Posts Tagged ‘„mă-sa” sau „măsa”?’

Mă-ta

09/09/2013

Să scriem deci alfabetul românesc. Să legăm sunete de litere, iară literele de felul cum le zicem când citim pe litere sau când ne zice profa cum se scrie cuvântu’. Ajungem la M. Mî, em. Ia, cuvinte care încep cu mî, aud? Maimuţă, mă-ta. Hăhă. Mă-ta, bravo, foarte corect. Ia vino de-l scrie. (Puştiu’, combinaţie arăbească trăitor în România.) Hahahaha toată clasa. Ăăăăăă, zice puştiu’, c-o fi c-o păţi. Vino-ncoa’, zic. Ai vrut să fii deştept, fii deştept până la capăt şi vino de scrie „mă-ta”, că începe cu m. Vine. Dă să scrie. Mă… se gândeşte… măt… Hahahaha, un sfert de clasă. Ăăăă… nu ştiu, zice puştiu’. Cum nu ştii? N-ai zis tu „mă-ta”? Ia de scrie. Măta. Hahaha din nou. Ia, ce-aveţi, de ce râdeţi? Păi nu-i corect. De ce? Păi e cu cratimă. Adică? Adică mă liniuţă ta. Bine. Da’ de ce? Că vine de la mama ta. Bravo. Doamna, da’ nu e un cuvânt urât? Că eu aşa ştiu, că e o prostie. Nu-i o prostie, dar nu e elegant. Nu e frumos să blablabla, pentru că blablabla. Da’ cuvântul tre’ să-l ştiţi şi să ştiţi să-l scrieţi, că-l auziţi pe toate drumurile. Şi-l vedeţi în tot FB-ul, mi-am zis eu în sinea mea.

(Plus „panaramă”, „paraşută” etc – dar am trecut elegant peste ele, că mi-ajunge o „mă-ta” pe oră.)

Reclame

Nu doar mă-ta are cratimă

15/10/2012

Ci şi mă-sa lui Cosma George.

(Culeasă azi de la grădina botanică din Cluj)

Bonus:

Să înjuraţi bine!

Mă-tii, mă-sii

De ce are „mă-tii” doi de i

Câţi i? Doi de i