Posts Tagged ‘„îl” sau „î-l”?’

I-o, i-l, i-i, i le

09/05/2010

Adică: [îi + o], [îi + îl], [îi + îi], [îi + le].

Car’ va să zică, avem pe cineva căruia trebuie să îi ducem ceva. Un îi, adică. Complement indirect (cui? lui/ei îi).
Pe care trebuie să-l combinăm cu complementul direct, ceva-ul ăla care trebuie dus, nu?

Dacă ceva-ul de dus e de feminin singular (o carte, de exemplu), zicem (de fapt scriem) i-o, cu cratimă:

– Când îi duci cartea?
– Cred că i-o duc mâine.

Dacă ceva-ul e de feminin plural, scriem i le, fără cratimă:

– Când îi duci cărţile?
– Cred că i le duc mâine.

Dacă ceva-ul de dus e de masculin sau neutru singular (un contract, de exemplu), scriem i-l, cu cratimă:

– Când îi duci contractul?
– Cred că i-l duc mâine.

Dacă ceva-ul e de masculin plural (nişte bani, de exemplu), scriem i-i, cu cratimă (de la îi duci lui + pe ei, banii, îi duci):

– Când îi duci banii?
– Cred că i-i duc mâine.

_______________

io, i-o
ii, i-i
îl, îi
îl, i-l
________________

Reclame

Îl, i-l

09/05/2010

Îl se scrie-ntotdeauna îl, într-un cuvânt, după cum i-am explicat şi dlui Florian Bichir (aici).

I-l se scrie întotdeauna i-l şi poate fi completat cu lui/ei … pe el:

– Când îi duci calculatorul?
I-l duc mâine (i-l duc lui/ei pe el, calculatorul).

____________

i-o, i-l, i-i, i le
io, i-o
ii, i-i
îl, îi
____________

Îl, îi

10/03/2010

Se scriu întotdeauna într-un cuvânt: îl, îi.
Nu cum scrie domnu’ distrugător de panarame.

____________________

Vezi și ii, i-i.

Şi tu, Exarhule?! Şi tu?!

08/05/2009

09-05-08 exarhu 1

Domnu’ Exarhu, nu se pune virgulă între subiect şi predicat, nici chiar atunci când subiectul e, de fapt, o subiectivă. Şi anume, propoziţie subiectivă. Pauza aia care s-aude acolo se cheamă cezură. Aşa ne-a zis nouă doamna Andreescu într-a cincea – presupun că-i adevărat, deşi n-aş băga mâna-n foc, că n-am avut curiozitatea să caut, am luat de bun ce ne-a zis.

09-05-08 exarhu 2

Însă, domnu’ Exarhu, apoziţia stă între virgule – şi anume două, una la început şi una la coadă -, chiar şi atunci când ea, apoziţia, stă în preajma unui subiect (care, da, cum ziceam, nu se desparte prin virgulă de predicat). Iar „cea a bucuriilor” e apoziţie, domnu’ Exarhu.

Cât despre „am lăsato”, presupun că e tot vina corecturii, nu? Că văd că la Evenimentul Zilei corectura îşi bagă coada şi ba pune cratime în textul omului, de-aiurea (ca în î-L), fie le scoate (ca în lăsato).

Domnu’ Exarhu, am citit cu atenţie lista temerilor. Se pare că nimănui nu-i e frică de greşelile de ortografie. Din păcate.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/850305/SENATUL-EVZ-De-ce-ne-este-atat-de-frica/

Ortografia lu’ intelectualu’ lu’ peşte

27/04/2009

Pare-se că regulile de ortografie care se predau la Teologie zic că se scrie dezlegat şi cu Lî mare când e vorba de Ăl de Sus, şi că se scrie împreunat şi cu litere mici când e vorba de muritori.

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848651/EDITORIALUL-EVZ-Nu-scriu-despre-Vintu-Sorin-Ovidiu-Vintu

Dom’ Bichir, eşti tufă! Copiii de clasa a V-a, cel puţin ăia care nu-s proşti făcuţi grămadă, ştiu deja că se scrie „a-i cere” (că e un infinitiv acolo, cu un complement în dativ) şi că îl se scrie întotdeauna legat.

(PeSe: Copii, „ai” se scrie „ai”, într-un cuvânt, doar când putem să-i punem în faţă un „tu”: tu ai – tu ai avea – tu ai avut; tu ai face – tu ai făcut; tu ai spune – tu ai spus.)

Florian Bichir, pe el î-l.

15/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/847502/FLORIAN-BICHIR-Limba-de-lemn-bisericeasca/

Domnu’ Bichir, problema gravă e cu scribii din categoria Dvs., care „introduceţi” (adică băgaţi, pe româneasca neaoşă) cratime pe un’ se nimereşte.
Domnu’ Bichir, sunteţi doar un scrib. Unul care nu ştie să scrie româneşte.
Domnu’ Bichir, aflaţi că dacă vă plac Stăniloaie şi Crainic nu înseamnă că vă ridicaţi la nivelul lor. Pân’acolo mai aveţi de urcat treapta pre nume î-l, ca să ajungeţi la treapta îl.
Domnu’ Bichir, când scrieţi î-l, propoziţiunile de genul „Auzi frază, ca să lucrăm cu materialul clientului” nu fac decât să vă umple şi mai mult de ridicol. Fraza aia o fi sforăitoare, dar eu, una, n-am văzut să fie scrisă greşit. Dvs. însă, domnule Bichir, nu doar că scrieţi sforăitor, dar scrieţi şi cu greşeli grave.

Image Hosted by ImageShack.us

Domnule Bichir, lăsaţi neîntinată limba românească, n-o mai chinuiţi în fraze toante!
Şi, de altfel, domnule Bichir, nu vă mai chinuiţi cititorii cu limba Dvs. românească cea din plin întinată de greşeli!