Posts Tagged ‘Gândul’

Berbecilor!

13/09/2011


Gândul, de la Enona

Ziarişti berbeci dumneavoastră, scrieţi de mână de o mie de ori „le reuşeşte tot ceea ce-şi propun” şi „le reuşesc toate cele ce şi le propun”. Şi dup-aia treceţi la colţ pe coji de nucă.

Mărimea contează!

06/07/2011

Before:

And after:

…vorba lu’ amicu’ Radu.

(Bine, dacă diferenţa dintre 19 cm şi 13 cm e mai degrabă scurtă sau mai degrabă lungă, asta-i altă poveste…)

Alecuie

29/05/2011

Clipul e al oraşului, promovarea nu e clar a cui e. (Gândul)

…şi moştenitori

19/04/2011

De la Enona:

(Gândul)

Cum ziceam, viitorul moştenitor a murit înainte de a-şi moşteni viitoarea moştenire, care încă nu e moştenire, că proprietarul n-a murit. Ceea ce pe de o parte e bine – bine că n-a murit actualul moştenitor, deci la o adică imperiul n-ar rămâne al nimăni. Pe de partea ailaltă e rău – când o muri actualul moştenitor, ce-o să se aleagă de imperiu, dacă viitorul moştenitor e mort deja?!
Pe scurt: viaţă lungă proprietarului!

Alexandră, sparge-ţi capul!

11/03/2011

Sau mai bine spargeţi-i-l matale, domnu’ CeTePeu. Metaforic, desigur, doar nu…

Din producţiunea Alexandrei Pele pe ziua de azi:

P-asta au corectat-o, că le-a atras careva atenţia. Da’ p-aia de supt sub poză n-au corectat-o. Încă.


Gândul. De la cititorul vigilent Dan.

Copii, noi scriem spargeţi, de la voi spargeţi, şi sparge-ţi, de la sparge tu.

– Sparge-ţi!
– O să-mi sparg.

– Spargeţi!
– O să spargem.

O marcă – două mărci, deci…

26/02/2011

…o re-marcă – două re-mărci.

Gândul (De la batmanu. Thanks!)

 

(Copii, e remarci, cf DOOM2.)

 

 

Rea-voinţa, reaua-voinţă

14/02/2011

Văzut, tresărit (ce naiba, am zis greşit toată vieaţa viaţa?!), dus la dicţionar, găsit: e reaua-voinţă, reaua sa voinţă, relei-voinţe.

Bizar e că niţel mai jos domnu’ Victor Rotaru scrie corect.

(Gândul)

 

(DOOM2)

Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului

13/02/2011

I-urile scribului de la Gândul, în deplina lor frumuseţe încă nealterată de corectură.



(De la batmanu. Thanks!)

Copii (şi domnu’ scrib), doar 4 verbe au infinitivul în -ii: a înmii, a pustii, a se sfii, a(-i) prii. Tot astea 4 vor avea şi viitorul, şi condiţionalul în -ii: va înmii, ar înmii.

Restul verbelor care se termină în -i se termină într-un singur -i – atât la infinitiv, cât şi la timpurile/modurile care se formează de la infinitiv: viitor, condiţional prezent. Prin urmare, scriem: ar munci, vor dori, să poată oferi.

Doi i apar numai la perfectul simplu, persoana I:

Muncişi? – Muncii.
– Dorişi? – Dorii.
– Oferişi? – Oferii.

(Vezi: i, ii sau iii – perfectul simplu.)

Puterea gândului agramat

08/02/2011

Domnu’ Dan Radu, flăcău, nu mai bine te duci tălică să vă faceţi analist de televizor, c-acolo nu se-aude că nu ştiţi să scriţi scrieţi?

I mean, editorial, nu aşa…

Şi dacă vă duceţi la televizor, să-mi arătaţi şi mie în câte direcţii puteţi îndrepta un deget. Fie el şi ăla mijlociu.


(gândul)

 

(Copii, noi scriem „aceiaşi” pentru „ei”, „aceeaşi” pentru „ea”.)

 

Câţi ani sunt în 2015?

13/12/2010


(Gândul financiar ilogic)

(De la batmanu. Mulţumesc!)