Posts Tagged ‘„i” – „ii” – „iii”’

Nişte gargaragii

12/11/2012


Angela Tocilă, Hydepark.ro

Doamna Tocilă, spuneţi după mine: un gargaragiu, doi gargaragii, nişte gargaragii, gargaragiii ăia. Ca la un copil, doi copii, nişte copii, copiii ăia. Şi ca la un gagiu, doi gagii, nişte gagii, gagiii ăia sunt camionagii. Vs. camionagiii ăia.

https://diacritica.wordpress.com/2009/04/29/ati-cautat-va-raspundem-30/

https://diacritica.wordpress.com/2010/01/01/cu-anu-n-cap/

https://diacritica.wordpress.com/2012/06/05/bulangii-bulangiii/

https://diacritica.wordpress.com/2009/09/19/propriii-si-proprii-i/

https://diacritica.wordpress.com/2009/07/31/rosu-rosii-rosiii-de-la-discovery/

Clar?

Reclame

Pleznişi, Măria-Ta?

14/04/2012

(Sau despre i-urile perfectului simplu.)

Când a fost vorba să hotărâm cine să ne fie tată, ne-am ciorovăit o noapte-ntreagă – ziua în amiaza mare – şi n-am căzut la înţelegere. Frate-meu Tivismoc zicea: hai să fim cuconi de domn, beizadele. Ce minunat ar suna: beizadea Tivismoc. Toată suflarea curţii să fie la picioarele tale.
Tu doar să stai turceşte pe divan, să plezneşti din palme şi să ai tot ce-ţi pofteşte sufleţelul.
Pleznişi, Măria-Ta?
– Nu pleznii [eu], vezi, poate că plezni [el] frate-meu, Tivisoc.
– Ce pofteşte beizadea Tivisoc?
– Un pocal cu apă rece şi-o cafea cu ciubuc.
– Pe loc, Măria-Ta.
O roabă tânără pe-o sprânceană să-ţi aducă chiseaua cu şerbet pe tablà, cafegiul să se înfăţişeze de-ndată cu filigeanul, şi ciubucciul să-ţi aprindă narghileaua. Să ieşi apoi în pridvor şi iar să plezneşti din palme.
Pleznişi, Măria-Ta?
Pleznii.
– Ce pofteşte Măria-Ta?
– Să puneţi şaua pe calul ăl murg, să zgărduiţi ogarii şi să înălţiţi şoimii, că plecăm la vânătoare de căprioare.
Şi iar să plezneşti din palme.
Pleznişi, Măria-Ta?
Pleznii.
– Ce pofteşte Măria-Ta?
Îmbracă-mă,
Dezbracă-mă,
Încalţă-mă,
Descalţă-mă,
gâdilă-mă la călcâie, pân-adorm, ca să visez frumos.

(C. S. Nicolăescu-PlopşorTivisoc şi Tivismoc (Nenăscuţii feciori ai lui Păcală, năzdrăvanii năzdrăvanilor), Editura Tineretului, 1966)

Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i

03/01/2010

Uneori şi cu patru i.

Nu, n-am să fac un articol nou pe tema asta, că mi-aş prinde urechile. Dar văzând diversele căutări, m-am gândit să adun aici lista cu articolele despre chestiunea asta.

Roşu – roşii – roşiii
Propriu, proprii, propriii, propriii-i
Copil, copii, copiii. Geamgiu, geamgii, geamgiii. Camionagiu, camionagii, camionagii. Cafegiu, cafegii, cafegiii.
Mândru, mândri, mândrii (vezi în comentariile la articol).
Membru, membri, membrii. Ministru, miniştri, miniştrii. Maestru, maeştri, maeştrii. Celebru, celebri, celebrii. Kilometru, kilometri, kilometrii.

