Posts Tagged ‘„ai” sau „a-i”?’

Farmaciile Catena

21/02/2015

…sau de ce e util să-ţi trimiţi angajaţii la training de ortografie la Cărtureşti Verona, chiar dacă lor li se pare că n-au nevoie. Jur că după atelierul ăla despre ortografia înjurăturilor până şi „creativul” de la Catena o să ştie când să scrie „a-i”. HR-ul de la Catena, găsiţi detalii aici. Sau HR-ul lu’ firma de publicitate a lu’ Catena, mă rog.

2015-02-21_catena

Copii, noi scriem „spre a-i fi spumă de baie”, de la „spre a îi fi…”, adică „ca să îi fie…”.

 

Reclame

Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

29/07/2010

(Şi ţie, EVZ-ule! Stai jos, 3!)

Copii, noi nu facem ca domnu’ Patriciu şi colegu’ lui, EVZ, care i-a şoptit, da’ i-a şoptit aiurea (de-asta nu e bine să te bazezi pe şoptit, că-ţi zic ăia numa’ bazaconii). Noi, copii, scriem a-i trimite acasă, de la a îi trimite pe ei acasă. (Mai multe despre ai şi a-i, aici.)

(De la cititorul vigilent seb. Thanks!)

http://www.evz.ro/detalii/stiri/patriciu-delegatia-fmi-sa-plece-acasa-901845.html

Ai, a-i

20/09/2009

cand se scrie ai legat si dezlegat

Ai se scrie ai când poate fi completat cu tu:
Tu ai zis. – perfect compus
Tu ai vrea o prăjitură. (Că şi diacritica voia şi şi-a şi cumpărat.) – condiţional prezent.

Ai se mai scrie ai şi când arată posesia:
– Ai cui sunt copiii ăstia? – Ai tăi.

A-i se scrie a-i când poate fi completat cu lui/ei (şi e urmat de verb la infinitiv; adică, mă rog, formează înfinitivul, da’ nu intrăm acuma în detaliile astea):
A-i spune (lui/ei) că greşeşte e inutil.

Alte discuţii pe temă: http://ro.wordpress.com/tag/ai-sau-a-i/.

_____________

Vezi și A-și da cu părerea, Aș, a-și, ași.

Mihaela, ca o panseluţă.

21/05/2009

Pe Mihaela Rădulescu o dor diverse chestii. Pe noi ne doare limba română pe care-o stâlceşte Mihaela Rădulescu.
Mihaela Rădulescu îşi doreşte să fie un fir de usturoi. De fapt, Mihaela Rădulescu e doar o panseluţă.

a fi persoană publică în România e echivalent cu a fi un fir de usturoi verde într-un buchet de panseluţe – oricâte calităţi a-i avea, oricât bine a-i face, oricât ar fi de necesară şi de curativă ar putea fi prezenţa ta şi de inutilă cea a panseluţelor decorative care se usucă imediat, tot usturoiul deranjează, tot mirosul lui îi face pe cei „fini” să aleagă mereu panseluţele…

Nu ştim dacă se vor găsi „forumişti tâmpiţi şi agramaţi” care să preia cauzele umanitare ale doamnei Schwartzenberg. Ceea ce e sigur e că sunt destui români, forumişti au ba, care duc mai departe, cu neaoşă mândrie,  cauza agramatismului – pe care dna Rădulescu, pare-se, o susţine încă.

09-05-21 pe mihaela o doare
http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/mihaela-radulescu-plec-suparata-dezamagita-indurerata-508550.html

PS1: Condiţionalul prezent, persoana a II-a sg., e cu ai :
aş / ai / ar / am / aţi / ar face.
PS2: Se scrie a-i când -i poate fi înlocuit cu îi şi întărit cu lui/ei:
a-i face un bine = a îi face lui/ei un bine.

Ortografie de managing partner.

09/05/2009

09-05-09 a-i creat-o

Domnu’ Stanciu, e drept că-l citaţi pe Einstein, da’ eu cred că greşeala nu de la el vine, ci de la Dvs., managing partner ce sunteţi.
‘N or’ce caz, domnu’ Stanciu, să ştiţi că Einstein n-avea dreptate. Dvs., de exemplu, puteţi să reparaţi greşeala în acelaşi cadru în care aţi creat-o: şi anume să scrieţi redacţiei Capitalului, să vă puneţi cenuşă-n cap (mă scuzaţi, am fost un prost neatent, am greşit – că şi-aşa nu pentru româna Dvs. vă plătesc când scrieţi articolele alea, nu?…) şi să-i rugaţi să corecteze. În fix acelaşi cadru.

http://www.capital.ro/articol/moartea-lui-fayol-119223.html

Ortografia lu’ intelectualu’ lu’ peşte

27/04/2009

Pare-se că regulile de ortografie care se predau la Teologie zic că se scrie dezlegat şi cu Lî mare când e vorba de Ăl de Sus, şi că se scrie împreunat şi cu litere mici când e vorba de muritori.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848651/EDITORIALUL-EVZ-Nu-scriu-despre-Vintu-Sorin-Ovidiu-Vintu

Dom’ Bichir, eşti tufă! Copiii de clasa a V-a, cel puţin ăia care nu-s proşti făcuţi grămadă, ştiu deja că se scrie „a-i cere” (că e un infinitiv acolo, cu un complement în dativ) şi că îl se scrie întotdeauna legat.

(PeSe: Copii, „ai” se scrie „ai”, într-un cuvânt, doar când putem să-i punem în faţă un „tu”: tu ai – tu ai avea – tu ai avut; tu ai face – tu ai făcut; tu ai spune – tu ai spus.)