Posts Tagged ‘diacritica’

Diacritica în presă, partea a doua.

13/10/2009

Diacritica e încă dusă, da’ i-a trimis frac-su sms cum că e şi-n presă.
http://www.cotidianul.ro/fascismul_gramaticii-100785.html

Acu’, io o singură observaţiune aş avea, dacă-mi permiteţi:
Când ziaristul (sau marketerul) român scrie noştrii, î-l şi crează, e fascism, da’ nu al gramaticii, ci al agramaţilor.

(Şi, domnu’ Radu Pircă, să n-amestecăm lucrurile: vânarea eventualelor greşeli din discursul ziaristului/marketerului/piaristului e echivalentă cu vânarea eventualelor muşte din ciorba de la restaurant. Cu osebirea fundamentală că dacă găsesc muşte-n ciorbă pot să mă duc la OPC să fac reclamaţie. Da’ dacă găsesc greşeli de limbă în scrierile înţelepte ale ziaristului, n-am la ce OPC să mă duc. Căci pe mâncătorul de ciorbe are cine să-l apere, da’ pe cititorul de ziare şi afişe, nu. Oare de ce?)

(Vezi şi partea-ntâi.)

Reclame

Diacritica în presă

30/09/2009

Acu’ vreo câteva zile o sună pe diacritica prietena ei Simona din Constanţa. Şi-i zice Simona diacriticii:

– Vezi că zice de tine în Casa şi grădina.
– Unde?? se miră diacritica.
– În Casa şi grădina. E ceva cu o aniversare şi în loc de cadou fac o recomandare – şi anume, diacritica. Ceva de genu’ ăsta.
– Ei, na! Pe bune?! se miră din nou diacritica.
– Da, mă, pe bune.
Diacritica se miră, se hlizeşte şi p-ormă se ia cu altele.

Azi diacritica şi-a adus aminte şi s-a dus la chioşc să-şi ia Casa şi grădina. Că na, diacritica stă într-o garsonieră amărâtă, de-nchiriat, la mama naibii, aşa că nu cumpără Casa şi grădina decât când e vorba de ea însăşi :).

Şi s-apucă diacritica să răsfoiască revista. Şi răsfoieşte, şi răsfoieşte, şi nimic. O ia de la capăt (că diacritica-i mioapă) – şi nimic. Că, na, se uita după vreo casetuţă mititică într-un colţ de pagină. Şi când colo, pomenirea diacriticii era pe ditai pagina „Bine primiţi”, fix sub trimiterea către interviul cu Horaţiu Mălăele.

09-09-30 casa-gradina

09-09-30 casa-gradina 2

A zâmbit diacritica şi a avut vreo câteva flashbackuri unu’ după altu’: cum de şi-a ales ea numele de diacritica; cum s-a enervat pe Ikea; cum a pornit ea blogul ăsta fără nici o intenţie nobilă, numa’ cu chef de făcut mişto; cum a scris ea articolul despre fi şi fii şi cum se minuna când articolul ajunsese la 200 de vizualizări (azi are vreo 2.600); cum i-a venit ideea cu „neliniştile ortografice”; cum s-a apucat ea să scrie Limba română: terms of use într-o seară când avea chef de glume.

Mda.
Diacriticii nu i-ar fi trecut în veci prin minte cum că fi / fii o să ajungă la atâtea vizualizări, darămite c-o să se vază într-o bună zi la gazetă! (Da, bine, ştiu, Casa şi grădina nu-i Dilema, da’ nu fiţi cârcotaşi. 😀 )

Şi da, diacritica încă se miră că uneori sare de 1.200 de vizualizări, că are la vreo 200 de vizitatori oficiali, că, mă rog, are un oareşce succes. Pen’că eu, ochelarista cu mâna căreia scrie diacritica, în toată perioada asta n-am făcut decât să evadez în diacritica, dintr-o realitate care la un moment dat devenise mult prea greu de suportat. Şi am avut, aşa, un moment de reflecţie despre cum experienţele nasoale se transformă uneori în diacritice. 😀

Casa şi grădina, mulţumesc. Numa’ că, dacă-mi daţi voie, eu titlul articolului l-aş fi pus între ghilimele sau măcar l-aş fi scris cu italice. 😀

(Vezi şi partea a doua.)

Cine este diacritica?

25/09/2009

09-09-23 cine este diacritica

Eu.

