oricum, concluzia ar fi ca expresia e corecta, desi mai am niste indoieli.
diacritica: Multumesc pt lamurire.
Stefan: Intr-adevar fusesem indus in eroare, sunt prea „inocent” in domeniul utilizarii calculatoarelor.
Iar concluzia este ca expresia nu este incorecta, gresita; daca e cu adevarat corecta mai depinde si de auzul fiecaruia.
Ştefan, e structură care se întâlneşte prin basme, literatură populară, chestii dintr-astea.
…si cred ca mai este folosita si ca regionalism, sau eventual ca forma argotica – ACUM imi amintesc faptul ca am mai intalnit-o (auzit-o? citit-o?) si sub o forma SI MAI „trasnita”: „…i-am fost pornitără la drum…” (subinteles „pe ei”).
Draga Diacritica,
Am o neliniste semantica (subiect de disputa pe o lista de discutii chiar acum): este corect sa folosim „ivrit” in loc de „ebraica”?
Multumesc.
@Mimi:
Limba ebraica care se vorbeste azi in Israel este un fenomen unic in lume deoarece a fost de fapt o limba moarta. Se facea uz de ea numai in rugaciuni antice care fiecare comunitate o pronunta altfel. Limba ebraica a fost reinviata dupa 2000 de ani cu scopul sa uneasca evreii din toata lumea intr`un stat a lor,Israel.Asta ,multumita a unui patriot evreu inainte cu cam 120 de ani. http://wapedia.mobi/ro/Eliezer_Ben-Yehuda.
Cine este interesat si mai mult despre limba ebraica,poate gasi la http://wapedia.mobi/ro/Limba_ebraic%C4%83
Evreu pe ebraica se cheama IVRI si ebraica se numeste IVRIT. Evreu este o stalcire a cuvantului IVRI si ebraica la fel. IVRI se poate chema si IEHUDI =care face parte din tribul Iehuda,cel mai mare si important trib a istoricul popor evreu.
Este corect „Secretariatul Casei Majestatii Sale Regelui”, regele fiind la genitiv? Am găsit şi varinta „Majestatii Sale Regele”. Cum este corect?
Mulţumesc anticipat.
Multumesc pt informatii, Marco Polo, sunt lucruri pe care eu (din pacate) nu le stiam (desi consider ca ar cam fi fost cazul sa le stiu, fie si macar sumar / superficial) – si NICI n-as fi stiut sa le caut.
Ma mir insa de forma concreta sub care le-ai prezentat – din cate tin eu minte ca am constatat (fara sa fi urmarit anume) cu referire la dumneata, de obicei scrii intr-o limba romana impecabila gramatical & ortografic.
Marproof:
In opinia mea, ambele forme sunt corecte. In primul caz intreaga sintagma „Maiestatea Sa Regele” este considerata un cuvant compus si declinata ca atare, in cel de-al doilea caz „Maiestatea Sa” si „Regele” sunt considerate doua substantive independente, asadar primul substantiv este (in mod normal) declinat, pe cand cel de-al doilea este la nominativ, fiind folosit ca o accentuare, intarire a primului, precum si ca o specificare, ca o precizare definitiva a semnificatiei acestuia.
@Marproof: nu ştiu. Vezi despre apoziţie în vreo gramatică.
@Mimi: nu ştiu. Poate te-a lămurit Marco Polo.
@VictorCh:
a. Mă bucur dacă aţi aflat câteva lucruri pe care nu le ştiaţi.
b. Textul e copiat de pe net, l-am citit rapid, neatent, şi…”graba strică treaba”!Recunosc, nu sunt la…”prima abatere” !
@Marco Polo: multumesc pentru detalii; intrebarea mea, totusi, era alta: este corecta/acceptabila (in limba romana) folosirea termenului „ivrit” in paralel cu „ebraica”?
@Mimi:
a. Din lucrarea „Ce limbi se vorbesc pe glob” de Lucia WALD şi Elena SLAVE, Ed.Ştiinţ.,Buc., 1968, pag.134: „Din 1948, ebraica a devenit limba oficială a statului Israel, purtând numele de ivrit”…..
b. Eu care am mulţi prieteni evrei atât aici cât şi în Israel pot spune că TOŢI pomenesc, în vorbirea curentă, de „ivrit”. Deci ei îmi spun mie în română că ei vorbesc „ivrit”, că în Israel se vorbeşte în „ivrit”, tocmai pentru a nu se confunda cu „ebraica ” cea veche….
Multumesc frumos, asta imi doream!:)
Aloha.
Atunci când am o nelămurire, îmi vin în minte două locuri de unde știu că găsesc/primesc ajutor: Diacritica și DEXul.
Am consultat DEXul, am căutat și aici dar nu am găsit răspunsul la nelămurirea mea, și anume:aud folosindu-se des formularea ”ceva …” (exemplu: Vreau să văd ceva film. Vreau să mănânc ceva mâncare. Am pus ceva muzică. Am cumpărat ceva haine.) Nu am mai auzit să se folosească ”ceva” în loc de ”un” și/sau ”o”, ”niște”, etc. În majoritatea formulărilor am auzit folosindu-se acel ”ceva”.
Întrebarea mea este: E corect să se folosească ”ceva” în loc de ”un/o/niște, etc.”, sau persoanele care folosesc aceste formulări ar fi niște nehotărâte? – Scuze, nici nu știu cum să întreb.. dar mi-aș dori să primesc răspuns.
Mulțumesc.
Nu cred că-i greşit. DEX-ul – că tot zici că te-ai uitat – spune în prima intrare / primul „paragraf” II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecât, câtva; în al cincilea: II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. Oarecare, oarecât, câtva. De-acum înainte mai aveți și ceva treabă de făcut (CREANGĂ).
http://dexonline.ro/definitie/ceva
Buna seara! Magaziner sau magazioner ? Eu stiam ca forma corecta este „magaziner” dar am auzit ca in DEX – editia 2007 figureaza forma „magazioner” si nu se pomeneste nimic de magaziner. ” S-a schimbat modificarea? „
@VictorCh şi diacritica: mulţumesc pentru ajutor. Astăzi am reuşit să consult „Gramatica pentru toţi” de Mioara Avram şi am găsit următoarele: „Locuţiunile pronominale de politeţe (mai demult şi pronumele) de persoana a III-a se folosesc nu numai ca înlocuitoare ale unor substantive, ci şi ca însoţitoare ale unor substantive proprii sau comune care indică numele, respectiv titlurile persoanelor în cauză: ex. Domniei sale domnului Ion Popescu”
@diacritica: Mulțumesc!
@Cristina: DEXul din ’98 te trimite la ”magaziner” atunci când cauți ”magazioner”. Iar la ”magaziner” uite aici:
http://dexonline.ro/definitie/magaziner
Loc de-ntrebat V