Posts Tagged ‘declinare’

Declinarea substantivelor comune

22/07/2010

Declinarea cu articol nehotărât

La masculin şi neutru: o formă de singular (pom, scaun) şi o formă de plural (pomi, scaune) – indiferent de caz.

La feminin:

> o formă pentru N.-Ac. sg.: casă

> o formă pentru G.-D. sg. şi N.-Ac.-G.-D. pl.: case.

(*Exceptând articolul, desigur. Care pentru G.-D. are 3 forme: unui, unei, unor.)

Declinarea cu articol hotărât

Masculin:

> singular: pom+ul, pom+ului (forma de sg. + -ul /-ului)

> plural: pomi+i, pomi+lor (forma de pl. + -i / -lor)

Neutru:

> singular: scaun+ul, scaun+ului; ou+l, ou+lui (forma de sg. + -(u)l / lui)

> plural: scaune+le, scaune+lor; ouă+le, ouă+lor (forma de pl. + -le / -lor)

Feminin:

> N.-Ac. singular: cas-a; floare+a, cafea+ua

> G.-D. singular: case+i, flori+i, cafele+i (forma de pl. N.-Ac. + -i)

>plural: case+le, case+lor; flori+le, flori+lor; cafe+le, cafele+lor (forma de pl. + -le / -lor)

(Cf. Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC, 2003)

_______________________________________________________
discleimăr
Eu, după cum bine rezultă din articolu’ de mai sus, din cele de dinainte şi din cele ce-au să mai vie vină, îs, evident, tufă. La orişice şi-n special la limba română, a despre care-i vorba-n propoziţie.
Tu, care te-ai prins de treaba asta, eşti mult mai deştept decât mine.
______________________________________________________

Reclame

Declinarea verbelor

16/09/2009

La cererea telespectatorilor, continuăm seria conjugărilor cu nişte declinări.

09-09-16 declinare verbe

Să luăm, de exemplu, verbul „a avea”.

N-Ac sg.: a avea
Cine?/Ce? – A avea.
Pe cine?/Ce? – Pe a avea.

G-D sg.: a aveaului
Cui? – A aveaului.
Al cui? – Al a aveaului.

Vocativ sg: A aveaule!

Remarcăm că, deşi se termină în -a, a avea are declinare de masculin.
De asemenea, remarcăm că-i defectiv de plural – deşi e un nonsens logico-semantic, că a avea înseamnă a avea abia când a avea maşină, a avea casă, a avea plasmă. A avea mai multe, adică. Numa’ că a avea pe fiecare separat, de aici declinarea defectivă de plural.

(Copii, verbele nu se declină, verbele se CONJUGĂ! De declinat, se declină substantivele şi tot ce le înlocuieşte sau însoţeşte.)
______________

Vezi şi Conjugarea substantivelor.

Aţi căutat, vă răspundem. 72.

05/08/2009

concertul lui maical
concertele lui maical

Ce-i cu ele?

clientilor nostri se scrie cu un i

De fapt, în total sunt 3 i. Dar noştri, da, se scrie cu un singur i. Indiferent câţi clienţi sunt.

conjugare nostri

Of, Doamne! Tot din categoria „filosofi cu diplomă acreditată de la stat and proud of it” sunteţi?
Noştri nu se conjugă. Că de conjugat, numa’ verbele se conjugă.
Substantivul şi chestiile care-l însoţesc sau substituie se declină.
Iar adjectivul posesiv nostru face, la masculin plural, noştri, nu un singur i. Întotdeauna.

situatii in care verbul a vii se scrie c

Nu există verbul a vii, deci nu ştiu nimica despre situaţiile alea.

corect niveluri gresit nivele

Sunt corecte amândouă, da’ în contexte diferite. Vezi aici.

avocat caut stagiar 2009 bucuresti

Îmi pare rău, n-aţi nimerit bine, nu-s avocat, nici măcar stagiar. Deşi am început de două ori facultatea de drept şi de fiecare dată m-am plictisit înainte să se termine primul semestru. Nu din cauza dreptului, ci din cauza profesorilor. Da’ acuma, pare-se, mi-ar fi prins bine să fiu avocat stagiar.

greseli ortografice fii

Fii nu-i neapărat greşeală. Uneori se spune şi se scrie fii, dar de cele mai multe ori se spune şi se scrie fi. Vezi aici.

exitare pe web

Ha?

moschee diferenta geamie

Cam ca diferenţa dintre catedrală şi biserică.
Din experienţa mea, orice cătun are geamie, da’ moschee numa’ pe ici pe colo. DEX-ul însă zice că geamia e mai mare. Da’ dacă e să mă iau după geamia Hunkiar din Constanţa (aia de vizavi de hotelul BTT, când intri în peninsulă) şi moscheea din Piaţa Ovidiu, îmi pare că diferenţa dintre minarete e evidentă – ăla al moscheii fiind mai mare. Şi mai faimos, printre altele. Că nu se duce nimeni să viziteze geamia Hunkiar, deşi e pe lista monumentelor istorice.

a trebui verb impersonal unipersonal

Exact. E impersonal şi unipersonal. Adică n-are formă decât pentru persoana a III-a singular. Sau aşa era pe pe vremea mea.

Aţi căutat, vă răspundem. 70.

22/07/2009

declinare a agrea

A agrea nu se declină. A agrea se conjugă, că-i verb.
Îl găsiţi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

ma sfii

De fapt, cred că-i mă sfiii, cu -iii la perfect simplu.
Vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/07/21/inmiesc-inmiii/

articularea si conjugarea cuvintelor

De conjugat, se conjugă verbele.
De articulat, se articulează substantivele.
Dacă-i vorba de articulat cu sensul de pronunţat, atuncea toate cuvintele vorbite se articulează.

verb conjugarea iv forma negativa

Verbele de conjugarea a IV-a (-i/-î) pun probleme numai la imperativul negativ (şi anume verbele terminate în -i).
Nu citi!
Nu vorbi!
Adică tot cu un singur i în coadă, ca şi infinitivul (de la care se formează imperativul negativ).

cum sa scri la tastatura litera Â

Înainte să scrieţi â, vă rugăm frumos să scrieţi scrii. Că scri nu există.

Aţi căutat, vă răspundem. 66.

17/07/2009

verbele articulate cu 2i lb. romana

Verbele nu se articulează în nici un fel. Numa’ substantivele se articulează.
Câte ceva despre verbele care se termină în -i, aici.

hrubaru

Cum vă ziceam aici, Eta Hrubaru era cea mai cool profă din facultate. (Salutări, doamna profesoară, mi-aţi fost model.)

cand se scrie

Când nu se poate vorbi?

acordul in gen numar si caz a substantiv

Eh, cred că ar fi cazul să vorbim în primul rând despre acordul articolului posesiv-genitival. Spre-un exemplu, se spune acordul …. al substantivului. Că al îl înlocuieşte pe acord. Care la singular e de masculin.
Detalii despre  al / a / ai / ale cărui / cărei / căror, aici.

conjugare a chinui

Chestiile de genul ăsta le aflaţi din DEX:
http://dexonline.ro/search.php?cuv=CHINUÍ

Îndreptarul dă drept singura conjugare acceptabilă cea cu „chinuiesc”, DEX-ul dă şi varianta cu „chinui”.

Update: DOOM acceptă şi chinuiesc şi chinui. Vezi şi aici.

miros de fata

Sau poate parfum de femeie?!

conjugare a crea perfect compus

Am creat.
a cre-a > cre-at
ca
a lucr-a > lucr-at
a agre-a > agre-at

ai nostri sau ai nostrii?

Ai noştri. Niciodată cu doi i.

Aţi căutat, vă răspundem. 59.

03/07/2009

09-07-03 ati cautat 59 - 1 liana patras

Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da’ eu nu-s – în caz că vă-ntrebaţi.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 ce emit ministrii

Nu ştiu. Gaze?