Disclaimer

14/09/2009

Doresc să îi informez pe domnii de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pe cei de la Parlamentul României, pe cei de la Commission Européenne, pe cei de la Cancelaria Guvernului, care intră p-aci din când în când, că diacritica nu are nici un fel de activităţi subversive şi nici nu intenţionează să aibă. Ba chiar dimpotrivă. Diacritica roboteşte întru propăşirea spiritului poporului român – cel mai adesea împotriva voinţei lui, ce-i drept.

Premiu cu coroniţă

15/08/2009

Am primit un premiu. De la white noise.

09-08-15 premiu

Categoria „am trăit s-o văd şi p-asta”. Mă gâdilă, normal, da’ na, nu m-aşteptam. Precum chestia de zilele trecute, aia cu diacritica în bibliografii, de la daca_nu_nu.

Şi-mi dau seama că diacritica devine o chestie tot mai serioasă. A-nceput ca un blog de exasperări ortografice foarte personale, acu’ văd că e pe cale să devină referinţa ortografică predilectă pe net. Căci majoritatea cititorilor sunt oameni care-şi gugălesc neliniştile ortografice. Şi da, îmi dau seama că, în afară de diacritica, nu prea ai unde să te lămureşti dacă se scrie zi sau zii. Era, cândva, saitul domnului Pruteanu. Nu mai e şi nu ştiu dacă a fost mutat prin altă parte.

La-nceput, toată gramatica era din amintirile mele. Da’ cum treaba devine tot mai serioasă şi cum trebuie să-i argumentăm jurnalistului român de ce e „înseşi”, am ajuns să am pe birou un teanc de cărţi de gramatică, cum n-aveam nici pe vremea când dădeam treapta I. M-am dus la mama şi am răscolit biblioteca în căutare de Ştefania Popescu. N-am găsit decât ediţia din 1983 şi ne-am întrebat amândouă unde-o fi ediţia din ’71, aia foioasă şi lipită cu leucoplast – că scociul încă nu se inventase în România. Iubeam cartea aia, mult mai mult decât p-asta din 1983, şi m-am mirat c-am aruncat-o. P-ormă am descoperit-o în biblioteca lu’ frate-meu şi m-am simţit de parcă mi-ar fi furat partea mea de moştenire. Da’ mi-a dat DOOM-ul lui, aşa că mi-a trecut.

Problema cu premiul ăsta e că tre’ să-l dau mai departe. Unor bloggeri. Or, premiile mele personale le-am dat aici, în pagina Oameni. Care n-au bloguri.
Aşa că mi-am făcut socoteala la ce citesc eu pe net. Şi mi-am dat seama că citesc numa’ ziare şi bloguri de ziarişti. Şi nu, nici unul nu merită vreun premiu. Mă rog, nu l-oi fi descoperit încă pe ăla care să merite.
Iar bloguri „culturale” nu prea citesc. Habar n-am de ce. N-am răbdare, cred. Aşa cum nu mai am răbdare să citesc nici cărţi – decât în metrou. Din motive foarte personale, nu reuşesc să m-adun suficient încât să citesc mai mult de-o pagină o dată.

Aşa că premiul meu merge spre un fel de blog care nu se citeşte.
My 2 Pixels.
De savurat tot şi pe îndelete.

Update

12/08/2009

La diacritica.

Aţi căutat, vă răspundem. 67.

20/07/2009

blog+diacritica+simona

Yep, that’s me.

sa stii verbe

Da, e foarte bine să ştii verbe. Şi să le ştii scrie corect.

conjugare genitiv

Conjugarea genitivului, sau cum?!
Genitivul e caz, adică o categorie gramaticală proprie substantivului şi cuvintelor care-l însoţesc sau substituie (pronume, adjectiv, articol, chestii de-astea). Iar astea se declină.
Conjugarea ţine de verbe – şi-nseamnă trecerea unui verb pe la toate categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr, diateză etc.)
Despre cum se formează genitivul în română:
http://ro.wordpress.com/tag/genitiv/
Oi mai fi scris şi-n altă parte, nu mai ştiu. Căutaţi cu botonul din dreapta sus.

introduce-ti

Ba introdu-ţi tu în cap că se spune şi se scrie:
(Tu) introdu ! (Tu) introdu-ţi!
(Voi) introduceţi! (Voi) introduceţi-vă!

cand se scrie fi cu un singur i

De cele mai multe ori.
Vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

a fii perfect simplu

A fii n-are perfect simplu, căci a fii nu există.
Există a fi, cu un singur i, al cărui perfect simplu e ceva de genul fui/fusei. Cititorii mei olteni, vă rog să-mi daţi o mână de ajutor! (Că eu n-am folosit în viaţa mea perfectul simplu.)

cand se scrie l-a la
cand se scrie la

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el:
L-a văzut pe el. L-a cunoscut pe el.

