Posts Tagged ‘Dilema’

Tăcerile logicii

20/05/2010

Sau despre silenzio stampa while talking-show to the stampa.

Florentin Ţucă, managing partner la casa de avocatură Ţucă, Sbîrcea & Asociaţii:

să nu ne mai adresăm judecătorilor, pentru că dreptatea pe care ei o împart e strîmbă. Să instituim faţă de ei un soi de silenzio stampa, poate s-or trezi la realitate… Şi, în caz că avem de rezolvat vreo dilemă cu iz juridic, să sunăm seara la vreun talk-show pentru că avem şansa să ni se răspundă în direct, instantaneu şi competent.

Am râs.
L-aş bănui pe dl Ţucă de tentativă de figură de stil dibace, da’ mi-e că-l bănuiesc de prea mult.

__________

Stampa e presă. Silenzio stampa e refuzul de a vorbi cu presa. Silenzio logica e când institui faţă de judecători refuzul de a vorbi cu presa, în timp ce te duci să vorbeşti cu presa.

Reclame

Libertatea de stâlcire. La Dilema Veche.

07/05/2010

Să recapitulăm:
Dragoş îmi semnalează o stâlcire în Dilema Veche online.
M-apuc şi povestesc despre.
Dl Mircea Vasilescu reacţionează elegant şi pune însemnare la Dilema Veche vă recomandă.
La vreo trei săptămâni după, Béranger îmi trimite o poză din Dilemateca şi mă-ntreabă ghici ciupercă ce-i?.

Cum ce-i? E un articol al dlui Constantin Vică, gardian la saitu’ Dilemei, care va fi încasat un bobârnac foarte personal pentru acel lăsa-ţi copiii să vină la tine, de-a găsit cu cale să dedice cestiunii poliţiei limbei jumătate din numărul semne ce i se cuveneau în Dilemateca. După cum rezultă din figura detaliată de mai jos:

Ghici ciupercă cine-i?
Cin’ să fie, dacă nu o consumatoare de limbă română, care citeşte (şi cumpără) Dilema de 15 ani şi din ai cărei bani îşi ia dl Vică salariul. Inclusiv pentru „erorile minore” pe care le comite. El, dl Vică. Editor de conţinut web pentru care – ca pentru orice editor de conţinut, nu? – erorile de editare sunt scuzabile, atâta vreme cât nu denaturează sensul ideilor.

Căci, nu-i aşa?, în aerul rarefiat de la Dilema – cel pe care îl respiră dl Vică, nu însă şi dl Pleşu când scrie despre criza limbii române – contează doar ideile, nu şi forma lor. Probabil că acelaşi aer rarefiat – dar saturat de idei! – îl respiră, dimpreună cu dl Vică, şi dl Geoană  (cu mai aveţi decât trei zile de mandat), şi dl Băsescu (cu să aibe), şi fata dlui Băsescu (cu succesurile-i), şi dl Tăriceanu (cu binecunoscutu-i care), şi dl Vanghelie (care este-le însuşi). Toate, erori care nu denaturează sensul (toată lumea a priceput ce-a vrut fata tatii să spună cu succesurile-i, nu?).

Filosofia de editor de conţinut a dlui Vică se exprimă în întrebări retorice profunde, dar adânci, care-şi ating maximul în „cum dorim o libertate a cuvântului dacă poliţia limbii stă la fiecare colţ de internet?”. Simpatizez empatic cu dl Vică, combat alături de dânsul şi, de pe meterezele filosofiei limbajului, susţin modificarea Constituţiei – şi anume prin înlocuirea libertăţii cuvântului (concept învechit şi incomplet) cu libertatea de stâlcire a cuvântului (din web 2.0).

Până atunci, rămân convinsă că dl Vică, editor de conţinut şi consumator inteligent, înţelege perfect că bucătarul a vrut să-i transmită o ciorbă, chiar şi atunci când în castron sunt 60% muşte. Încă nu mi-e clar dacă dl Vică,  în calitatea sa de consumator (inteligent), înghite fără crâcnească ciorba cu muşte, aşa cum, în calitatea sa de editor de conţinut, le cere consumatorilor lui  (inteligenţi) să o facă.

