Posts Tagged ‘imperativ’

Ai grijă de tine, Garnier!

06/03/2010

Sau mai bine de aitistu’ sau de copiraităru’ sau de ăla care ţi-o făcut saitu’.

Garnier, să-ţi explic:
Indiferent că zicem Garnier, ai grijă de tine! sau Ai grijă de tine, Garnier!, imperativul se marchează cu semnul exclamării la sfârşit.
Deci corect e Garnier, ai grijă de tine!. Cu semnu’ exclamării, nu fără, aşa cum ţi-a scris prostu’ care nu mai poate de grija ta.

http://www.garnier.ro/_ro/_ro/home.aspx

Reclame

„Doamna avocat” sau „Doamnă avocat”?

29/01/2010

Mi-a scris Alexandru acum câteva zile şi n-am avut vreme nici să mă gândesc, nici să caut răspuns. (Scuze.)

Car’ va să zică, cum zicem?

Vocativul e doamnă. Cu ă. Ok.
Da’ când îl determinăm în vreun fel, cum zicem?

Doamna Popescu e doamna, cu a. Că n-o s-o strig doamnă Popescu.Îmi pare cam evident că e nevoie de un articol hotărât acolo, pentru unicizare, doamna Popescu fiind singura doamnă Popescu din familia Popescu, adică singura nevastă a domnului Popescu. Că dacă aş striga după ea doamnă Popescu, ar rezulta că-i vorba de una (oarecare) dintre doamnele Popescu. Right? Sau mă-nşel?

Când scriu cererea către doamna directoare, încep cu doamnă directoare, îmi pare. Corect? Adică eu nu m-aş aventura să scriu doamna directoare, vă rog să-mi aprobaţi. Ci doamnă directoare, vă rog să…
Da’ când mă adresez în face to face, îi zic doamna directoare, hai, vă rog frumos, nu mă lăsaţi şi pe mine să plec azi cu două ore mai devreme?…

Car’ va să zică, din experienţa mea şi fără să mă fi uitat în cele cărţi, că mi-e lene, trag concluzia că se forma corectă ar fi doamnă avocat. (Una dintre mai multe doamne avocat.) Iar forma cu -a, doamna avocat, ar fi un fel de-a ne trage de şireturi în adresarea face to face.

Acestea fiind doar nişte presupuneri fără nici un fundament ştiinţific, aştept lămuriri – de la cine ştie sau e mai puţin leneş decât mine şi a căutat în cărţi.

Thanks!

________

Vezi şi Vocativul.

Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again

19/12/2009

Categoria Româna explicată românilor străini de limba lor. După Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.

Car’ va să zică:
Noi, în limba română, avem imperativ pentru persoana a II-a sg. şi pentru persoana a II-a pl.

La persoana a II-a plural e simplu, forma e identică cu prezentul:
-a: a cânta – voi cântaţi – cântaţi! – nu cântaţi!
-ea: a bea – voi beţi – beţi! – nu beţi!
-e: a merge – voi mergeţi – mergeţi! – nu mergeţi!
-i: a citi – voi citiţi – citiţi! – nu citiţi!
: a coborî – voi coborâţi – coborâţi! – nu coborâţi!

Cu persoana a II-a singular lucrurile-s niţel mai complicate. Ai zice că e şi ea identică cu persoana a II-a sg. a prezentului, da’ nu-i întotdeauna. Plus că aici (şi numai aici, din toată conjugarea verbului în limba română – după ştiinţa mea) intervin diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă.

Car’ va să zică:

FORMA AFIRMATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Regula 1.
Pentru verbele în -a,, -i (cele cu -esc- în timpul conjugării, ca a citi – citesc), ca şi pentru verbele tranzitive în -e, -ea şi -i, persona a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a III-a sg. a prezentului indicativ.

Mda, complicat.
Să facem o schemă:

Regula 1.a:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte!

Regula 1.b, aia despre verbele tranzitive (adică verbele care au sau pot primi complement direct, ăla care răspunde la întrebările pe cine?, ce?):
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă!

