Posts Tagged ‘„luntri” sau „luntrii”?’

O luntre, două luntri, în pana luntrii mele!

23/11/2010

Sau despre logica românului puitor de i-uri

Românul puitor de i-uri consideră (greşit) că i-ul în plus din noştrii e articol hotărât (masculin plural). Bun. Atunci  i-ul în plus din luntrii ce-o fi?! Că articol hotărât masculin plural nu mai poate fi, „luntre” fiind de feminin.

Domnu’ Barbu, ştiu că vă ocupaţi mai mult cu desenatu’ decât cu scrisu’, aşa că vă zic şi lu’ matale, cum i-am zis şi doamnei Sabina Fati (da’ degeaba am zis, că greşeala a rămas acolo cât casa): e o luntredouă luntri. Luntrii, cu doi i, doar la G-D. Sau în perfectul simplu al verbului „a luntri”: eu luntrii.

http://catavencu.ro/caricatura/barbu-110

http://catavencu.ro/wp-content/uploads/2010/11/Barbu-paunescu.jpg

 

Vezi şi De ce n-are „noştri” doi i.

Reclame

Darea în luntri

19/11/2010

Şi anume două, şi anume cu fundul. În cele două. Luntri. Cu un i. O luntre –  două luntri. Luntrii la G-D. Şi în eu luntrii, de la a luntri, ca în eu făcui, de la a face, eu fusei, de la a fi, eu citii, de la a citi, eu venii, de la a veni, eu murii, de la a muri. Perfect simplu adică.

(Sabina Fati, România Liberă)

(De la Béranger. Thanks!)