Din categoria "Româna explicată românilor străini de limba lor". După Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC 2003, pp. 161-162. CONDIŢIONAL-OPTATIV PREZENT Adică, pre româneşte: Auxiliar aş, ai, ar, am, aţi, ar + infinitivul verbului (fără particula a) De unde rezultă că pentru verbul a fi condiţionalul prezent e cu FI în coadă, de la infinitivul (a) … Citește în continuare Moduri şi timpuri: condiţional prezent, condiţional perfect
Etichetă: condiţional
V-aş, v-ar, v-am…
cum se scrie corect va-si sau v-asi Nici, nici. E v-aş. Pentru că aşi vine de la as. Iar condiţionalul în îl formăm cu aş. Vezi aici ce şi cum. Acu', dacă e să combinăm pronumele vă (vouă / pe voi) cu condiţionalul, ne iese cam aşa ceva: eu v-aş da / v-aş duce el … Citește în continuare V-aş, v-ar, v-am…
i sau ii. Despre verbele care se termină în i
Cum m-au adus la exasperare diversele aş fii, voi ştii, voi reuşii, a lungii, m-am gândit că n-ar strica o recapitulare a mărunţişurilor gramaticale pe care ni le-a predat - tuturor - profa de română într-a cincea, dar care s-au lipit numai de unii dintre noi. Cum am mai zis, verbele care la infinitiv se … Citește în continuare i sau ii. Despre verbele care se termină în i
Aţi căutat, vă răspundem. 41.
1. Verbul a ştii nu are condiţional prezent, pentru simplul motiv că verbul a ştii nu există. Există, în schimb, verbul a şti. Cu un singur i în coadă. Iar ăsta se conjugă aşa, la condiţional prezent: aş / ai / ar / am / aţi / ar şti. Cu un singur i, că se … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 41.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.