_______________________

După cum bine zicea aciddu, e greu să ai cititorii pe care-i are Dilema. Dar şi mai greu e să lucrezi la Dilema şi să reuşeşti să te ridici la înălţimea ei. Dl Vică nu reuşeşte. Ne pare rău pentru Dilema.

A cui jur?

21/04/2010

A aranjamentelor, după cum rezultă din Dilema Veche de tura asta. Versiunea online, cel puţin, că p-aia de hârtie încă n-am luat-o. (Data trecută lăsa-ţi-ul era numai online, că hârtia nu suportă asemenea orori.)

Doamna Mihaela Ţânţaş, să vă explic: caietul meu e al meu, cartea mea e a mea. Deci în jurul cererii şi al aranjamentelor, că jurul ăla e neutru, adică la singular e masculin. Ca în jurul nostru şi al vostru, nu în jurul nostru şi a vostru.

(Domnu’ Mircea Vasilescu, îmi pare rău, parol, da’ nu puteam să nu. 😀 )

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/macar-locuim-impreuna

Plictisul l’ennuie

12/04/2010

Domnu’ Sever Voinescu, am încercat, dimpreună cu fina, să mă lămuresc dacă e l’ennui sau l’ennuie. N-am ajuns la o concluzie fermă – că, na, de existat, există amândouă. Poate mă luminaţi Dvs.
Mulţumesc.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/plictis%E2%80%A6

Dilemă Veche. Ortografică.

10/04/2010

Cititul e un lucru foarte mare, într-adevăr.
Numa’ că depinde ce citeşti.

Lasă-ţi copiii să citească, da’ nu Dilema de tura asta, că p-ormă le pune doamna 4 la dictare.

_________

– Lasă-ţi (copiii).
– O să-mi las (copiii).

– Lăsaţi.
– O să lăsăm.

________
De la cititorul vigilent Dragoş.
________

Vezi şi Libertatea de stâlcire. La Dilema Veche.
_________

Măsline virgine

21/08/2009

Un foarte mişto articol al lui Andrei Manolescu, Tristele urmări ale unei mai vechi crize.

Numa’ că la sfârşit nimeresc peste chestia asta:

09-08-21 masline virgine

Nu pot să vă zic ce-mi stă pe limbă să zic, că nu se face. Ideea e, domnu’ Manolescu: uleiul e virgin, nu măslinele.

http://dilemaveche.ro/index.php?nr=287&cmd=articol&id=11256

Brancardierul dlui Pleşu şi intelectualul dlui Barbu

25/07/2009

Dl. Pleşu scrie despre Brancardierul român.

Dl. Barbu scrie despre Intelectualul român, autor al Brancardierului de mai sus.

Îmi pare mie sau dl Barbu n-a prea-nţeles care-i treaba cu Brancardierul dlui Pleşu?

Licitaţie

18/01/2009

Blogu’ ăsta l-am început în vacanţă, acu’ vreo 3 săptămâni, sastisită de româna stâlcită pe care mi-o bagă pe gât lucrătorii cu vorba, plătiţi, cu toţii, la numărul de vorbe, nu la numărul de vorbe corecte.

După nici 3 săptămâni au şi apărut presupunerile (ba chiar certitudinile) despre, cum ziceam acum vreo câteva zile, „la ce ziar lucrează diacritica?”. (Premisa de bază fiind că, dacă mă iau şi de ziarişti, nu pot fi decât tot ziarist/ă sau, în cel mai rău caz, vreun PR-ist pus să facă campanie negativă concurenţei, pe principiul patentat de Tnuva.)

Aşadar, prima strigare o face Victor, care trage aici concluzia că lucrez la „Cotidianul” şi dincoace, în primul comentariu, se bucură că un lucrător de la Vântu SRL (în speţă, io) îi dă la gioale lu’ colegu’ de trust, şi anume Realitatea TV.

Aştept alte opinii avizate. Nu uitaţi, aveţi inclusiv opţiunile „România Mare”, „Dilema” (wishful thinking, ok), „de fapt, e Monica Columbeanu cea adevărată”, „ba nu, e Elodia”, ba chiar şi „nu lucrează la gazetă/tv/radio”. Plus „e şefa masoneriei feminine din România”.