aplicaţi+e, ca noţiun+e aplicaţi+i, ca noţiun+i aplicaţi+i+le, ca noţiun+i+le Adică: - primul i (aplicaţii, aplicaţiile): pentru că radicalul substantivului (aplicaţi-) se termină în i (e i-ul ăla care apare şi la singular: aplicaţie); i-ul ăsta lipseşte din noţiuni, noţiunile, pentru că radicalul noţiun- nu se termină în i. - al doilea i (aplicaţii, aplicaţiile), pentru … Citește în continuare Aplicaţile, aplicaţiile. Despre i-uri
Etichetă: i sau ii?
Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului
I-urile scribului de la Gândul, în deplina lor frumuseţe încă nealterată de corectură. (De la batmanu. Thanks!) Copii (şi domnu' scrib), doar 4 verbe au infinitivul în -ii: a înmii, a pustii, a se sfii, a(-i) prii. Tot astea 4 vor avea şi viitorul, şi condiţionalul în -ii: va înmii, ar înmii. Restul verbelor care … Citește în continuare Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului
Intri, afli. Despre i-urile verbelor în a.
Plecând de la nişte gogomănii, m-am gândit că trebuie să sistematizez chestia asta într-un fel. Adică am tot zis de afli şi intri, încui şi întârzii, da' să vedem dacă putem să le punem cap la cap. Car' va să zică: Terminaţia specifică de persoana II-a sg. e -i, pentru toate categoriile de verbe. Uneori … Citește în continuare Intri, afli. Despre i-urile verbelor în a.
Când se scrie „zi” cu doi i?
cand se scrie zi cu doi i? NICIODATĂ! Vezi aici.
Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i
Uneori şi cu patru i. Nu, n-am să fac un articol nou pe tema asta, că mi-aş prinde urechile. Dar văzând diversele căutări, m-am gândit să adun aici lista cu articolele despre chestiunea asta. Roşu – roşii – roşiii Propriu, proprii, propriii, propriii-i Copil, copii, copiii. Geamgiu, geamgii, geamgiii. Camionagiu, camionagii, camionagii. Cafegiu, cafegii, cafegiii. … Citește în continuare Doi i. Despre cuvintele cu unu, doi sau trei i
Bancheri făr’ de nelinişti
După articolul despre neliniştile bancherilor, azi vă prezentăm bancherii cei făr' de nelinişti ortografice. Categoria "bancher and proud of it!": Mail de la fina, care primise mail de la bancă (RBS, parcă; fosta ABN-AMRO): Domnişoara bancheriţă, despre ţi şi a sa liniuţă aflaţi aici. Căci văz că nu v-au dat test de limbă română când … Citește în continuare Bancheri făr’ de nelinişti
i, ii sau iii: perfectul simplu
conjugarea verbului lamuri perfect simplu a citi perfect simplu negativ a scrie la perfect simplu Car' va să zică, noi în limba română avem patru categorii de verbe, numite conjugări, după cum urmează: Conjugarea I: verbe terminate în -a (a cânta) Conjugarea a II-a: verbe terminate în -ea (a plăcea) Conjugarea a III-a: verbe terminate … Citește în continuare i, ii sau iii: perfectul simplu
Întări-i-ai, da’ n-ai ce!
Nu, titlul nu se referă la Berlusconi. Titlul se referă la ştiristu' antenatreist care-a scris porcăria de mai jos. Că 'geaba m-aş strădui eu să-i întăresc ştiristului ortografia, că n-am ce-i întări. N-am punct de plecare, mă-nţelegeţi. Şi nu, pornografia nu-i la mine, pornografia e la ştiristu' care-i în stare să scrie "a întării", cu … Citește în continuare Întări-i-ai, da’ n-ai ce!
Societatea de avocaţii Vlădoiu
M-am râs. M-am dus să caut "marea firmă bucureşteană de avocatură", despre care ne zicea dna Munteanu şi iaca peste ce-am nimerit: Peste societatea civilă de avocaţii Vlădoiu & Asociaţii. Căci, nu-aşa, să se ştie că nu e societatea civilă de avocaţii Protopopescu & Asociaţii. Deci da, marea firmă bucureşteană de avocatură, pe lângă că n-are pagină … Citește în continuare Societatea de avocaţii Vlădoiu
Înmiesc, înmiii
eu inmiii Hm. 🙂 Îmi pare mie c-aţi tras cu urechea la discuţia mea cu cititorul vigilent Codru. Bon. Car' va să zică: Da, există verbe care se scriu cu doi i. Câteva, dar există - oricât de tare aş vrea eu să nu existe, că se zăpăceşte mintea românului cea de pe urmă de … Citește în continuare Înmiesc, înmiii
diacritica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.