09-07-03 ati cautat 59 - 1 ce trebuie sa stie un manager

Multe!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 parintii nostrii

V-am explicat când cu cimitirul limbei române.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 egalitate dativ

Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da’, aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul de nominativ-acuzativ (egalităţi) plus înc-un i la coadă. Ca şi la casă-case-casei, fată-fete-fetei.

09-07-03 ati cautat 59 - 1 si de asemenea

Ba chiar cu două virgule se scrie. Că pe de asemenea îl puneţi între virgule: şi [,] de asemenea [,] .

09-07-03 ati cautat 59 - 1 imi

E chiar foarte ortografic. Că se scrie întotdeauna într-un cuvânt:
îmi
îţi
îşi
ne

îşi

09-07-03 ati cautat 59 - 2 ia-ti i-ati

Amândouă-s corecte, depinde ce vreţi să ziceţi.
Ia-ţi va să zică tu ia-ţi ţie. De la a lua.
I-aţi va să zică voi i-aţi [omorât] pe ei. Sau, mă rog, voi i-aţi iubit, urât, certat pe ei.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 m-ati

Nu, nu eu v-am căutat. Da’ în caz că v-aş fi căutat, ar fi fost corect să mă-ntrebaţi „m-aţi căutat?”.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 scri

Scri, cu un i, nu există. Există numai (tu) scrii, cu doi i.
Deşi acuma-mi vine o-ndoială: cum naiba face „a scrie” la perfect simplu, persoana I sg?!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 trimite-mi-le

Trimite-mi-le se scrie, normal. Cum altfel s-ar putea scrie?!

09-07-03 ati cautat 59 - 3 cazurile in italiana

Italiana n-are cazuri. Ceea ce româna exprimă prin cazuri, italiana exprimă cu ajutorul prepoziţiilor: a pentru dativ, di pentru genitiv. Nominativul şi acuzativul n-au prepoziţii.
N-Ac: il bambino
G: del bambino
D: al bambino

09-07-03 ati cautat 59 - 3 declinare a sti

În nici un fel. Că nu se declină, se conjugă.
Conjugarea lui a şti, aici.

Declinarea conjugării

01/07/2009

09-07-01 declinarea verbului

Of.
Verbele nu se declină, verbele se conjugă!
De declinat, se declină substantivul şi tot ce-l însoţeşte sau substituie: articolul, adjectivul, pronumele, chestii de-astea.

Despre conjugarea lui a şti, aici. ‘N or’ce caz, se spune şi se scrie tu ştii, cu doi i.

Aţi căutat, vă răspundem. 48.

13/06/2009

09-06-13 ati cautat 48 conditionalul perfect

Condiţionalul perfect e ăla cu fi. I mean, fi, cu un singur i, indiferent de persoana verbului:
aş fi făcut/fost/vrut
ai fi făcut/fost/vrut
ar fi făcut/fost/vrut
am fi făcut/fost/vrut
aţi fi făcut/fost/vrut
ar fi făcut/fost/vrut

09-06-13 ati cautat 48 conjugare spate

09-06-13 ati cautat 48 conjugare spate 2

„Spate”, cum bine ziceţi, e substantiv. Prin urmare nu se conjugă. Că numa’ verbele se conjugă. Substantivele se declină. Ca şi pronumele, adjectivele şi articolele.
Iar declinare înseamnă să plimbi cuvântul cu pricina prin toate categoriile gramaticale aplicabile (caz, număr, gen – de exemplu).

09-06-13 ati cautat 48 dialect napoletan

Nu, limba română n-are dialect napoletan. De altfel, dacă bine mi-aduc eu aminte, limba română are, oficial, graiuri şi subgraiuri, nu dialecte.
Dialectul napoletan ţine de limba de italiană. Deşi e destul de discutabil în ce măsură e dialect – dacă nu cumva o fi o limbă aparte. 🙂

