Posts Tagged ‘„aţi” sau „a-ţi”?’

Cine vrea în CSM

08/08/2016

O doamnă.

2016-08-08_cinevreaincsm

Copii, noi când dăm admitere la Drept (și în viața de toate zilele) scriem ”dacă v-ar interesa […], ați lectura proiectul”, nu așa cum a scris mai sus doamna candidată la CSM. Pentru că e vorba de voi / dumneavoastră: ”dacă v-ar interesa pe voi / pe dumneavoastră, voi / dumneavoastră ați lectura”. (Nu scriem nici ”a lectura”, copii. Noi scriem simplu ”a citi”, pentru că suntem siguri pe noi și nu avem nevoie să ne dăm mari folosind cuvinte prețioase, ca doamna.) Scriem ”a-ți” doar dacă ”-ți” se referă la ”ție”: ”pentru a-ți spune (ție) ce să faci”.

Când dăm la Drept (și în viața de toate zilele), punem și virgulă înainte de vocativ: ”Nu, stimată doamnă!”. Nu cum a scris mai sus doamna candidată la CSM. Cu același respect, desigur.

Bine a îţi venit!

09/10/2013

Alţi proşti cu ştaif.

2013-10-09_a-ti -venithttp://www.emccouncil.org/ro/ro/

Copii, noi scriem „Bine aţi venit!”, cu „aţi” într-un cuvânt, pentru că nu zicem „Bine a îţi venit!”.

Engleză la perfecție

13/01/2012

Frate, nu-nțeleg de ce nimeni nu dă teste de română la angajare, da’ toți cer engleză avansat / la perfecție.

Cred că orice angajat care are (sau are acces la) mail de firmă trebuie să dea un test, dintr-ăla cu „alegeți varianta corectă: vă rog să-mi trimite-ți / vă rog să-mi trimiteți”. Vreo 30 de întrebări dintr-astea, în 15 minute, și gata, te-ai prins cât de mare e riscul să te facă de râs.

Copii, noi scriem „ați făcut”, de la dumneavoastră/voi ați făcut. Scriem a-ți când vine, de exemplu, de la (pentru) a-ți face tu ție.

(De la fina, mulțumim.)

 

 

Liniuţele lu’ Vodafone

13/02/2011

O liniuţă de-un fel atrage după ea cel puţin două liniuţe de alt fel…


De la armyuser. Mulţumim!

 

Vezi şi: ţi, cu liniuţă şi fără.

Aţele iubirii

29/04/2010

Şi iţele ei.

De la o aţî – două aţi, vorba lu’ aciddu.

_______

Copii, scriem „aţi”, într-un cuvânt, numa’ dacă putem adăuga un „voi”. Dacă nu, e „a-ţi„. A-ţi recâştiga iubirea, adică iubirea ta. Care era a ta, că-ntre timp o fi devenit a altuia, dacă tu nu te-ai mişcat la timp şi te-ai pus pe-nvăţat trucuri psihologice, în loc să te duci la ea să-i zici „iartă-mă, am fost un prost”.

Despre aţi / a-ţi, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 58.

01/07/2009

09-07-01 iti sau a-ti

N-am prea-nţeles ce-aţi căutat, da’ o să-ncerc să explic.

Îţi se scrie întotdeauna îţi. Într-un cuvânt.

Âţi nu există, după cum nu există â-ţi. Printre altele, pentru că cuvintele care încep cu î încep cu î, nu cu â. Altfel zis, nici un cuvânt nu începe cu â. Despre â şi î, aici.

Aţi se scrie aţi când îi putem pune înainte un voi: (voi) aţi făcut, (voi) aţi face.
A-ţi se scrie a-ţi când îl putem completa cu ţie: a-ţi spune ţie, a-ţi da ţie. Şi însoţeşte numai infinitivul. Alte explicaţii, aici. Şi, în general, sub tagul „aţi” sau „a-ţi”?: http://ro.wordpress.com/tag/ati-sau-a-ti/

Aţi căutat, vă răspundem. 43.

28/05/2009

09-05-28 ati cautat 43 1

Îmi pare rău, nu vă pot explica ortografia lui ve-ţi, căci ve-ţi nu există.
Există însă veţi, scris aşa cum îl vedeţi (şi anume legat), cu care se formează viitorul, persoana a II-a plural.

Şi da, aveţi dreptate, virgula e o problemă, inclusiv pentru ziarişti.

09-05-28 ati cautat 43 2

Nu, aţi nu e prepoziţie. Aţi e cuvinţelul ăla cu care formaţi fie perfectul compus (aţi făcut), fie condiţionalul (aţi face, aţi fi făcut), la persoana a II-a plural.

Cât despre prepoziţii în general, mi-a explicat mie mama mai demult, când eram prin clasa a cincea, că dacă am dubii despre vreun cuvinţel cum că ar fi prepoziţie sau conjuncţie, pot să-l pun pe lângă cuvântul casă şi-o să mă prind. Şi anume: prepoziţiile au sens pe lângă cuvântul casă, iar conjuncţiile nu. (Căci – dar asta e deja explicaţie de clasa a şaptea – conjuncţiile introduc subordonate, iar prepoziţiile nu.)
Altfel zis:
pe casă, peste casă, după casă – prepoziţii
ca să casă, casă, dacă casă – conjuncţii.

