A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti). Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii Conjunctiv … Citește în continuare Regula zilei: şti, ştii, nu ştii, să nu ştii
Etichetă: „ar şti” sau „ar şti”?
A şti – ştirea de DOOM2
N-are treabă cu DOOM2. A şti s-a scris dintotdeauna cu un singur i. Ştii, cu doi i, apare numa' în situaţiile despre care povestesc eu aici.
Specialiştii ştiutori ai Realităţii
De la fina, cu specificarea pupe mama pă ei dă specialişti!. Băi, nu pricep, să mor! Aţi făcut liceul naval la seral, sau cum?! http://www.realitatea.net/sobi-cseh--despre-filmul-in-care-basescu-loveste-un-copil--e-un-trucaj-ordinar_689332.html _______ Copii, după cum mai spus-o de nenumărate ori p-aci, pe a şti îl scriem cu doi i numai la persoana a II-a singular, la indicativ prezent (tu ştii) şi … Citește în continuare Specialiştii ştiutori ai Realităţii
Forma negativă a verbelor
conjunctiv prezent forma negativa a sti conjugare negativ Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri. Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. … Citește în continuare Forma negativă a verbelor
Limba română: terms of use
Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română: 1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.) 2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.) 3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.) 4. … Citește în continuare Limba română: terms of use
Aţi căutat, vă răspundem. 59.
Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da' eu nu-s - în caz că vă-ntrebaţi. Nu ştiu. Gaze? Multe! V-am explicat când cu cimitirul limbei române. Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da', aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 59.
Declinarea conjugării
Of. Verbele nu se declină, verbele se conjugă! De declinat, se declină substantivul şi tot ce-l însoţeşte sau substituie: articolul, adjectivul, pronumele, chestii de-astea. Despre conjugarea lui a şti, aici. 'N or'ce caz, se spune şi se scrie tu ştii, cu doi i.
Ştii-vom au ba?
Voi ce părere aveţi? Eu am votat pentru "nu vom ştii niciodată". Asta doar pentru că nu exista varianta "nu vor şti". Şi anume ei, scriitorii la gazetă, care nu vor şti în veci să scrie corect. Deşi ortografia se poate învăţa - spre deosebire de conturile lui Ceaşescu, care se pot, cel mult, afla. … Citește în continuare Ştii-vom au ba?
i sau ii. Despre verbele care se termină în i
Cum m-au adus la exasperare diversele aş fii, voi ştii, voi reuşii, a lungii, m-am gândit că n-ar strica o recapitulare a mărunţişurilor gramaticale pe care ni le-a predat - tuturor - profa de română într-a cincea, dar care s-au lipit numai de unii dintre noi. Cum am mai zis, verbele care la infinitiv se … Citește în continuare i sau ii. Despre verbele care se termină în i
Aţi căutat, vă răspundem. 41.
1. Verbul a ştii nu are condiţional prezent, pentru simplul motiv că verbul a ştii nu există. Există, în schimb, verbul a şti. Cu un singur i în coadă. Iar ăsta se conjugă aşa, la condiţional prezent: aş / ai / ar / am / aţi / ar şti. Cu un singur i, că se … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 41.
diacritica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.