La se scrie la când e urmat de un substantiv sau un pronume:
la masă, la şcoală, la ora două, la tine, la acela.

ortografie sa ii fii aproape

E foarte ortografic, numa’ că lipsesc căciulile:
Să îi fii aproape.

nu zi imperativ singular negativ

După cum am învăţat noi în clasa a cincea, imperativul negativ (persoana a II-a sg.) se formează, de obicei, de la infinitiv. Şi anume: Nu zice!
Vezi ş-aici:
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/30/zi-zii-zi-i-despre-imperativul-lui-a-zice/

conjugare verb a apare viitor

A apare nu există. Sau nu exista pe vremea mea.
Există a apărea, verb de conjugarea a treia (terminate în -ea), ca şi a plăcea, a părea.
Prin urmare, spunem şi scriem mi-ar plăcea, mi-ar părea, ar apărea, va apărea.

noul parc de distracţii de la snagov

Have no idea! Sorry.

simpte sau simte

Of! Simte, evident!
simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt.

Clonele diacriticii

13/07/2009

Am trăit s-o văz şi p-asta: au clonat-o pe diacritica, pe softpedia!

E careva p-acolo care dă explicaţii de limbă română şi zice că-s io. 🙂  Înscris abia de ieri.
(dAImoane, îi fi tu, hotărât să-mi faci un bine? 😀 )

http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=567629

Aţi căutat, vă răspundem. 35.

12/05/2009

09-05-12 ati cautat 35 diacritica ro

Nu, nu-i .ro, e .com. După cum veţi fi observat deja.

09-05-12 ati cautat 35 inimioara diacritice

Ei bine, nu. Deşi diacritica este o inimioară de fată, diacritica nu are inimioară din diacritice.

09-05-12 ati cautat 35 reclama dero franceza

Ei bine, nu – nici Dvs. n-aţi nimerit-o. În mod sigur n-o să găsiţi reclame în franceză dacă le căutaţi după termeni româneşti. Plus că n-aveţi nici o şansă să găsiţi reclamă la dero – că francezii n-au dero. Ăsta e invenţie românească. Restul lumii are detergent.

09-05-12 ati cautat 35 a crea pruteanu

Îmi pare rău, n-aţi nimerit la dl Pruteanu, aţi nimerit la mine. Sper că, deşi nu-s Pruteanu, articolul meu despre cum îl conjugă Ikea pe „a crea” v-a convins.

09-05-12 ati cautat 35 ortografie degeaba

Ştiu cum e. Şi eu am uneori senzaţia că fac ortografie degeaba. Într-un cuvânt.

09-05-12 ati cautat 35 cand se scrie cu 2 i

V-am mai întrebat: ce să se scrie cu doi i?

09-05-12 ati cautat 35 substantive adjective

Nu. Din câte mi-aduc eu aminte, substantivele nu determină adjective, ci adjectivele determină substantive. Dar, ce să zic, chestiile astea le-am învăţat printr-a cincea, adică acu’ mulţi ani, mi-e să nu se fi schimbat gramatica între timp… Că na, din senin, din iarbă verde, nu se mai scrie nici o, se scrie nicio. Poate că Academia o fi decis şi că substantivele determină adjective, nu ştiu. Eu zic să scrieţi un mail la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, să-i întrebaţi pe ei.

Lipsirea de libertate în mod legal.

02/04/2009

Am tot auzit azi cum e acuzat Becali de „lipsire de libertate în mod ilegal”. De unde-mi rezultă că cetăţeanul Becali sau cetăţeanca diacritica poa’ să-l lipsească de libertate pe cetăţeanul Costel în mod legal. Nu? Atunci vreau şi eu să ştiu ce condiţii trebuie să îndeplinesc ca să-l lipsesc legal de libertate pe cetăţeanul Costel. Şi nu, nu mă refer la cătuşe de catifea roz.
Dac-aveţi cunoştinţă despre ce zice codul penal pe tema asta, anunţaţi-mă şi pe mine.