Posts Tagged ‘imperativ afirmativ’

Aţi căutat, vă răspundem. 54.

28/06/2009

09-06-28 ati cautat 54 ceafa de porc

Îmi pare rău, e târziu, la ora asta nu mai luăm comenzi, s-a închis bucătăria. Da’ dacă vreţi o bere cu nişte alune, de la bar, se face.

09-06-28 ati cautat 54 unde nu se pune virgula

Ca regulă generală, acolo unde nu e cazul. Şi, în special, între subiect şi predicat.

09-06-28 ati cautat 54 imperativ negativ

În general, la persoana a II-a singular, imperativul afirmativ se formează de la persoana a III-a singular a prezentului indicativ, iar imperativul negativ se formează de la infinitiv:
Mănâncă! (tu mănânci / el mănâncă) – Nu mânca! (a mânca)
Spune! (el spune) – Nu spune! (a spune)
Citeşte! (el citeşte) – Nu citi! (a citi)
Scrie! (el scrie) – Nu scrie! (a scrie).

Evident, cu excepţiile de rigoare:
Fă! (dar: el face) – Nu face! (a face)
Fii! (de la (tu) să fii; dar: el este) – Nu fi ! (de la a fi, infinitiv, cu un singur i)
Zi! (dar: el zice) – Nu zice! (a zice)
Du! (dar: el duce) – Nu duce! (a duce)

09-06-28 ati cautat 54 dativ egalitate

În general, forma de genitiv-dativ a substantivului feminin, singular, porneşte de la forma de nominativ-acuzativ plural, plus terminaţia -i:

fată – fete – fetei . De la fete (N-Ac, pl) + i
mamă – mame – mamei. De la mame (N-Ac, pl) + i
egalitate – egalităţi – egalităţii. De la egalităţi (N-Ac, pl) + i.

Aţi căutat, vă răspundem. 5.

01/03/2009

După cum cred c-am mai zis p-aci (sau, dacă n-am zis-o, o zic acum), îmi plac oamenii cu nelinişti ortografice, care gugălesc un pic înainte să polueze ţărişoara cu zii, crează, aş fii şi alte deşeuri dintr-astea care te sufocă la tot pasul. Unde mai pui că nu-s nici biodegradabile, nici nu pot fi reciclate!

Image Hosted by ImageShack.us

Probabil aţi găsit deja răspunsurile pe-aici, da’ tot reiau explicaţiile – poate-poate, într-o bună zi, n-o să mai văd pe forumuri „zii”.
Car’ va să zică:
1. Da, „să fii” se scrie cu 2 i. Că radicalul e fi-, plus terminaţia -i. Adică:
să fiu, să fii, să fie, să fim, să fiţi, să fie.
Despre fi vs fii, aici.
2. Nu se scrie niciodată zii. Am mai spus-o, o s-o repet de câte ori va fi nevoie: zii e o invenţie cât se poate de dăunătoare, nu ştiu cine-a pus-o pe piaţă. Că mă exasperează. Zii nu există, de fapt. Imperativul lui a zice e zi. Cu un singur i. Doi apar în zi-i (lui/ei), şi numai cu cratimă.
3. Da, aveţi dreptate, felicitări! Se scrie zi-i.
Despre zi, zi-i vs zii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

1. Nu ştiu ce vă trebuia despre a exporta, da’ se conjugă simplu: export, exporţi, exportă.
2. „Ora doi” e un ardelenism, după ştiinţa mea. Un soi de regionalism. Ca şi „I-am zis la mama”. Dacă e să ne raportăm la normele oficiale, sunt greşite ambele (corect ar fi „ora două”, „i-am zis mamei”). Dar cred că regionalismele se raportează la alte norme. 🙂
3. Modul infinitiv al lui a studia e taman ăsta: a studia.
4. Pluralul lui nivel… Eh, e o întreagă discuţie pe tema asta. O găsiţi aici. Eu, una, prefer să zic „toate nivelurile”, „bloc cu 7 niveluri”, „nivelă-nivele”.
5. Imperativul lui a crea… Hm… S-o luăm aşa: imperativul afirmativ, persoana a II-a sg., se formează, în general (da, în fine, sunt şi excepţii, da’ nu-mi săriţi în cap, că nu de excepţii e vorba aici) de la indicativ prezent persoana a III-a sg. Adică:
indicativ prezent: tu creezi, el creează
imperativ afirmativ: (tu) creează! (de la el creează)
imperativul negativ: nu crea! (de la infinitiv)
Despre a crea, aici.
6. Pe fi vs fii l-am explicat aici.