Bine, evident, explicaţia e pentru clasa a cincea. Şi evident că dacă-l puneţi pe eu alături de casă it doesn’t make sense – ceea ce nu-nseamnă că eu e conjuncţie.

Aţi căutat, vă răspundem. 34.

04/05/2009

Nu prea am pofte ortografie-ortoepice-şi-de-punctuaţie în ultima vreme, da’ nu-mi dau pace neliniştile altora, aşa că n-am încotro.

09-05-05-ati-cautat-34-masculine-model

N-am înţeles de ce vreţi imaginea lu’ masculine model şi ce vreţi să faceţi cu ea. N-aţi prefera’ modelu’ masculin în carne şi oase, ca să zic aşa? Eu da.

09-05-05-ati-cautat-34-fratele-oanei-sarbu1

Din păcate, nu-l cunosc pe fratele Oanei Sârbu. De altfel, nici nu ştiam că are un frate. Dar am aflat din Cotidianul că securitatea o presa pe ea, pe Oana Sârbu, cu ajutorul tatălui ei. Nu ştiu dacă şi pe fra-su l-au presat tot cu ajutorul tatălui.

09-05-05-ati-cautat-34-monica-davidescu1

Nici pe Monica Davidescu n-o cunosc, da-mi place cum zice ea uaităning când e vorba de pasta de dinţi.

09-05-05-ati-cautat-34-indreptar-online1

Încă nu există un îndreptar ortografic online, da-s pe cale să-l fac eu. Vreo două pagini din el găsiţi deja la Indexul ortografic.

09-05-05-ati-cautat-34-cand-scrii-2-i1

Ce să se scrie cu doi i?

09-05-05-ati-cautat-34-adj-ati

Aţi nu e adjectiv. Aţi e cuvinţelul cu care se formează perfectul compus (aţi făcut) sau condiţionalul (aţi face). De asemenea, după cum ne-a zis aciddu aici, aţi poate fi şi pluralul de la aţă: o aţî, două aţi. 😀

09-05-05-ati-cautat-34-conjugare-a-sti1

09-05-05-ati-cautat-34-a-sti-ind-prezent1

Ce-aveţi azi (şi ieri, mă rog… ş-alaltăieri…), oameni buni?!
Să ne-nţelegem, o dată pentru totdeauna:
A şti are doi i în conjugare numa’ la tu ştii, tu să ştii. În rest, şti se scrie fix aşa: şti. Cu un singur i. La toate formele de viitor: voi/vei/va/vom/veţi/vor şti. La toate formele de condiţional prezent: aş/ai/ar/am/aţi/ar şti. La prezumtiv: oi/oi/o/om/oţi/or şti (oi şti tu ceva de mă-ntrebi…).

În or’ce caz, indicativul prezent al lui a şti, că de el mă întrebaţi, arată aşa:
eu ştiu
tu ştii
el ştie
noi ştim
voi ştiţi
ei ştiu.

Cimitirul limbei române

05/04/2009

Tulcea, 04/04/2009.
Trei poze la repezeală, să nu mă prindă neamur’li răposaţilor.

Un nostru, doi noştri. Articulat, noştrii – evident.
(PeSe: Copii, să nu scrieţi niciodată aşa. Nici în teza la română, nici pe crucea părinţilor. Noştri se scrie întotdeauna cu un singur i: noştri.)

 

Că-ci m-ie, că-ci ţ-ie, că-ci l-or. Normal. Că-ci no-uă ni se pare că orice cuvânt care are 4 litere sau mai puţin tre’ să conţină şi o cratimă pe undeva. Nu de alta, da’ cioplitorii în piatră sunt plătiţi, ca şi ziariştii, la numărul de semne.

 

Şi bomboana de pe colivă, în toată splendoarea ei:

Aţi căutat, vă răspundem. 10

13/03/2009

Aşa… Acu’ să ne întoarcem la oile noastre ortografice cele de fiece zi.

Întrebare nouă la motorul de căutare, astăzi: „ortografia aţi”.
Well, deşi pare complicat, e simplu.

Se scrie aţi când poţi să-i pui în faţă un voi sau dumneavoastră:
(Voi) aţi făcut – perfect compus
(Voi) aţi face – condiţional prezent
(Voi) aţi fi făcut – condiţional perfect

Se scrie a-ţi când e urmat de infinitiv (şi, de obicei, se referă la un tu determinat sau generic). Metodă de verificare: dacă pe a-ţi (+ infinitiv) îl poţi înlocui cu a îţi (+ infinitiv).
A-ţi spune [ţie] că … e inutil. = Să-ţi spun că…
A-ţi da cu părerea
De la „a îţi spune că”, „a îţi da” etc.

Cam aşa.
Chi più ne ha, più ne metta, vorba românului. Adică, dacă am sărit ceva, săriţi cu explicaţia.