Posts Tagged ‘„aranjază” sau „aranjează”?’

Regula zilei: înşală, aşază; greşeală, trişează, angajează, aranjează

16/02/2011

Înşa, cu a, de la radicalul înşal- şi terminaţia –ă.
Verbul a înşela suferă o alternanţă fonetică în radical în timpul conjugării: înşel- > înşal- (ca la cânt > cânţ, de exemplu).

a, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia .
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical:ez– > az-.

Dar:

Greşea, de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjea, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjea, angajea, trişea, furişea.

Regula fiind că după j şi ş în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.

Detalii despre -A- şi -EA-, aici.
Despre unele alternanţe fonetice, aici.

Reclame

A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează

08/03/2010

Discutând noi p-aici despre înşală & aşază, a apărut de vreo câteva ori prin comentarii observaţia că „nouă profu’ ne-a zis că după ş şi j vine a, nu ea„, chestie care m-a descumpănit, că dacă după j şi ş nu vine ea, atunci de ce scriem deranjează & aranjează, îngrijească, păşească, ieşea?!

Acu’ m-am dumirit.

Regula aia e adevărată, da’ numa’ pe jumătate. Adică e nevoie de o completare: după j şi ş scriem a, nu ea, în interiorul rădăcinii cuvintelor.

Pentru că dacă, de exemplu, e un verb de conjugarea I al cărui radical se termină în j sau ş, o să capete -ea, dacă terminaţia are -ea-.

Adică:

a. înşa, aşa, pentru că radicalul e înşal-, aşaz-, şi, cum ziceam mai sus, punem a, nu ea.

b. aranjează, deranjează, furişează, menajează, trişează, înfăţişea, pentru că radicalul (aranj-, deranj-, furiş-, menaj-, triş-, înfăţiş-) se termină în j- sau ş-, după care vine terminaţia de indicativ prezent ea. Sau: îngrijească, veştejească, oblojească (îngrij-, veştej-, obloj- +ească); ieşea, păşea (ieş-, păş– + -ea) Tot aici intră şi greşea, pentru că -eală e sufix. Adică radical în ş + -eală.

Cf. Mioara Avram – Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, pp.10, 12.

1. j, ş + a, în interiorul radicalului

2. radical terminat în j, ş + ea din afix (sufix, desinenţă)

Aşază / vs / Aranjează

17/01/2010

Eh?
De ce unu-i cu e şi unu-i fără e?

Explicasem aici despre înşală şi aşază şi de ce n-au -e-.

Car’ va să zică:

A aşeza se conjugă pe modelul a cânta, adică terminaţiile Ø, -i, -a, -ăm, -aţi, -ă adăugate la radicalul aşez- (care la persoana a III-a sg. şi pl. devine az-):
aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă.

A aranja (şi a deranja, a încuraja, a descuraja) se conjugă după modelul a lucra, adică terminaţiile -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează adăugate la radicalul aranj- (care nu suferă modificări):
aranj/ez, aranj/ezi, aranj/ează, aranj/ăm, aranj/aţi, aranj/ează.

Adică aranjează are -e- pentru că vine din terminaţia ează. Aşază n-are -e-, pentru că radicalul e aşaz-, cu -a-, iar terminaţia e – deci nu-i nici un -e- pe-acolo.

_________________

Vezi și:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.

Deranjează. Aranjează.

17/09/2009

cum e corect deranjaza sau deranjeaza
conjugarea vb a deranja

A deranja şi a aranja se conjugă ca a lucra.
Adică la radicalul lucr- / deranj- / aranj- se adaugă (la indicativ prezent) terminaţiile -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează.

deranjez, aranjez, lucrez
deranjezi, aranjezi, lucrezi
deranjea, aranjea, lucrea
deranjăm, aranjăm, lucrăm
deranjaţi, aranjaţi, lucraţi
deranjea, aranjea, lucrea

____________________

Despre creează, agreează, aici.
Despre înşală, aşază, greşeală, aici.
Vezi şi A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.