Posts Tagged ‘„greşeală” sau „greşală”?’

Şi ne iartă nouă greşalele noastre

03/10/2011

Că noi doară nu suntem Tu, să iertăm tot timpul şi orice greşiţilor noştri.

(De la amicu’ MSK – rien à voir avec DSK!…)

Copii, noi astăzi spunem şi scriem greşeală, cu e, pentru că avem un radical, greş-, şi un sufix, –eală. Ca în ieşeală, da. (Să ne ierte DOOM-ul.) Ca în ieşean – radical ieş-, sufix -ean. Ca în clujeană – radical cluj-, sufix -eană.

A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează

Reclame

Regula zilei: înşală, aşază; greşeală, trişează, angajează, aranjează

16/02/2011

Înşa, cu a, de la radicalul înşal- şi terminaţia –ă.
Verbul a înşela suferă o alternanţă fonetică în radical în timpul conjugării: înşel- > înşal- (ca la cânt > cânţ, de exemplu).

a, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia .
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical:ez– > az-.

Dar:

Greşea, de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjea, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjea, angajea, trişea, furişea.

Regula fiind că după j şi ş în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.

Detalii despre -A- şi -EA-, aici.
Despre unele alternanţe fonetice, aici.

A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează

08/03/2010

Discutând noi p-aici despre înşală & aşază, a apărut de vreo câteva ori prin comentarii observaţia că „nouă profu’ ne-a zis că după ş şi j vine a, nu ea„, chestie care m-a descumpănit, că dacă după j şi ş nu vine ea, atunci de ce scriem deranjează & aranjează, îngrijească, păşească, ieşea?!

Acu’ m-am dumirit.

Regula aia e adevărată, da’ numa’ pe jumătate. Adică e nevoie de o completare: după j şi ş scriem a, nu ea, în interiorul rădăcinii cuvintelor.

Pentru că dacă, de exemplu, e un verb de conjugarea I al cărui radical se termină în j sau ş, o să capete -ea, dacă terminaţia are -ea-.

Adică:

a. înşa, aşa, pentru că radicalul e înşal-, aşaz-, şi, cum ziceam mai sus, punem a, nu ea.

b. aranjează, deranjează, furişează, menajează, trişează, înfăţişea, pentru că radicalul (aranj-, deranj-, furiş-, menaj-, triş-, înfăţiş-) se termină în j- sau ş-, după care vine terminaţia de indicativ prezent ea. Sau: îngrijească, veştejească, oblojească (îngrij-, veştej-, obloj- +ească); ieşea, păşea (ieş-, păş– + -ea) Tot aici intră şi greşea, pentru că -eală e sufix. Adică radical în ş + -eală.

Cf. Mioara Avram – Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, pp.10, 12.

1. j, ş + a, în interiorul radicalului

2. radical terminat în j, ş + ea din afix (sufix, desinenţă)

Înşală sau înşeală?

23/08/2009

Salut,
Imi zici te rog , care e forma corecta : inseala sau insala?
Imi explici te rog ?
Multumesc
,

Conform îndreptarului şi DOOM-ului, e înşală.
_______________

Update:
În comentarii, discuţia despre „greşeală / greşală”, „aşază / aşează”.
_______________

Update 2 – răspunsul la aceeaşi întrebare, la Locu’ de-ntrebat, din 30/12/2009. Un pic mai elaborat, de data asta:

Am o nelinişte ortografică mai veche, dar pe care tind să o trec cu vederea. Mi-a sărit în ochi azi, când, într-o carte, la două pagini distanţă, am întâlnit atât înşală cât şi înşeală (ex: Gigel o înşe/ală pe Maricica). Dexonline spune că “Mă înşală memoria” – propoziţie care mă aruncă fix în paradoxul mincinosului…

E vorba de alternanţa fonetică e > a în radicalul verbului, ca la „a aşeza”.

a înşel/a > înşel, înşel/i, înşal/ă, înşel/ăm, înşel/aţi, înşal/ă
a aşez/a > aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă

E acelaşi model de conjugare ca la „a cânta” (adică terminaţie zero la pers. I sg., apoi -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă), dar la „a cânta” alternanţa fonetică e t > ţ:

a cânt/a: cânt, cânţ/i, cănt/ă, cânt/ăm, cânt/aţi, cânt/ă.

„A aşeza” face „aşază”, şi nu „aşează”, tocmai pentru că se conjugă pe modelul „a cânta” (cânt/ă, aşaz/ă), nu pe modelul „a lucra” (lucr/ează, aş/ează). Adică radicalul e aşaz- (la care se adaugă terminaţia -ă), nu aş- (la care s-ar adăuga terminaţia -ează).

____________

Vezi şi:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.
____________

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Aţi căutat, vă răspundem. 64.

15/07/2009

perfectul simplu persoana a3a sg afii

afii n-are perfect simplu, căci afii nu există, după cum nu există nici a fii. Există doar a fi, al cărui perfect simplu la persoana a 3-a sg. e fu. El fu, ca în kung fu.

indreptar io-te-ma

Nu cred să scrie în vreun îndreptar care-i forma corectă, da’ vă zic eu: e iote-mă. De fapt, uite-mă, că de-acolo vine.

verbe care se pot scrie cu 2 i

Hm. Multe.

reguli de ortografie cand scriem legat-c

Ce să scriem legat? Lăsaţi-mi vorbă când reveniţi pe-aici.

indreptar ortografic online

Nu există, că Academia se ocupă cu nicio, da’ încerc să-l fac eu, aici.

vladoots

M-aţi zăpăcit de cap. L-aţi căutat de vreo 10 ori pân’acu’. Vladoots, lasă vorbă p-aci, că te cată lumea.

detalii in engleza

Despre ce?

egalitate in dativ

Să mor dacă-nţeleg ce-i cu neliniştile astea bruşte despre dativul egalităţii. Că-i simplu: egalitate – egalităţi – egalităţii. Am mai explicat de vreo câteva ori, da’ nu-nţeleg de unde vine neliniştea.

adjectivul in limba romana

Ce-i cu el?

cadn punem doi de i la verbe

Din când în când, şi-n or’ce caz mult mai rar decât se socoate îndeobşte.

la snspa se intra greu sau usor?

Habar n-am.
M-am înscris eu la master la ei, acu’ vreo 6 ani, şi examenul a fost ridicol. Erau un nene (Bogdan Teodorescu, îmi pare) şi-o tanti în comisia de examen, şi scopul lor era să-i expliciteze studintelui „bă, eşti prost, noi suntem deştepţi”. În fine, eu am intrat, şi-ncă cu notă mare, da’ după mine SNSPA-ul e o ţeapă – am renunţat după semestrul I, că mă plictisea înfiorător.

viata mea cate silabe

Uh, bine că nu m-aţi întrebat câţi ani are viaţa Dvs. Sau a mea.
Cu silabele e mai simplu: via-ţa mea. Trei. După cum rezultă şi din faimosul oooooooooooof viaţaaaaaaaaaaaa meaaaaaaaaa.

conjugarea vb a lucra in engleza

Ce naiba să conjugaţi la el?! Şi-n general, ce e până-ntr-atâta de conjugat în engleză?!
Oricum, ceva conjugări găsiţi aici.

se pune virgula inainte de conjunctii

Habar n-am. Se pune? Cre’ că da, uneori.
Depinde după caz, cum ar fi.

greşală – greşeală

Se spune şi se scrie greşeală, după cum rezultă şi din DEX, pe care vă invit călduros să-l consultaţi.