Posts Tagged ‘conjugare’

Conjugări

05/03/2010

a crea conjugarea a2a

A crea e de conjugarea I. Dintre cele terminate în -a, precum a mânca, a lucra, a cânta:
a mân-ca
a lu-cra
a cân-ta
a cre-a

Verbele care se termină în -ea se termină în -ea diftong, adică într-o singură silabă:
a plă-cea
a ve-dea

Reclame

Ştampileala naţională

04/11/2009

Am aflat de la Ioana, care-a aflat de la Realitatea, care-a aflat de la Primăria Sectorului 2 (mai exact, de la dna Mariana Georgescu şi de la dl Anatol Albu), că trebuie să ştampilim.

09-11-04 stampileala

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, îmi păreţi români după nume, da’ nu-i nimic, o să vă explic indicativul prezent aşa cum l-am explicat şi celor câţiva (puţini!) străini care au avut şansa să-nveţe ceva română de la mine. Acum aveţi şi dumneavoastră această şansă (rară, altminteri, că-n mod normal nu mă ocup cu aşa ceva).

Deci, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, noi în limba română avem verbe de patru feluri: alea care se termină în -a, alea care se termină în -ea, alea care se termină în -e şi alea care se termină în -i sau .

Bon.
Acu’, noi verbele astea care se termină în -a le conjugăm la indicativ prezent după următoarele modele:

Modelul 1 – fără infix

1.a.radical terminat în consoană, alta decât r/l
a cânta: cânt, cânţi, cântă, cântăm, cântaţi, cântă

1.b. radical terminat în r/l
a intra: intru, intri, intră, intrăm, intraţi, intră
a umbla: umblu, umbli, umblă, umblăm, umblaţi, umblă

1.c.radical terminat în i, după vocală
a încuia: încui, încui, încuie, încuiem, încuiaţi, încuie

Aici avem două cazuri mai altfel:
a întâzia: întârzii, întârzii, întârzie, întârziem, întârziaţi, întârzie
a continua: continui, continui, continuă, continuăm, continuaţi, continuă

Model 2 – cu infixul -ez-/-eaz-

2.a.radical terminat în consoană, inclusiv r/l
a lucra: lucrez, lucrezi, lucrează, lucrăm, lucraţi, lucrează
Aici intră şi faimoasele a crea şi a agrea, deşi radicalul se termină în vocală: creez, creează; agreez, agreează.

2.b. radical terminat în c/g
a parca: parchez, parchezi, parchează, parcăm, parcaţi, parchează

2.c. radical terminat în i
a sublinia: subliniez, subliniezi, subliniază, subliniem, subliniaţi, subliniază.

Car’ va să zică, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, verbul a ştampila tre’ să se conjuge după unul dintre modelele de mai sus, iară nu după modelul lui a citi (citeşte, să citească), care-i de conjugarea a patra. Căci noi spunem, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, a ştampila, iară nu a ştampili.

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, vă rog să repetaţi după mine:

Eu ştampilez. Mai tare, doamna Georgescu, nu v-am auzit!!
Tu ştampilezi. Aşa, domnu’ Albu, foarte bine!
El ştampilează.
Noi ştampilăm.
Voi ştampilaţi.
Ei ştampilează. Ei să ştampileze.

Clar, doamna Georgescu şi domnu’ Albu?
Dacă mai greşiţi o dată, vă pun să copiaţi de mână, de o sută de ori, toate modelele de conjugări ce le-am scris eu mai sus.

http://www.realitatea.net/primaria-sectorului-2–romanii-trebuie-sa-stampileasca-trei-buletine-de-vot-pe-22-noiembrie_656722.html

Conjugarea substantivelor

15/09/2009

Având în vedere nenumăratele căutări pe temă, m-am hotărât să dedic articol special acestei cestiuni.
Din seria Aţi căutat, vă răspundem.

Substantivele se conjugă astfel:

Indicativ prezent:
eu substantivez
tu substantivezi
el/ea substantivează
noi substantivăm
voi substantivaţi
ei substantivează

Indicativ perfect compus:
Am, ai, a, am, aţi, au substantivat

Indicativ viitor:
voi, vei, va, vom, veţi, vor substantiva

Indicativ viitor anterior
voi fi substantivat, vei fi substantivat

Conjunctiv prezent:
să substantivez

Condiţional prezent:
aş substantiva

Prezumtiv:
oi, oi, o, om, oţi, or substantiva.

Sper că am lămurit definitiv problema.

(Copii, substantivele, ca şi tot ce le înlocuieşte sau însoţeşte, nu se conjugă, se declină! De conjugat se conjugă verbele.)
_____________
Vezi şi Declinarea verbelor.

Forma negativă a verbelor

08/09/2009

conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ

Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:

Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)

Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)

Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)

Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)

Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)

Câteva excepţii:

Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

Apoi:

Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)

Fă!
Nu face!

Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)

În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.

Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti

Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai

Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)

Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost

Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)

Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)

Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)

Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)

Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.

Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…

______________________________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________

Aţi căutat, vă răspundem. 72.

05/08/2009

concertul lui maical
concertele lui maical

Ce-i cu ele?

clientilor nostri se scrie cu un i

De fapt, în total sunt 3 i. Dar noştri, da, se scrie cu un singur i. Indiferent câţi clienţi sunt.

conjugare nostri

Of, Doamne! Tot din categoria „filosofi cu diplomă acreditată de la stat and proud of it” sunteţi?
Noştri nu se conjugă. Că de conjugat, numa’ verbele se conjugă.
Substantivul şi chestiile care-l însoţesc sau substituie se declină.
Iar adjectivul posesiv nostru face, la masculin plural, noştri, nu un singur i. Întotdeauna.

situatii in care verbul a vii se scrie c

Nu există verbul a vii, deci nu ştiu nimica despre situaţiile alea.

corect niveluri gresit nivele

Sunt corecte amândouă, da’ în contexte diferite. Vezi aici.

avocat caut stagiar 2009 bucuresti

Îmi pare rău, n-aţi nimerit bine, nu-s avocat, nici măcar stagiar. Deşi am început de două ori facultatea de drept şi de fiecare dată m-am plictisit înainte să se termine primul semestru. Nu din cauza dreptului, ci din cauza profesorilor. Da’ acuma, pare-se, mi-ar fi prins bine să fiu avocat stagiar.

greseli ortografice fii

Fii nu-i neapărat greşeală. Uneori se spune şi se scrie fii, dar de cele mai multe ori se spune şi se scrie fi. Vezi aici.

exitare pe web

Ha?

moschee diferenta geamie

Cam ca diferenţa dintre catedrală şi biserică.
Din experienţa mea, orice cătun are geamie, da’ moschee numa’ pe ici pe colo. DEX-ul însă zice că geamia e mai mare. Da’ dacă e să mă iau după geamia Hunkiar din Constanţa (aia de vizavi de hotelul BTT, când intri în peninsulă) şi moscheea din Piaţa Ovidiu, îmi pare că diferenţa dintre minarete e evidentă – ăla al moscheii fiind mai mare. Şi mai faimos, printre altele. Că nu se duce nimeni să viziteze geamia Hunkiar, deşi e pe lista monumentelor istorice.

a trebui verb impersonal unipersonal

Exact. E impersonal şi unipersonal. Adică n-are formă decât pentru persoana a III-a singular. Sau aşa era pe pe vremea mea.

Aţi căutat, vă răspundem. 70.

22/07/2009

declinare a agrea

A agrea nu se declină. A agrea se conjugă, că-i verb.
Îl găsiţi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

ma sfii

De fapt, cred că-i mă sfiii, cu -iii la perfect simplu.
Vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/07/21/inmiesc-inmiii/

articularea si conjugarea cuvintelor

De conjugat, se conjugă verbele.
De articulat, se articulează substantivele.
Dacă-i vorba de articulat cu sensul de pronunţat, atuncea toate cuvintele vorbite se articulează.

verb conjugarea iv forma negativa

Verbele de conjugarea a IV-a (-i/-î) pun probleme numai la imperativul negativ (şi anume verbele terminate în -i).
Nu citi!
Nu vorbi!
Adică tot cu un singur i în coadă, ca şi infinitivul (de la care se formează imperativul negativ).

cum sa scri la tastatura litera Â

Înainte să scrieţi â, vă rugăm frumos să scrieţi scrii. Că scri nu există.

Aţi căutat, vă răspundem. 67.

20/07/2009

blog+diacritica+simona

Yep, that’s me.

sa stii verbe

Da, e foarte bine să ştii verbe. Şi să le ştii scrie corect.

conjugare genitiv

Conjugarea genitivului, sau cum?!
Genitivul e caz, adică o categorie gramaticală proprie substantivului şi cuvintelor care-l însoţesc sau substituie (pronume, adjectiv, articol, chestii de-astea). Iar astea se declină.
Conjugarea ţine de verbe – şi-nseamnă trecerea unui verb pe la toate categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr, diateză etc.)
Despre cum se formează genitivul în română:
http://ro.wordpress.com/tag/genitiv/
Oi mai fi scris şi-n altă parte, nu mai ştiu. Căutaţi cu botonul din dreapta sus.

introduce-ti

Ba introdu-ţi tu în cap că se spune şi se scrie:
(Tu) introdu ! (Tu) introdu-ţi!
(Voi) introduceţi! (Voi) introduceţi-vă!

cand se scrie fi cu un singur i

De cele mai multe ori.
Vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

a fii perfect simplu

A fii n-are perfect simplu, căci a fii nu există.
Există a fi, cu un singur i, al cărui perfect simplu e ceva de genul fui/fusei. Cititorii mei olteni, vă rog să-mi daţi o mână de ajutor! (Că eu n-am folosit în viaţa mea perfectul simplu.)

cand se scrie l-a la
cand se scrie la

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el:
L-a văzut pe el. L-a cunoscut pe el.

La se scrie la când e urmat de un substantiv sau un pronume:
la masă, la şcoală, la ora două, la tine, la acela.

ortografie sa ii fii aproape

E foarte ortografic, numa’ că lipsesc căciulile:
Să îi fii aproape.

nu zi imperativ singular negativ

După cum am învăţat noi în clasa a cincea, imperativul negativ (persoana a II-a sg.) se formează, de obicei, de la infinitiv. Şi anume: Nu zice!
Vezi ş-aici:
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/30/zi-zii-zi-i-despre-imperativul-lui-a-zice/

conjugare verb a apare viitor

A apare nu există. Sau nu exista pe vremea mea.
Există a apărea, verb de conjugarea a treia (terminate în -ea), ca şi a plăcea, a părea.
Prin urmare, spunem şi scriem mi-ar plăcea, mi-ar părea, ar apărea, va apărea.

noul parc de distracţii de la snagov

Have no idea! Sorry.

simpte sau simte

Of! Simte, evident!
simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt.

Aţi căutat, vă răspundem. 66.

17/07/2009

verbele articulate cu 2i lb. romana

Verbele nu se articulează în nici un fel. Numa’ substantivele se articulează.
Câte ceva despre verbele care se termină în -i, aici.

hrubaru

Cum vă ziceam aici, Eta Hrubaru era cea mai cool profă din facultate. (Salutări, doamna profesoară, mi-aţi fost model.)

cand se scrie

Când nu se poate vorbi?

acordul in gen numar si caz a substantiv

Eh, cred că ar fi cazul să vorbim în primul rând despre acordul articolului posesiv-genitival. Spre-un exemplu, se spune acordul …. al substantivului. Că al îl înlocuieşte pe acord. Care la singular e de masculin.
Detalii despre  al / a / ai / ale cărui / cărei / căror, aici.

conjugare a chinui

Chestiile de genul ăsta le aflaţi din DEX:
http://dexonline.ro/search.php?cuv=CHINUÍ

Îndreptarul dă drept singura conjugare acceptabilă cea cu „chinuiesc”, DEX-ul dă şi varianta cu „chinui”.

Update: DOOM acceptă şi chinuiesc şi chinui. Vezi şi aici.

miros de fata

Sau poate parfum de femeie?!

conjugare a crea perfect compus

Am creat.
a cre-a > cre-at
ca
a lucr-a > lucr-at
a agre-a > agre-at

ai nostri sau ai nostrii?

Ai noştri. Niciodată cu doi i.

Aţi căutat, vă răspundem. 64.

15/07/2009

perfectul simplu persoana a3a sg afii

afii n-are perfect simplu, căci afii nu există, după cum nu există nici a fii. Există doar a fi, al cărui perfect simplu la persoana a 3-a sg. e fu. El fu, ca în kung fu.

indreptar io-te-ma

Nu cred să scrie în vreun îndreptar care-i forma corectă, da’ vă zic eu: e iote-mă. De fapt, uite-mă, că de-acolo vine.

verbe care se pot scrie cu 2 i

Hm. Multe.

reguli de ortografie cand scriem legat-c

Ce să scriem legat? Lăsaţi-mi vorbă când reveniţi pe-aici.

indreptar ortografic online

Nu există, că Academia se ocupă cu nicio, da’ încerc să-l fac eu, aici.

vladoots

M-aţi zăpăcit de cap. L-aţi căutat de vreo 10 ori pân’acu’. Vladoots, lasă vorbă p-aci, că te cată lumea.

detalii in engleza

Despre ce?

egalitate in dativ

Să mor dacă-nţeleg ce-i cu neliniştile astea bruşte despre dativul egalităţii. Că-i simplu: egalitate – egalităţi – egalităţii. Am mai explicat de vreo câteva ori, da’ nu-nţeleg de unde vine neliniştea.

adjectivul in limba romana

Ce-i cu el?

cadn punem doi de i la verbe

Din când în când, şi-n or’ce caz mult mai rar decât se socoate îndeobşte.

la snspa se intra greu sau usor?

Habar n-am.
M-am înscris eu la master la ei, acu’ vreo 6 ani, şi examenul a fost ridicol. Erau un nene (Bogdan Teodorescu, îmi pare) şi-o tanti în comisia de examen, şi scopul lor era să-i expliciteze studintelui „bă, eşti prost, noi suntem deştepţi”. În fine, eu am intrat, şi-ncă cu notă mare, da’ după mine SNSPA-ul e o ţeapă – am renunţat după semestrul I, că mă plictisea înfiorător.

viata mea cate silabe

Uh, bine că nu m-aţi întrebat câţi ani are viaţa Dvs. Sau a mea.
Cu silabele e mai simplu: via-ţa mea. Trei. După cum rezultă şi din faimosul oooooooooooof viaţaaaaaaaaaaaa meaaaaaaaaa.

conjugarea vb a lucra in engleza

Ce naiba să conjugaţi la el?! Şi-n general, ce e până-ntr-atâta de conjugat în engleză?!
Oricum, ceva conjugări găsiţi aici.

se pune virgula inainte de conjunctii

Habar n-am. Se pune? Cre’ că da, uneori.
Depinde după caz, cum ar fi.

greşală – greşeală

Se spune şi se scrie greşeală, după cum rezultă şi din DEX, pe care vă invit călduros să-l consultaţi.

Aţi căutat, vă răspundem. 59.

03/07/2009

09-07-03 ati cautat 59 - 1 liana patras

Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da’ eu nu-s – în caz că vă-ntrebaţi.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 ce emit ministrii

Nu ştiu. Gaze?

09-07-03 ati cautat 59 - 1 ce trebuie sa stie un manager

Multe!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 parintii nostrii

V-am explicat când cu cimitirul limbei române.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 egalitate dativ

Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da’, aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul de nominativ-acuzativ (egalităţi) plus înc-un i la coadă. Ca şi la casă-case-casei, fată-fete-fetei.

09-07-03 ati cautat 59 - 1 si de asemenea

Ba chiar cu două virgule se scrie. Că pe de asemenea îl puneţi între virgule: şi [,] de asemenea [,] .

09-07-03 ati cautat 59 - 1 imi

E chiar foarte ortografic. Că se scrie întotdeauna într-un cuvânt:
îmi
îţi
îşi
ne

îşi

09-07-03 ati cautat 59 - 2 ia-ti i-ati

Amândouă-s corecte, depinde ce vreţi să ziceţi.
Ia-ţi va să zică tu ia-ţi ţie. De la a lua.
I-aţi va să zică voi i-aţi [omorât] pe ei. Sau, mă rog, voi i-aţi iubit, urât, certat pe ei.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 m-ati

Nu, nu eu v-am căutat. Da’ în caz că v-aş fi căutat, ar fi fost corect să mă-ntrebaţi „m-aţi căutat?”.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 scri

Scri, cu un i, nu există. Există numai (tu) scrii, cu doi i.
Deşi acuma-mi vine o-ndoială: cum naiba face „a scrie” la perfect simplu, persoana I sg?!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 trimite-mi-le

Trimite-mi-le se scrie, normal. Cum altfel s-ar putea scrie?!

09-07-03 ati cautat 59 - 3 cazurile in italiana

Italiana n-are cazuri. Ceea ce româna exprimă prin cazuri, italiana exprimă cu ajutorul prepoziţiilor: a pentru dativ, di pentru genitiv. Nominativul şi acuzativul n-au prepoziţii.
N-Ac: il bambino
G: del bambino
D: al bambino

09-07-03 ati cautat 59 - 3 declinare a sti

În nici un fel. Că nu se declină, se conjugă.
Conjugarea lui a şti, aici.