Mă tot frământ de ceva vreme-ncoace cum să sistematizez ortogramele astea într-un mod cât mai logic. Acu’ ceva timp am avut o tentativă de sistematizare plecând de la timpul verbal (cu perfectul compus şi cu condiţionalul), dar cred că mai folositoare (adică mai uşor accesibilă) ar fi o sistematizare în funcţie de pronumele complement. Adică, pe rând, toate combinaţiile posibile ale lui m-, te-, s-, l-, ne-, v- , i-, le-/ mi-, ţi-, şi-. Altfel zis, toate combinaţiile posibile ale pronumelui complement (în acuzativ sau dativ), formele atone, cu auxiliarele timpurilor compuse.
Azi încerc cu m-. Să vedem ce iese. 🙂
Regula de bază:
Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine.
1. M- + perfectul compus:
M-AM
Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-am pregătit (pe mine).
M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.
M-A
Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.
M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.
M-AU
Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).
2. M- + condiţionalul (prezent/perfect)
M-AŞ
Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.
(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.
M-aşi nu există.
M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.
(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.
M-AR
Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine:
(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp.
(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp.
M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.
(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.
3. M- + prezumtivul
M-OI / MOI
Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine:
(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.
(Tu) m-oi lua (pe mine)…
Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi.
M-O
Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.
M-OŢI
Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.
Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor.
M-OR / MOR
Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.
Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de verbul a muri: eu/ei mor de oftică.
Aştept sugestii şi completări. 🙂
_______________
M-am, te-ai, s-a, ne-am, v-aţi, s-au
M-aş, te-ai, s-ar, ne-am, v-aţi
