Posts Tagged ‘„înşală” sau „înşeală”?’

Regula zilei: înşală, aşază; greşeală, trişează, angajează, aranjează

16/02/2011

Înşa, cu a, de la radicalul înşal- şi terminaţia –ă.
Verbul a înşela suferă o alternanţă fonetică în radical în timpul conjugării: înşel- > înşal- (ca la cânt > cânţ, de exemplu).

a, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia .
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical:ez– > az-.

Dar:

Greşea, de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjea, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjea, angajea, trişea, furişea.

Regula fiind că după j şi ş în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.

Detalii despre -A- şi -EA-, aici.
Despre unele alternanţe fonetice, aici.

Reclame

„România literară” vs „Libertatea”

05/04/2010

România literară:

Libertatea:

__________

A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.

…şi înşelăciunile lui Mihael Balint

05/04/2010

Mihael Balint înşală. Categoria „ziarist ţepar pe care nu trebuie să îl citiţi”.

http://www.adevarul.ro/locale/piatra_neamt/Ghidul_firmelor_care-si_inseala_partenerii_0_211779110.html

Înşelăciunile Simonei Roşu

05/04/2010

Din păcate, ANPC nu avertizează că există ziarişti falşi care îşi înşală cititorii. De exemplu, dna Simona Roşu.

http://www.capital.ro/articol/anpc-avertizeaza-ca-exista-comisari-falsi-care-inseala-operatorii-economici-131767.html

A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează

08/03/2010

Discutând noi p-aici despre înşală & aşază, a apărut de vreo câteva ori prin comentarii observaţia că „nouă profu’ ne-a zis că după ş şi j vine a, nu ea„, chestie care m-a descumpănit, că dacă după j şi ş nu vine ea, atunci de ce scriem deranjează & aranjează, îngrijească, păşească, ieşea?!

Acu’ m-am dumirit.

Regula aia e adevărată, da’ numa’ pe jumătate. Adică e nevoie de o completare: după j şi ş scriem a, nu ea, în interiorul rădăcinii cuvintelor.

Pentru că dacă, de exemplu, e un verb de conjugarea I al cărui radical se termină în j sau ş, o să capete -ea, dacă terminaţia are -ea-.

Adică:

a. înşa, aşa, pentru că radicalul e înşal-, aşaz-, şi, cum ziceam mai sus, punem a, nu ea.

b. aranjează, deranjează, furişează, menajează, trişează, înfăţişea, pentru că radicalul (aranj-, deranj-, furiş-, menaj-, triş-, înfăţiş-) se termină în j- sau ş-, după care vine terminaţia de indicativ prezent ea. Sau: îngrijească, veştejească, oblojească (îngrij-, veştej-, obloj- +ească); ieşea, păşea (ieş-, păş– + -ea) Tot aici intră şi greşea, pentru că -eală e sufix. Adică radical în ş + -eală.

Cf. Mioara Avram – Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, pp.10, 12.

1. j, ş + a, în interiorul radicalului

2. radical terminat în j, ş + ea din afix (sufix, desinenţă)

Înşală sau înşeală?

23/08/2009

Salut,
Imi zici te rog , care e forma corecta : inseala sau insala?
Imi explici te rog ?
Multumesc
,

Conform îndreptarului şi DOOM-ului, e înşală.
_______________

Update:
În comentarii, discuţia despre „greşeală / greşală”, „aşază / aşează”.
_______________

Update 2 – răspunsul la aceeaşi întrebare, la Locu’ de-ntrebat, din 30/12/2009. Un pic mai elaborat, de data asta:

Am o nelinişte ortografică mai veche, dar pe care tind să o trec cu vederea. Mi-a sărit în ochi azi, când, într-o carte, la două pagini distanţă, am întâlnit atât înşală cât şi înşeală (ex: Gigel o înşe/ală pe Maricica). Dexonline spune că “Mă înşală memoria” – propoziţie care mă aruncă fix în paradoxul mincinosului…

E vorba de alternanţa fonetică e > a în radicalul verbului, ca la „a aşeza”.

a înşel/a > înşel, înşel/i, înşal/ă, înşel/ăm, înşel/aţi, înşal/ă
a aşez/a > aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă

E acelaşi model de conjugare ca la „a cânta” (adică terminaţie zero la pers. I sg., apoi -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă), dar la „a cânta” alternanţa fonetică e t > ţ:

a cânt/a: cânt, cânţ/i, cănt/ă, cânt/ăm, cânt/aţi, cânt/ă.

„A aşeza” face „aşază”, şi nu „aşează”, tocmai pentru că se conjugă pe modelul „a cânta” (cânt/ă, aşaz/ă), nu pe modelul „a lucra” (lucr/ează, aş/ează). Adică radicalul e aşaz- (la care se adaugă terminaţia -ă), nu aş- (la care s-ar adăuga terminaţia -ează).

____________

Vezi şi:
A vs EA: înşală, aşază, greşeală, deranjează, furişează, trişează.
Deranjează. Aranjează.
____________

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)