Regula 2:
Persoana a II-a sg. a verbelor intranzitive în -e, -ea, -i este identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent. Unde „verb intranzitiv” e verbul care nu poate avea complement direct.
e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi!
ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci!
i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi!

Pentru unele verbe tranzitive (a vedea, a auzi), persoana a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent:
-ea (tranzitiv): a vedea – tu vezi – vezi! (ca în Vezi ce face copilul ăla acolo!)

Unele verbe sunt neregulate:
a fi – fii ! / fiţi !
a zice – zi ! (cu un singur i!)
a face – fă!
a desface – desfă!
a duce – du!
a aduce – adu!
a conduce – condu!
a reduce – redu!
a veni – vino!
a preveni – previno!
a reveni – revino!

FORMA NEGATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Se formează cu negaţia nu + infinitivul verbului (fără prepoziţia a, normal!). Regulă valabilă pentru toate verbele de mai sus.
Adică:

-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă! – nu cânta!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară! – nu coborî!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte! – nu citi!

-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere! – nu cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea! – nu bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă! – nu oferi!

-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi! – nu merge!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci! – nu tăcea!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi! – nu dormi!

a fi – fii ! (cu doi i) – nu fi ! (cu un singur i, că-i de la infinitivul a fi)
a zice – zi ! (cu un singur i) – nu zice!
a face – fă! – nu face!
a desface – desfă! – nu desface!
a duce – du! – nu duce!
a aduce – adu! – nu aduce!
a conduce – condu! – nu conduce!
a reduce – redu! – nu reduce!
a veni – vino! – nu veni!
a preveni – previno! – nu preveni!
a reveni – revino! – nu reveni!
________________________
Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Zi? Zii? Zi-i? Despre imperativul lui “a zice”
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Forma negativă a verbelor

Aţi căutat, vă răspundem. 65.

16/07/2009

virgula inainte de insa

Întotdeauna.

sa aibe dreptate

Niciodată. Numa’ să aibă.

imperativul a crea

Păi, la persoana a II-a sg. imperativul vine de la persoana a III-a sg, indicativ prezent:
el creează – (tu) creează!
Cu doi e, evident, după cum am explicat de nenumărate ori: un e din radical (cre-), un e din terminaţie (-ează).
Imperativul negativ pleacă de la forma de infinitiv:
a crea – (tu) nu crea!
Cu un singur e, şi anume ăla din radical. Căci terminaţia infinitivului n-are nici un e. Doar un -a, ca în a cânta.

La persoana a II-a pl., imperativul (şi afirmativ, şi negativ) se formează de la indicativul prezent:
voi creaţi – (voi) creaţi! / (voi) nu creaţi!
Cu un singur e, cel din radical (cre-), căci terminaţia pentru voi (-aţi) nu conţine nici un e.

Vezi şi Cream /vs/ Creem.

ortografia verbului a veni

Nu’ş’ ce dubii aveţi, da-n orice caz, a veni e întotdeauna cu un singur i. Inclusiv la viitor (voi veni) şi la condiţional prezent (aş veni). Doi i cred că apar numai la perfectul simplu: eu venii.

genitivul substantivului oua

Fiind ăsta un substantiv neutru, la plural se comportă ca un substantiv feminin. Car’ va să zică, forma de genitiv-dativ plural se formează de la nominativ-acuzativ plural + -lor:
ou – ouă (N-Ac pl) – ouălor (G-D pl)
Ca în:
casă – case (N-Ac pl) – caselor (G-D pl)
fată – fete (N-Ac pl) – fetelor (G-D pl).

Aşa cum nu spunem fetelelor / caselelor, nu spunem nici ouălelor.
Spunem fetelor, caselor, ouălor. Fără nici un -le- la mijloc.

cine oare mircea

Îmi pare rău, Mircea nu e disponibnil. Da’ cred că oare-le ăla se pune între virgule.

Aţi căutat, vă răspundem. 54.

28/06/2009

09-06-28 ati cautat 54 ceafa de porc

Îmi pare rău, e târziu, la ora asta nu mai luăm comenzi, s-a închis bucătăria. Da’ dacă vreţi o bere cu nişte alune, de la bar, se face.

09-06-28 ati cautat 54 unde nu se pune virgula

Ca regulă generală, acolo unde nu e cazul. Şi, în special, între subiect şi predicat.

09-06-28 ati cautat 54 imperativ negativ

În general, la persoana a II-a singular, imperativul afirmativ se formează de la persoana a III-a singular a prezentului indicativ, iar imperativul negativ se formează de la infinitiv:
Mănâncă! (tu mănânci / el mănâncă) – Nu mânca! (a mânca)
Spune! (el spune) – Nu spune! (a spune)
Citeşte! (el citeşte) – Nu citi! (a citi)
Scrie! (el scrie) – Nu scrie! (a scrie).

Evident, cu excepţiile de rigoare:
Fă! (dar: el face) – Nu face! (a face)
Fii! (de la (tu) să fii; dar: el este) – Nu fi ! (de la a fi, infinitiv, cu un singur i)
Zi! (dar: el zice) – Nu zice! (a zice)
Du! (dar: el duce) – Nu duce! (a duce)

09-06-28 ati cautat 54 dativ egalitate

În general, forma de genitiv-dativ a substantivului feminin, singular, porneşte de la forma de nominativ-acuzativ plural, plus terminaţia -i:

fată – fete – fetei . De la fete (N-Ac, pl) + i
mamă – mame – mamei. De la mame (N-Ac, pl) + i
egalitate – egalităţi – egalităţii. De la egalităţi (N-Ac, pl) + i.

Aţi căutat, vă răspundem. 46.

02/06/2009

09-06-02 ati cautat 46 confirma-ti

Confirmă-ţi se scrie fix aşa: confirmă-ţi. Adică: Tu confirmă-ţi ţie.
În combinaţie cu pronumele complement indirect (cui?):
tu confirmă-mi mie
tu confirmă-ţi ţie
tu confirmă-i lui/ei
tu confirmă-ne nouă
tu confirmă-le lor

Asta în caz că la confirmă-ţi ne referim. Dacă neliniştea Dvs. era legată de confirmaţi, e altă treabă – şi de-asta zic eu că şi diacriticele astea îs bune la ceva.
Prin urmare: confirmaţi se scrie într-un cuvânt. Voi confirmaţi.
Combinat cu pronumele complement indirect (cui?):
voi confirmaţi-mi mie
voi confirmaţi-i lui/ei
voi confirmaţi-ne nouă
voi confirmaţi-vă vouă
voi confirmaţi-le lor

09-06-02 ati cautat 46 trimiteti

Trimiteţi se scrie trimiteţi când i se poate adăuga un voi: voi trimiteţi.
Trimite-ţi se scrie trimite-ţi când i se poate adăuga un tu şi poate fi completat cu ţie: tu trimite-ţi ţie.

În combinaţie cu pronumele complement indirect (cui?):
voi trimiteţi
voi trimiteţi-mi mie
voi trimiteţi-i lui/ei
voi trimiteţi-ne nouă
voi trimiteţi-vă vouă
voi trimiteţi-le lor

tu trimite
tu trimite-mi mie
tu trimite-ţi ţie
tu trimite-i lui/ei
tu trimite-ne nouă
tu trimite-le lor

09-06-02 ati cautat 46 introdu-ma

Imperativul lui a introduce, persoana a II-a sg., e introdu.
Cu pronume complement direct (pe cine?), arată cam aşa (ok, sărim peste eventualele bizarerii semantice):
introdu-mă pe mine
introdu-te pe tine
introdu-l pe el
introdu-o pe ea
introdu-ne pe noi
introdu-i pe ei
introdu-le pe ele

La persoana a II-a pl., imperativul e introduceţi. Într-un cuvânt.
Cu pronume complement direct (pe cine?):
introduceţi-mă pe mine
introduceţi-l pe el
introduceţi-o pe ea
introduceţi-ne pe noi
introduceţi-vă pe voi
introduceţi-i pe ei
introduceţi-le pe ele.