Angela Tocilă, Hydepark.ro Doamna Tocilă, spuneţi după mine: un gargaragiu, doi gargaragii, nişte gargaragii, gargaragiii ăia. Ca la un copil, doi copii, nişte copii, copiii ăia. Şi ca la un gagiu, doi gagii, nişte gagii, gagiii ăia sunt camionagii. Vs. camionagiii ăia. https://diacritica.wordpress.com/2009/04/29/ati-cautat-va-raspundem-30/ https://diacritica.wordpress.com/2010/01/01/cu-anu-n-cap/ https://diacritica.wordpress.com/2012/06/05/bulangii-bulangiii/ https://diacritica.wordpress.com/2009/09/19/propriii-si-proprii-i/ https://diacritica.wordpress.com/2009/07/31/rosu-rosii-rosiii-de-la-discovery/ Clar?
Etichetă: „i” – „ii” – „iii”
Pleznişi, Măria-Ta?
(Sau despre i-urile perfectului simplu.) Când a fost vorba să hotărâm cine să ne fie tată, ne-am ciorovăit o noapte-ntreagă - ziua în amiaza mare - şi n-am căzut la înţelegere. Frate-meu Tivismoc zicea: hai să fim cuconi de domn, beizadele. Ce minunat ar suna: beizadea Tivismoc. Toată suflarea curţii să fie la picioarele tale. … Citește în continuare Pleznişi, Măria-Ta?
Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i
Uneori şi cu patru i. Nu, n-am să fac un articol nou pe tema asta, că mi-aş prinde urechile. Dar văzând diversele căutări, m-am gândit să adun aici lista cu articolele despre chestiunea asta. Roşu – roşii – roşiii Propriu, proprii, propriii, propriii-i Copil, copii, copiii. Geamgiu, geamgii, geamgiii. Camionagiu, camionagii, camionagii. Cafegiu, cafegii, cafegiii. … Citește în continuare Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i
Bancheri făr’ de nelinişti
După articolul despre neliniştile bancherilor, azi vă prezentăm bancherii cei făr' de nelinişti ortografice. Categoria "bancher and proud of it!": Mail de la fina, care primise mail de la bancă (RBS, parcă; fosta ABN-AMRO): Domnişoara bancheriţă, despre ţi şi a sa liniuţă aflaţi aici. Căci văz că nu v-au dat test de limbă română când … Citește în continuare Bancheri făr’ de nelinişti
i, ii sau iii: perfectul simplu
conjugarea verbului lamuri perfect simplu a citi perfect simplu negativ a scrie la perfect simplu Car' va să zică, noi în limba română avem patru categorii de verbe, numite conjugări, după cum urmează: Conjugarea I: verbe terminate în -a (a cânta) Conjugarea a II-a: verbe terminate în -ea (a plăcea) Conjugarea a III-a: verbe terminate … Citește în continuare i, ii sau iii: perfectul simplu
Aţi căutat, vă răspundem. 79.
cand se scrie cu un i s-au doi s-au trei După ce se scrie "sau", legat, că-nseamnă "ori". Iar dup-aia citim aici ca s-aflăm când scriem cu trei i.
Tinichigiii nu-s ai lui Băsescu
Ci ai strămoşilor strămoşilor lui Băsescu. Vă zice Adrian ce şi cum, aici. (Aaa, şi, vă rog, remarcaţi pluralul articulat în -iii: tinichigiu, tinichigii, tinichigiii. Ca în propriu-proprii-propriii, explicat acu' ceva vreme.)
Aţi căutat, vă răspundem. 60.
Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?! Aş se scrie întotdeauna aş, într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face. Aşi se scrie aşi numa' când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu). A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 60.
Aţi căutat, vă răspundem. 30.
Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. 😀 (geamgiu-geamgii-geamgiii) Primul i: vine din radicalul substantivului - geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u, copi-l. Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 30.
diacritica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.