Posts Tagged ‘„i-l” sau „il”?’

I-o, i-l, i-i, i le

09/05/2010

Adică: [îi + o], [îi + îl], [îi + îi], [îi + le].

Car’ va să zică, avem pe cineva căruia trebuie să îi ducem ceva. Un îi, adică. Complement indirect (cui? lui/ei îi).
Pe care trebuie să-l combinăm cu complementul direct, ceva-ul ăla care trebuie dus, nu?

Dacă ceva-ul de dus e de feminin singular (o carte, de exemplu), zicem (de fapt scriem) i-o, cu cratimă:

– Când îi duci cartea?
– Cred că i-o duc mâine.

Dacă ceva-ul e de feminin plural, scriem i le, fără cratimă:

– Când îi duci cărţile?
– Cred că i le duc mâine.

Dacă ceva-ul de dus e de masculin sau neutru singular (un contract, de exemplu), scriem i-l, cu cratimă:

– Când îi duci contractul?
– Cred că i-l duc mâine.

Dacă ceva-ul e de masculin plural (nişte bani, de exemplu), scriem i-i, cu cratimă (de la îi duci lui + pe ei, banii, îi duci):

– Când îi duci banii?
– Cred că i-i duc mâine.

_______________

io, i-o
ii, i-i
îl, îi
îl, i-l
________________

Reclame

Îl, i-l

09/05/2010

Îl se scrie-ntotdeauna îl, într-un cuvânt, după cum i-am explicat şi dlui Florian Bichir (aici).

I-l se scrie întotdeauna i-l şi poate fi completat cu lui/ei … pe el:

– Când îi duci calculatorul?
I-l duc mâine (i-l duc lui/ei pe el, calculatorul).

____________

i-o, i-l, i-i, i le
io, i-o
ii, i-i
îl, îi
____________