Posts Tagged ‘„la” sau „l-a”?’

La o cratimă mică

24/01/2012

Bianca Toma, zici c-a spus cu cratimă şi mata ai doar transcris telchel?

Adevărul

(De la Oana, cu vreo 4-5 ore în urmă. Acu’ un sfert de ceas oroarea era tot acolo.)

______________________________________________________

Copii, noi scriem l-a când înseamnă pe el l-a. L-a luat pe el, l-a văzut pe el etc.

Scriem la când ne arată unde.

Reclame

Varza ortografică a dlui Vărzaru

11/01/2010

Aud de la PAH că ăştia de la VoxPublica îs blogări de meserie şi plătiţi pentru ca să fie. Blogări. Că ca să scrie n-ar trebui să-i plătească nimeni, la cum scriu.

http://voxpublica.realitatea.net/business-economie/un-popor-de-ephialtes-24000.html

Şi, de asemenea, aici.

De la Enona. Thanks.

La, l-a

20/09/2009

cand se scrie la

La se scrie la când stă pe lângă un substantiv şi:
– răspunde la întrebarea „unde?”:
Mă duc la piaţă / la mama / la Paris / la munte.
– răspunde la întrebarea „când?”:
Magazinul se deschide la 9.
Şi, probabil, când mai răspunde la încă vreo câteva întrebări, da’ încercaţi să le ţineţi minte pe astea, plus observaţia cum că stă pe lângă un substantiv, şi deja o să vă simţiţi mai bine.
(Acu’ nu mă-ntrebaţi ce-i ăla substantiv, că mă ia de cap.)

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el şi stă pe lângă un verb la participiu trecut (din seria mâncat, citit, ştiut, făcut):
L-a luat (pe el) de mână.
L-a făcut (pe el) de ruşine.

Vezi şi Aţi căutat, vă răspundem. 67.

Aţi căutat, vă răspundem. 67.

20/07/2009

blog+diacritica+simona

Yep, that’s me.

sa stii verbe

Da, e foarte bine să ştii verbe. Şi să le ştii scrie corect.

conjugare genitiv

Conjugarea genitivului, sau cum?!
Genitivul e caz, adică o categorie gramaticală proprie substantivului şi cuvintelor care-l însoţesc sau substituie (pronume, adjectiv, articol, chestii de-astea). Iar astea se declină.
Conjugarea ţine de verbe – şi-nseamnă trecerea unui verb pe la toate categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr, diateză etc.)
Despre cum se formează genitivul în română:
http://ro.wordpress.com/tag/genitiv/
Oi mai fi scris şi-n altă parte, nu mai ştiu. Căutaţi cu botonul din dreapta sus.

introduce-ti

Ba introdu-ţi tu în cap că se spune şi se scrie:
(Tu) introdu ! (Tu) introdu-ţi!
(Voi) introduceţi! (Voi) introduceţi-vă!

cand se scrie fi cu un singur i

De cele mai multe ori.
Vezi aici:
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

a fii perfect simplu

A fii n-are perfect simplu, căci a fii nu există.
Există a fi, cu un singur i, al cărui perfect simplu e ceva de genul fui/fusei. Cititorii mei olteni, vă rog să-mi daţi o mână de ajutor! (Că eu n-am folosit în viaţa mea perfectul simplu.)

cand se scrie l-a la
cand se scrie la

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el:
L-a văzut pe el. L-a cunoscut pe el.

La se scrie la când e urmat de un substantiv sau un pronume:
la masă, la şcoală, la ora două, la tine, la acela.

ortografie sa ii fii aproape

E foarte ortografic, numa’ că lipsesc căciulile:
Să îi fii aproape.

nu zi imperativ singular negativ

După cum am învăţat noi în clasa a cincea, imperativul negativ (persoana a II-a sg.) se formează, de obicei, de la infinitiv. Şi anume: Nu zice!
Vezi ş-aici:
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/30/zi-zii-zi-i-despre-imperativul-lui-a-zice/

conjugare verb a apare viitor

A apare nu există. Sau nu exista pe vremea mea.
Există a apărea, verb de conjugarea a treia (terminate în -ea), ca şi a plăcea, a părea.
Prin urmare, spunem şi scriem mi-ar plăcea, mi-ar părea, ar apărea, va apărea.

noul parc de distracţii de la snagov

Have no idea! Sorry.

simpte sau simte

Of! Simte, evident!
simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt.