Posts Tagged ‘accente’

Cum scriu cu î din a pe tastatură

07/07/2009

09-07-07 cum scriu cu a din tastatura

Plec de la premisa că e vorba de tastatura calculatorului, nu de cea calului. Că la cea a calului nu mă pricep.

Car’ va să zică, eu fac aşa:
Control panel > Regional and language options > Languages > Test services and input languages > Details > Installed services > Add > Romanian.
Cu ocazia asta aţi instalat tastatura în română – care-i precum aia clasică, numa’ cu câteva modificări:
Y şi z îşi schimbă locurile între ele
Semnuleţele de lângă „enter” devin ă, î, â, ş, ţ:
[ devine ă
] devine î
\ devine â
; devine ş
‘ devine ţ.
Car’ va să zică, sunt doar câteva schimbări de memorat.

Iar după ce aţi adăugat şi tastatura în română, puteţi schimba între română şi qwerty clasic prin alt+shift. Şi o să vedeţi că jos, în bară, pe lângă ceas, vă apare fie EN, fie RO.

Eu, una, mai am instalată şi tastatura French (Switzerland), care-mi permite să scriu şi în franceză şi în italiană fără să îmi bat capul cu tastatura franceză azerty.
Tastele care schimbă sunt aceleaşi ca în cazul tastaturii româneşti:
y şi z îşi schimbă locurile între ele
[ devine è
; devine é
‘ devine à
Accentul circumflex: = literă
Accentul ascuţit (pentru italiană): shift = literă.

Cum ziceam, eu aşa fac. Alţii mai isteţi or fi făcând altfel, nu ştiu.
___________________

Vezi şi:
Gâlceava virguliţei cu sedila. Office 2007 vs Office 2003.
DIAC+. Program de recuperare a diacriticelor pentru limba română. Plugin MS Word 2007.

Reclame

Aţi căutat, vă răspundem. 14.

21/03/2009

Image Hosted by ImageShack.us

1. Cum cine-a inventat maşina timpului?! EVZ-ul, evident!
https://diacritica.wordpress.com/2009/02/16/evz-a-inventat-masina-timpului/

2. (Să mă scuzaţi, da’ nu pot să mă abţin. Nu credeam s-ajungă careva aici căutând despre accentele franţuzeşti.)
Iaca la repezeală câteva explicaţii:

Accentul circumflex, ê:
Cu părere de rău, nu prea are reguli. Are raţiuni etimologice – marchează un -s- care a existat cândva după acel e: -es- > -ê-, ca în forêt, être.
Şi arată că e-ul cu pricina se pronunţă deschis. Singura regulă e că tre’ să cam ţii minte forma de dicţionar a cuvântului.

Accentul grav, è:
Marchează tot un e pronunţat deschis. Apare, de obicei, când în silaba următoare este un e mut:
j’achète, j’achèterai, j’espère
Când silaba de după e-ul cu pricina nu mai conţine e mut, accentul dispare:
nous achetons
Evident, cu excepţiile de rigoare. Cum ar fi: j’espérerai vs j’achèterai. Sau événement (deşi al 3-lea e nu se citeşte, al 2-lea n-are accent grav, ci accent ascuţit). Bizarerii franţuzeşti, deh…

Accentul ascuţit, é:
Marchează un e închis, ca în română.
Car’ va să zică: când auzim e închis şi dup-aia urmează o singură consoană, punem é (réduire, régime). Şi când zic „consoană”, mă refer la sunet. Adică ch, ph, gn sunt „o singură consoană”: échapper, régner, éphémère.
Când urmează două sau mai multe consoane, e-ul închis rămâne fără accent: serviteur, description.
Dar (evident că-i şi-un dar!): dacă în grupul de 2 consoane a doua este l sau r, e-ul are accent: écrire, réfléchi.

Noh, asta a fost, pe foarte scurt. Şi nu, nu-mi săriţi în cap că mai sunt ţî situaţii şi ţî+zî excepţii, că nu-s pe post de Bon Usage. Da’ dac-am greşit pe undeva puteţi să mă corectaţi.