I-urile mă-tii

Că tot m-aţi făckut la cap azi (pe mail, prin blog, pe FB şi-n general pe oriunde m-aţi putut dibui) cu mă-ta are cratimă, ţin să v-amintesc că cratima mă-sii are doi de i. Şi a nevesti-sii - tot doi de i are.   (Şi nu uitaţi: Să înjuraţi bine!)

Mă-tei, mă-tii

"Adjectivele posesive meu, mea, tău, ta, său, sa se leagă prin liniuţă de substantivul determinat, nearticulat enclitic (*), când acesta arată nume de rudenie: tată-meu, tată-tău, mamă-mea, mamă-ta, mamă-sa. Când substantivul determinat este de genul feminin, la cazul genitiv sau dativ, adjectivul posesiv are următoarele forme: mamă-mei, mamă-tei, mamă-sei (-sii). Observă că substantivul rămâne neschimbat, … Citește în continuare Mă-tei, mă-tii

Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii

"În combinaţie cu alte substantive care desemnează gradele de rudenie, posesivul este frecvent folosit conjunct: maică-sa, mă-sa; taică-su, tac-su, tat-su; soră-sa, sor-sa; frate-su, frat-su. Posesivele conjuncte modifică uneori forma substantivului, alteori suferă ele însele modificări fonetice. Comportamentul flexionar al acestor forme variază: (i) doar posesivul flexionează (noră-mii), (ii) doar substantivul flexionează (mâni-sa), (iii) ambele componente … Citește în continuare Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii

Mă-tii

ma-tii site:diacritica.wordpress.com Conform DOOM, e mamă-tii / mamă-sii şi mă-tii / mă-sii. Cu câte doi i, indiferent de nenumăratele elucubraţii pe tema i-ului unic din mă-ti (şi care mi-aduc aminte de elucubraţiile ce justifică grafia vre-o, greşită, în loc de vreo). __________________ Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii.