România, mereu surprinzătoare: Pe "a crea" îl văzusem deja stâlcit în fel şi chip, dar p-asta cu creiezi n-o văzusem încă. Copii, noi spunem şi scriem creezi, da? Să ne-aducem aminte: a crea se conjugă ca a lucra: infinitiv: a lucr+a, deci a cre+a prezent: lucr+ez, deci cre+ez lucr+ezi, deci cre+ezi lucr+ează, deci cre+ează lucr+ăm, … Citește în continuare Creiezi
Etichetă: „creat” sau „creeat”?
Regula zilei: creează, creăm, creat, crearea, creării
a lucr + a > a lucra --> a cre + a > a crea / a agre + a > a agrea lucr + ez > lucrez --> cre + ez > creez / agre + ez > agreez lucr + ezi > lucrezi --> cre + ezi > creezi / agre + ezi … Citește în continuare Regula zilei: creează, creăm, creat, crearea, creării
Creem /vs/ Creăm
Am mai zis-o, o mai zic de câte milioane de ori o fi nevoie: Creem nu există. Spunem şi scriem creăm. De la radicalul cre, plus terminaţia ăm. Ca lucrăm: de la radicalul lucr, plus terminaţia ăm. Ca mâncăm: radical mânc plus terminaţia ăm. a cre/a, ca a lucr/a, ca a agre/a cre/ez, ca lucr/ez, … Citește în continuare Creem /vs/ Creăm
Ortografia Altexului
Băi, să fie clar: contul meu n-o să fie creeat în veci! Contul meu, la o adică, va să fie creat. Cu succes, întotdeauna. Că-nțeleg că unii, mai fraieri, își creează fără succes conturile. (Copii, voi să nu faceți ca nenea cel prost care a făcut saitul Altexului. Voi să scrieți întotdeauna a crea, creat, … Citește în continuare Ortografia Altexului
Aţi căutat, vă răspundem. 66.
verbele articulate cu 2i lb. romana Verbele nu se articulează în nici un fel. Numa' substantivele se articulează. Câte ceva despre verbele care se termină în -i, aici. hrubaru Cum vă ziceam aici, Eta Hrubaru era cea mai cool profă din facultate. (Salutări, doamna profesoară, mi-aţi fost model.) cand se scrie Când nu se poate … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 66.
Fi-ul meu a împlinit o mie.
De vizualizări. Am mâncat deja o îngheţată în cinstea lui. Numa' că nu ştiu ce cadou să-i iau. Tort nu, că-l mănânc eu şi nu e cazu'. Car' va să zică, după 6 luni jumate de blog despre limba românească, câteva sute de români şi-au lămurit (sper) câteva dintre neliniştile ortografice fundamentale ale poporului român, … Citește în continuare Fi-ul meu a împlinit o mie.
Aţi căutat, vă răspundem. 61.
Asta tot zic şi eu de juma' de an, da' nu prea m-ascultă nimeni. Sau nu ziariştii, în orice caz. În gen, număr, şi caz, evident! Să şti n-are negativ, căci să şti nu există. Există numa' să ştii, care nu-şi schimbă forma la negativ - e să nu ştii. Povestea cu i-urile la forma … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 61.
Aţi căutat, vă răspundem. 60.
Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?! Aş se scrie întotdeauna aş, într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face. Aşi se scrie aşi numa' când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu). A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 60.
Aţi căutat, vă răspundem. 53.
Fix aşa se scrie: v-o. Că zicem: vi-l fac (vi + îl) vi-i fac (vi + îi) vi le fac dar: v-o fac. (Între noi fie vorba, forma vi-o nu există.) După ştiinţa mea, doar dacă intercalaţi o altă subordonată - care se va afla între virgule: Mă duc mâine acolo, întrucât [,] dacă mă … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 53.
Agreăm, agreaţi.
Mama lor de e-uri. I mean, e-uri, nu E-uri. Pen'că mi-au picat azi ochii pe-un agreeaţi, mi-am amintit că nu numai a crea pune probleme, ci şi a agrea. Car' va să zică: a agrea se conjugă ca a crea, care, dacă v-aduceţi aminte, se conjugă ca a lucra. Adică luăm radicalul (lucr-, cre-, agre-) … Citește în continuare Agreăm, agreaţi.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.