Posts Tagged ‘„mai” sau „m-ai”?’

M-: m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi alte m-uri.

14/11/2009

Mă tot frământ de ceva vreme-ncoace cum să sistematizez ortogramele astea într-un mod cât mai logic. Acu’ ceva timp am avut o tentativă de sistematizare plecând de la timpul verbal (cu perfectul compus şi cu condiţionalul), dar cred că mai folositoare (adică mai uşor accesibilă) ar fi o sistematizare în funcţie de pronumele complement. Adică, pe rând, toate combinaţiile posibile ale lui m-, te-, s-, l-, ne-, v- , i-, le-/ mi-, ţi-, şi-. Altfel zis, toate combinaţiile posibile ale pronumelui complement (în acuzativ sau dativ), formele atone, cu auxiliarele timpurilor compuse.

Azi încerc cu m-. Să vedem ce iese. 🙂

Regula de bază:
Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine.

1. M- + perfectul compus:

M-AM
Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-am pregătit (pe mine).

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-A
Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.

M-AU
Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).

2. M- + condiţionalul (prezent/perfect)

M-AŞ
Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.
(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.
M-aşi nu există.

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.
(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-AR
Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine:
(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp.
(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.
(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.

3. M- + prezumtivul

M-OI / MOI
Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine:
(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.
(Tu) m-oi lua (pe mine)…

Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi.

M-O
Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.

M-OŢI
Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.
Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor.

M-OR / MOR
Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.
Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de verbul a muri: eu/ei mor de oftică.

Aştept sugestii şi completări. 🙂

_______________
M-am, te-ai, s-a, ne-am, v-aţi, s-au
M-aş, te-ai, s-ar, ne-am, v-aţi

Reclame

Aţi căutat, vă răspundem. 45.

02/06/2009

09-06-02 ati cautat 45 adu-ti

Cuvântul aduţi nu există, prin urmare nu se scrie în nici un fel – nici corect, nici greşit.
Există însă adu-ţi – care înseamnă adu-ţi ţie, adu lucrurile tale. Ca în:
Adu-ţi aminte! (Adu-ţi aminte (ţie)! /vs/ Adu-mi aminte (mie)!)
Adu-ţi şi copiii! (Adu şi copiii tăi!)

09-06-02 ati cautat 45 m-ai i-a

M-ai se scrie m-ai când poţi să-i adaugi în faţă un tu şi poţi continua cu pe mine:
M-ai înnebunit de cap. Tu m-ai înnebunit pe mine de cap. (perfect compus)
M-ai lua cu tine? Tu m-ai lua pe mine cu tine? (condiţional prezent)
M-ai fi luat cu tine? Tu m-ai fi luat pe mine cu tine? (condiţional trecut)

În rest, se scrie mai.

Ia se scrie ia când vine de la a lua. Mai exact:
El ia (ceva, pe cineva) – indicativ prezent.
Ia! Dacă te duci la magazin, ia şi cafea! – imperativ

I-a se scrie i-a când îi poţi adăuga în faţă un el şi poţi continua cu:
lui/ei: El i-a dat lui/ei.
pe ei: El i-a luat pe ei.

Aţi căutat, vă răspundem. 12.

17/03/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Of.

Evident, se scrie mai zi.
M-ai nu apare decât cu verb la trecut (şi anume, la perfect compus, persoana a II-a sg). Ca în M-ai zis lu’ tovarăşa.

Mai se scrie mai când îl poţi înlocui cu din nou, încă o dată.
M-ai se scrie m-ai când poţi să-i pui în faţă un tu: tu m-ai (anunţat/văzut/iubit). Şi e urmat, cum ziceam, de participiu trecut (adică astea care se termină în -at / cântat, -it / citit, -ut / ştiut, -ât / urât, -is / zis, decis ), ca să formeze un perfect compus. 

Iar zii nu există. Se scrie întotdeauna zi. Vezi aici.

Limpede?