Posts Tagged ‘„însăşi” sau „înseşi”?’

Însumi, însămi, însemi, însene, înşine, înşivă, însevă…

13/08/2009

Pen’că fuse discuţia despre însăşi vs înseşi, iaca şi explicaţiunea. A mea, mă rog, că n-am găsit-o aşa pe nicăieri. I mean, s-ar putea ca Academia să nu fie de acord cu explicaţia mea, da’ eu într-a şaptea aşa am ţinut minte formele adjectivului de întărire.
Car’ va să zică:

Formele astea (adjectiv/pronume de întărire le cheamă) vin de la un pronume pe care azi nu-l mai folosim decât în câteva expresii: însul / înşii, însa / însele (ca în într-însul, dintr-însul, printr-însul).

Prin urmare, formele de masculin pleacă de la însu- (sg.), înşi- (pl.), la care adăugăm –mi, -ţi, -şi, -ne, -vă, -şi, în funcţie de persoană.

Masculin singular:
eu, pe mine, mie însumi
tu, pe tine, ţie însuţi
el, pe el, lui însuşi

Masculin plural:
noi, pe noi, nouă înşine
voi, pe voi, vouă înşi
ei, pe ei, lor înşişi

De reţinut trecerea de la -su- (masculin singular) la -şi- (masculin plural).

Formele de feminin respectă regula conform căreia gentivul şi dativul, la singular, pleacă de forma de nominativ acuzativ plural (cf. casăcasecasei; fatăfetefetei). Prin urmare, femininul singular, la nominativ-acuzativ (eu, pe mine) pleacă de la însă (vezi însa de mai sus). Femininul singular, la genitiv-dativ (mie), pleacă de la înse– (vezi însele de mai sus). Femininul plural pleacă de la înse- la toate cazurile.

Feminin singular:
eu, pe mine însămi, mie însemi
tu, pe tine însăţi, ţie înseţi
ea, pe ea însăşi, ei înseşi

De reţinut trecerea de la -ă- pentru nominativ acuzativ (eu, pe mine) la -e- pentru genitiv-dativ (mie).

Feminin plural:
noi, pe noi, nouă însene
voi, pe voi, vouă înse
ele, pe ele, lor înseşi, însele

De reţinut că formele de masculin conţin -su- sau -şi-, în timp ce formele de feminin conţin -să- sau -se-.

_________________

Vezi şi Ele însele, ele înseşi.

Reclame

Dl Nistorescu împotriva gramaticii înseşi

12/08/2009

09-08-12 impotriva ei insesi

Şi iaca c-o luăm de la capăt….

Ok, ştiu că-i greu cu adjectivul de întărire, da’, la naiba, înainte să trimiţi articolul la gazetă, îl scobeşti între dinţi de pătrunjei şi-l speli la subţiori, că nu poţi să-i dai drumu-n lume în halul ăsta!

Domnule Nistorescu, adjectivul de întărire, după cum am învăţat noi în clasa a VII-a, se declină astfel la feminin:

eu, pe mine însămi; mie însemi
tu, pe tine însăţi; ţie înseţi
ea, pe ea însăşi; ei înseşi

Credeţi-mă pe cuvânt. Că am verificat şi-n gramatica Ştefaniei Popescu, ediţia 1983, şi-n DOOM-ul din 2005. Şi tot aşa e, nu s-a schimbat nimica de când eram eu într-a şaptea: ei înseşi.

Declinarea completă, aici.

http://cotidianul.ro/romania_impotriva_ei_insasi-95068.html

Aţi căutat, vă răspundem. 47.

03/06/2009

09-06-03 ati cautat 47 impuscat in cosu de gunoi

Nu, nu l-am împuşcat eu. Şi nici nu l-am ascuns în coşul de gunoi.

09-06-03 ati cautat 47 insesi

Da, la diacritica aţi nimerit. Ea însăşi. Însăşi diacritica, la nominativ. Diacriticii înseşi, la genitiv dativ, îi face plăcere că vă rezolvaţi aici neliniştile ortografice. Toată declinarea, aici.

09-06-03 ati cautat 47 reusi

Este foarte corect. E singura variantă corectă. A reuşi cu doi i nu există. De altfel, după ştiinţa mea, verbele care se termină la infinitiv în i se termină într-un singur i. Altfel zis: nu există infinitiv terminat în -ii. Numa’ în -i.

09-06-03 ati cautat 47 jos palaria

Chapeau! se zice.