Fi, fii
Zi, zi-i
i sau ii? Verbele terminate în -i.
i, ii sau iii. Perfectul simplu.
Înmiesc, înmiii.
Venişi, mă? Venii, bă!
Citişi, mă? Citii, bă!
Murişi, mă? Murii, bă!
Ştii, şti
Scrii
Reuşi, reuşii
Devii

ii, i-i
Vi, Vii, Vi-i, Viii
Ţi, ţii, ţi-i
Mi, mi-i, mii

Mă-tii

Noştri, voştri

Bancheri făr’ de nelinişti

05/10/2009

După articolul despre neliniştile bancherilor, azi vă prezentăm bancherii cei făr’ de nelinişti ortografice. Categoria „bancher and proud of it!”:

Mail de la fina, care primise mail de la bancă (RBS, parcă; fosta ABN-AMRO):

09-10-05 sa profita-ti

Domnişoara bancheriţă, despre ţi şi a sa liniuţă aflaţi aici. Căci văz că nu v-au dat test de limbă română când v-aţi angajat, deşi tre’ să scrieţi mailuri la clienţi. Da’ bag mâna-n foc că v-au dat test de engleză! (După mine, la nivelul Dvs. de limbă română, puteţi îndeplini cu succes jobul de femeie de serviciu de sucursală de bancă, eventual şi la centrală.)
Cât despre i-urile din partenerii noştri, să mor, am ostenit să explic.
partener – parteneri: i, desinenţă de plural.
partenerul – partenerii: i, desinenţă de plural, plus i, articol hotărât plural
partenerul nostru – partenerii noştri: i, desinenţă de plural, plus i, articol hotărât plural
Ce-o fi aşa de greu, soro bancheriţo?!!

i, ii sau iii: perfectul simplu

03/10/2009

conjugarea verbului lamuri perfect simplu
a citi perfect simplu negativ
a scrie la perfect simplu

Car’ va să zică, noi în limba română avem patru categorii de verbe, numite conjugări, după cum urmează:

Conjugarea I: verbe terminate în -a (a cânta)
Conjugarea a II-a: verbe terminate în -ea (a plăcea)
Conjugarea a III-a: verbe terminate în -e (a face)
Conjugarea a IV-a: verbe terminate în -i (a citi) şi (a hotărî)

Acu’:
Perfectul simplu se formează cam aşa:

Conjugarea I
verbe terminate îna > a
intrai
intraşi
intră
intrarăm
intrarăţi
intra

Conjugarea a II-a
verbe terminate în -ea > u
tăcui
tăcuşi
tăcu
tăcurăm
tăcurăţi
tăcură

Conjugarea a III-a
verbe terminate în -e > u / se
cerui
ceruşi
ceru
cerurăm
cerurăţi
ceru

rămăsei
rămăseşi
rămase
rămaserăm
rămaserăţi
rămase

Conjugarea a IV-a
verbe terminate în>â/î
coborâi
coborâşi
coborî
coborârăm
coborârăţi
coborâ

verbe terminate în -i >i
dormii
dormişi
dormi
dormirăm
dormirăţi
dormi

Bon.
Acu’, problema cu i-urile se pune la conjugarea a IV-a, la persoana I singular şi (deşi, în fine, eu sper că nu) la persoana a III-a sg.

Car’ va să zică, când verbul se termină în -i, persoana I sg. e în -ii (la perfect simplu, normal!, că de el e vorba aici):

a citi – eu citii / a dormi – eu dormii / a reuşi – eu reuşii / a iubi – eu iubii / a veni – eu venii.

Caz în care persoana a III-a sg. se termină în -i:

a citi – el citi / a dormi – el dormi / a reuşi – el reuşi / a iubi – el iubi / a veni – el veni.

Numa’ că există câteva verbe care da, se termină în -i, că aia-i terminaţia verbelor de conjugarea a IV-a, numa’ că şi radicalul se termină în -i-, ceea ce face, după cum am învăţat noi la artmetică în clasa-ntâi, doi i, adică -ii: a pustii, a se sfii, a prii, a înmii.

Caz în care persoana I sg. se va termina în -i- (din radical) plus -i- (din terminaţia infinitivului) plus -i- (terminaţia de perfect simplu), adică în total fix trei i, adică -iii:

a pustii – eu pustiii / a se sfii – eu mă sfiii / a înmii – eu înmiii / a prii – eu priii.

(Bine, ok, trecem peste eventualele probleme de (non)sens.)

Iar persoana a III-a sg. rămâne cu -i- din radical plus -i- din terminaţia de infinitiv, adică doi i, adică -ii:

a pustii – el pustii / a se sfii – el se sfii / a înmii – el înmii / a prii – el prii.

