Mă pomenii că-mi trimite Pandora’s cititori. Mă duc, mă uit, se războiau unii pe tema ele însele / ele înseşi. Care mai de care mai ştiutor şi mai argumentator, de genu’:
Terminaţi-o, măi, cu prostiile. Forma “ele înseşi” e greşită, e perpetuarea unei situaţii pe care Academia n-a rezolvat-o nici pînă azi.
Din moment ce ai invariabil “însele”, “dînsele”, “printr-însele” – forma gramaticală e “ele însele”. Ce spuneţi voi, “ele înseşi” – e un barbarism, chiar dacă uzul repetat a reuşit să impună termenul şi în (unele) gramatici.
Bre, altele mai deştepte decât ele înseşi! 😀
Copii, forma corectă e ele înseşi. Cu -şi, de la dativ (lor, îşi, -şi). Ca la însumi, cu -mi, de la dativ; ca la însuţi, cu -ţi, de la dativ; ca la înşine, cu -ne, de la dativ. După, presupun, a intrat şi însele în normă.
Şi dacă pe mine nu mă credeţi, iaca Gramatica Academiei (ediţia 2005, vol.I, p.220):
Dintre limbile romanice, româna este singura care păstrează în structura pronumelui de întărire lat. ipse compus cu formele conjuncte ale cliticelor reflexive / personale de dativ (mi, ţi, şi, ne, vă, şi / le).
Forma însele este în variaţie liberă cu forma înseşi, cea dintâi mai frecventă probabil datorită analogiei cu terminaţiile formelor de plural ale substantivelor / pronumelor pe care le întăresc (fetele însele, ele însele) şi datorită unei flexiuni mai simple.
Ne-am dumirit, copii? Şi promitem să nu mai zicem prostii pe bloguri? Promitem să nu mai dăm vina pe Academie pentru prostia personală? Da?… Bine.
Acu’, să continuăm – despre însuşi, însăşi, înşişi, înseşi, însele şi de ce u, ă, i, e în mijloc:
Primul element, însu-, marchează prin desinenţe specifice comune cu flexiunea adjectivală (-u, -a, -i, -e) opoziţiile de gen, număr şi caz (*), în timp ce al doilea element component, cliticul reflexiv din structură, marchează supletiv persoana şi numărul (-mi, -ţi, -şi, -ne, -vă, -şi, -le).
(*) Adică:
–u-: masculin sg., N-Ac (eu însumi) şi G-D (mie însumi)
–i-: masculin pl., N-Ac (noi înşine) şi G-D (nouă înşine)
–ă-: feminin sg., N-Ac (eu însămi)
–e-: feminin pl., N-Ac (noi însene), G-D (nouă însene) ŞI feminin sg. G-D (mie însemi). Căci, după cum am mai zis noi p-aici, G-D sg. fem. vine de la N-Ac pl. fem. (unei fete frumoase, ca în nişte fete frumoase).
Cam complicat, ştiu. Pentru explicaţii mai pământene, vezi articolul de acu’ un an şi mai bine.
