Posts Tagged ‘„ii” sau „i-i”?’

I-o, i-l, i-i, i le

09/05/2010

Adică: [îi + o], [îi + îl], [îi + îi], [îi + le].

Car’ va să zică, avem pe cineva căruia trebuie să îi ducem ceva. Un îi, adică. Complement indirect (cui? lui/ei îi).
Pe care trebuie să-l combinăm cu complementul direct, ceva-ul ăla care trebuie dus, nu?

Dacă ceva-ul de dus e de feminin singular (o carte, de exemplu), zicem (de fapt scriem) i-o, cu cratimă:

– Când îi duci cartea?
– Cred că i-o duc mâine.

Dacă ceva-ul e de feminin plural, scriem i le, fără cratimă:

– Când îi duci cărţile?
– Cred că i le duc mâine.

Dacă ceva-ul de dus e de masculin sau neutru singular (un contract, de exemplu), scriem i-l, cu cratimă:

– Când îi duci contractul?
– Cred că i-l duc mâine.

Dacă ceva-ul e de masculin plural (nişte bani, de exemplu), scriem i-i, cu cratimă (de la îi duci lui + pe ei, banii, îi duci):

– Când îi duci banii?
– Cred că i-i duc mâine.

_______________

io, i-o
ii, i-i
îl, îi
îl, i-l
________________

Reclame

Îl, îi

10/03/2010

Se scriu întotdeauna într-un cuvânt: îl, îi.
Nu cum scrie domnu’ distrugător de panarame.

____________________

Vezi și ii, i-i.

Ii şi i-i

02/10/2009


ii se scrie cu liniuta

Ii se scrie ii când e pluralul de la ie: o ie, două ii.

I-i se scrie i-i când poate fi completat cu „pe ei …. lui/ei„:
– I-ai dat banii?
– Nu, i-i dau mâine. (Îi dau lui pe ei, banii.)

_____________

Îi se scrie întotdeauna într-un cuvânt. Vezi şi Îl, îi.

_____________