Şi, pentru numele Ălui de Sus, la forma negativă nu facem decât s-adăugăm un nu în faţă! Forma negativă n-are treabă cu numărul de i-uri decât la imperativul negativ al lui a fi. I-urile perfectului simplu rămân aceleaşi, indiferent că-i formă afirmativă sau negativă!

Vezi şi:
Înmiesc, înmiii
Venişi, mă? Venii, bă!
Murişi, mă? Murii, bă.
Citişi, mă? Citii, bă!
Avui, avusei. Fui, fusei

Aţi căutat, vă răspundem. 79.

26/08/2009

cand se scrie cu un i s-au doi s-au trei

După ce se scrie „sau”, legat, că-nseamnă „ori”.

Iar dup-aia citim aici ca s-aflăm când scriem cu trei i.

Tinichigiii nu-s ai lui Băsescu

24/08/2009

Ci ai strămoşilor strămoşilor lui Băsescu.
Vă zice Adrian ce şi cum, aici.

(Aaa, şi, vă rog, remarcaţi pluralul articulat în -iii: tinichigiu, tinichigii, tinichigiii. Ca în propriu-proprii-propriii, explicat acu’ ceva vreme.)

Aţi căutat, vă răspundem. 60.

06/07/2009

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie as impreunat

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
se scrie întotdeauna , într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi
se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi A-și da cu părerea, V-aş, v-ar, v-am.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 ccand se scrie cu virgula

Din ccând în ccând.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 vreau sa cumpar limoncello

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se zice fite in engleza

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

09-07-06 ati cautat 60 - 1  a folosit cineva heritage

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 adjectivul tot

Ce-i cu el?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cat costa daca am postat cv pe bestjobs

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cand se scriu verbele cu doi i
09-07-06 ati cautat 60 - 1 despre vb care se termina in i

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 doi i ortografie

E foarte corect scris: „doi i”. 😀
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie cu doi i

Ce să se scrie cu doi i?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 nu plus vb la infinitiv

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

09-07-06 ati cautat 60 - 2 aceeasi sau aceeasi

Ambele variante sunt corecte!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 conjunctiv a crea

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
https://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
https://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 cum se desparte in silabe in engleza

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 eu stu tu stii el stie ortografie

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 prosti

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 virgula inainte de si

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 voi fi cu un i

Întotdeauna!

09-07-06 ati cautat 60 - 3 a fi se scrie cu doi i

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se scrie sa nu fii

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 zi-i versus zii

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 nivele sau niveluri
09-07-06 ati cautat 60 - 1 pluralul de la nivel

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 30.

29/04/2009

Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. 😀 (geamgiu-geamgii-geamgiii)

Primul i: vine din radicalul substantivului – geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u,  copi-l.

Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem un singur i, ăla al desinenţei de plural: băiat-băieţi; om-oameni; tată-taţi.

Al treilea i: este articolul hotărât, masculin, plural – geamgiu-geamgii-geamgiii, propriu-proprii-propriii, fiu-fii-fiii, copil-copii-copiii. (Am cunoscut doi geamgii. Geamgiii ăştia ştiu să pună geamuri. Geamgiii au doi copii / fii. Copiii / fiii geamgiilor nu vor să devină geamgii. 😀 )
La fel, iaurgiu-iaurgii-iaurgiii; bragagiu-bragagii-bragagiii, camionagiu-camionagii-camionagiii, macaragiu-macaragii-macaragiii, cafegiu-cafegii-cafegiii.

(De fapt, pe acelaşi principiu funcţionează şi adjectivele care se termină uneori în 3 i: propriu-proprii-propriii, cum ziceam mai sus. Doi copii proprii. Propriii săi copii. Copiii săi proprii.)

Vezi şi Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i, Roşu – roşii – roşiii.

Dacă radicalul substantivului nu se termină în -i-, atunci avem numai 2 i (un i din desinenţa de plural, celălalt – articol hotărât): băiat-băieţi-băieţii; tată-taţi-taţii; ziarist-ziarişti-ziariştii.

PeSe:
Domnu’ Mircea Marian (EVZ), explicaţie special pentru Dvs.:
un ministru – doi miniştri – miniştrii guvernului Boc.
Guvernul are ţî miniştri. Miniştrii guvernului / miniştrii din guvern.

Ne-am înţeles, domnu’ Marian?