Posts Tagged ‘„îmi cer scuze” sau „îţi cer scuze”?’

Îmi cer scuze, îţi cer scuze

21/03/2015

S-a apucat „Adevărul”, şi anume Alina Pop, să scrie despre greşelile frecvente de exprimare în limba română. Trecând peste greşelile de redactare din articol, Alina Pop spune ditamai gogomănia încă din titlu:

2015-03-21_imi-cer-scuze
Adevărul

Nu-nţeleg, frate, de ce nu purcezi să te informezi înainte să scrii un asemenea articol. „Îmi cer scuze” NU e greşit. „Îmi cer scuze” e corect.

Poftim, de pe net (că nu trebuie să dormi cu Gramatica Academiei sub pernă, găseşti şi pe net informaţie demnă de încredere, trebuie doar să te osteneşti s-o cauţi, nu să scrii articole după ureche):

„În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, aşa cum a arătat, într-un articol din 1984, Mioara Avram („«Îmi cer scuze» sau «vă cer scuze»?”, în Limba română, nr. 5; text reprodus în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987). Vorbind de „condamnarea nejustificată a construcţiei a-şi cere scuze”, autoarea demonstra că ambele construcţii sînt corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele două construcţii, îmi cer scuze şi vă cer scuze, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori înţelegerea confuză”. Mioara Avram plasa respingerea construcţiei „îmi cer scuze” în categoria mai largă a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcţia a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) – şi cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcţie nu este un caz izolat în limba română; ea apare şi în a-şi cere iertare, a-şi cere voie să plece etc., fiind îndreptăţită din punct de vedere gramatical şi semantic şi confirmată de tradiţia literară: secvenţa îmi cer scuze e atestată în Dicţionarul limbii române (DLR), chiar la scriitorii mai vechi. Şi construcţia similară, în care obiectul cererii este iertarea (mai vechi: iertăciunea), e bine reprezentată, apărând de exemplu la Bălcescu („Îşi ceru iertăciune”) sau la Negruzzi („Am venit să-mi cer iertăciune”). În explicarea construcţiilor în cauză sînt invocate atît evoluţii interne, cît şi posibile calcuri din franceză.” (Rodica Zafiu, „Îmi cer scuze…”, în „România literară, nr.39, din 2008. Articolul poate fi descărcat de aici.)

Îmi doresc ca redacţia ziarului „adevărul”, dimpreună cu Alina Pop, să-şi ceară scuze de la cititori pentru informaţiile greşite pe care le răspândeşte din cauză că nu s-a informat în prealabil din trei surse, aşa cum, zice-se, le cere meseria.

Reclame

Îmi cer scuze, îţi cer scuze

20/11/2010

Discuţiune ieri pe Twitter:


Mi-a mai trecut de câteva ori pe la ureche zicerea că „îmi cer scuze” n-ar fi corect, că doară nu-mi cer scuze mie, da’ nu mi-am bătut capu’ cu. Cu zicerea, zic. Eu dintotdeauna mi-am cerut scuze – pentru mine, da’ nu mie. (Dintotdeauna, da’ nu-ntotdeauna, să ne-nţelegem…)

Ideea e: „a cere scuze cuiva” şi „a-şi cere scuze de la cineva” sunt două structuri diferite – şi sper că n-o să-mi zică nimeni că sintagma „a-şi cere scuze de la cineva” e greşită! De la „a cere scuze cuiva” rezultă „îţi cer scuze”, de la „a-şi cere scuze de la cineva” rezultă „îmi cer scuze (de la tine)”, „de la tine”-le ăsta fiind subînţeles din context.

Dacă socotim că „îmi cer scuze” e greşit, atunci va să zică (*) că şi „mă duc să-mi cer scuze” sau „trebuie să-mi cer scuze” e greşit, ceea ce vine-n coliziune cu logica mea diacritică. Dacă eu zic „mă duc să-mi cer scuze”, tre’ să ai mintea foarte-ntr-o dungă ca să pricepi „mă duc să-mi cer mie scuze”. (Dacă tot mi le cer mie, de ce să mă mai duc?! Aş putea să mi le cer pe loc, stând în cur, în picioare sau în cap, nu?)

„Îmi cer scuze” îmi pare că seamănă cu „îmi iau la revedere”. Indiferent când/cum aş zice-o, nu pricepe nimeni că îmi iau la revedere de la mine, nu? (Da, bine, de contexte obişnuite vorbesc, nu de psihanalisme or’ mai ştiu eu ce…) Sau cu „îmi cer drepturile”. Cer de la tine drepturi pentru mine. Cer de la tine scuze pentru mine.

În fine, am purces să mă informez şi am nimerit peste articolul ăsta al Rodicăi Zafiu. Sper să vă lămurească că-s corecte amândouă.

În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, aşa cum a arătat, într-un articol din 1984, Mioara Avram („«Îmi cer scuze» sau «vă cer scuze»?”, în Limba română, nr. 5; text reprodus în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987). Vorbind de „condamnarea nejustificată a construcţiei „a-şi cere scuze”, autoarea demonstra că ambele construcţii sînt corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele două construcţii, „îmi cer scuze” şi „vă cer scuze”, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori  înţelegerea confuză”.

(*) Cf DOOM2, corect e „vasăzică”.