09-06-13 ati cautat 48 impresii cl 8

Nah, ce să zic, cre’ că naşpa. Numa’ când mi-aduc aminte de caietul ăla de comentarii, care mi-a mâncat sufletu’ – că nu puteam cu nici un chip să-nvăţ pe de rost. Amintirea cea mai semnificativă din anul ăla e observaţia profei de română (când m-asculta, cred): „da, e corect, da’ cum am zis noi acolo în caiet?”. În traducere liberă: zici tu bine ce zici, da’ trebea să înveţi pe de rost. Ceea ce n-am reuşit niciodată. Nu-mi mai amintesc ce notă am luat. De altfel, nici numele profei nu mi-l mai amintesc – că nu intră în categoria profilor de română de la care să-mi fi rămas ceva.
Şi da, la treaptă am luat 9 la română – probabil din cauză că nu scrisesem „ca în caiet”, nu ştiu. Că la gramatică pare-mi-se că făcusem bine.

09-06-13 ati cautat 48 italian prost

Nu comentez observaţiile rasiste. 😀

09-06-13 ati cautat 48 m-ati

Păi, e corect: m-aţi.
m-am dus
m-ai dus
m-a dus
m-aţi dus
m-au dus

09-06-13 ati cautat 48 simpte corect

Eh, cred că simţirile şi simţămintele nu pot fi analizate în termeni de corect/incorect. 😀
Altminteri, simpte nu există. Căci nu există nici verbul a simpţi.
Există a simţi:
eu simt
tu simţi
el simte
noi simţim
voi simţiţi
ei simt.
După cum vedeţi, nu există nici un -p- în conjugare, pe nicăieri.

Despre adjectivul care determină un substantiv care determină un substantiv.

24/04/2009

Şi despre cum se acordă el. Adjectivul.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.capital.ro/articol/primarul-rosiei-montana-situatia-din-zona-a-devenit-disperata-somajul-depaseste-80-118922.html

Domnu’ Capital Online, să recapitulăm:
Avem aşa (luând-o de la coadă la cap): un adjectiv (Montană), care determină un substantiv (Roşia) care determină alt substantiv (primarul).
Acu’, primarul e în nominativ – el nu ne-nteresează. Pe primar îl determină substantivul propriu Roşia – care e în genitiv (al cui primar? al Roşiei). Pe Roşia o determină adjectivul Montană. Aşa… Acu’, domnu’ jurnalist Capital Online, poate ne spuneţi Dvs. cu cine se acordă adjectivul. Aud?… Cred că în clasa a cincea aţi învăţat, domnu’ Capital Online, că adjectivul se acordă în gen, caz şi număr cu substantivul pe care-l determină. Cu Roşia, în situaţiunea de faţă. Care e în genitiv.

Adică, domnu’ Capital, aşa cum nu puteţi spune Roşia Montan (că încălcaţi acordul în gen) sau Roşia Montani (aicea încălcaţi acordul în gen şi număr) sau Roşia Montane (numa’ dezacord de număr), tot aşa nu puteţi spune Roşiei Montană – că-i dezacord de caz. Roşiei e în genitiv, prin urmare adjectivul Montană tre’ să fie tot în genitiv. Şi ce-am învăţat noi în clasa a cincea?… Am învăţat că forma de gentiv-dativ singular a substantivelor şi adjectivelor feminine este, de obicei, taman forma de nominativ-acuzativ plural. Adică Montane. Adică Roşiei Montane. Adică Primarul Roşiei Montane.

Adică, să v-amintesc, domnu’ Capital Online:
N-Ac: fată
G-D: fetei, de la fete (N-Ac pl) + i
N-Ac: o fată frumoasă
G-D: unei fete frumoase, de la fete (N-Ac pl) şi de la frumoase (N-Ac pl).
Clar, domnu’ Capital Online?

(Acu’, între noi fie vorba, era mult mai simplu şi mă scuteaţi de digresiunea asta de gramatică de-a cincea dacă scriaţi, ca omu’, Primarul comunei Roşia Montană sau, na, Primarul de la Roşia Montană; şi evitaţi dezacordul.)

(PeSe: nu v-apucaţi să-mi despicaţi firu-n patru despre cum Roşia Montană e ea toată un substantiv propriu, şi nu doar Roşia, că lu’ domnu’ Capital Online nu-i foloseşte.)