Posts Tagged ‘majoritatea’

Din nou despre ”majoritatea are” și ”majoritatea au”

11/08/2016

Se pare că ”majoritatea băieților este blondă”, ”reclama asta o întrece pe majoritatea”, ”Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.” și Ion Coteanu nu-s de ajuns, așa că plusez cu ”Gramatica limbii române”, vol. II ”Enunțul”, Editura Academiei Române, 2009, p. 355. Poate, poate.

”(b) Acordul după înțeles și prin atracție (O mulțime de oameni au fost strânși în curte.)
[…] acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior [o mulțime de] este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește și își procură referința anaforic sau cataforic [adică înțelegi la ce se referă din ce s-a zis înainte sau din ce se zice după]: (Dintre elevi) o mulțime mi-au răspuns., O mulțime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulți (multe), cu valoare pronominală [adică O mulțime mi-au răspuns. = Mulți / Multe mi-au răspuns.]:

O serie de texte noi au fost introduse în programele școlare.

Atunci când substantivul colectiv se află în poziția unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcției, nu numai în ceea ce privește acordul dintre subiect și predicat: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o mai târziu., Majorității elevilor li s-au respins contestațiile., *Majorității elevilor i s-au respins contestațiile.

Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe ori pentru un acord strict gramatical […].”

Dacă ce explic eu în cuvinte simple nu e de ajuns, iaca cuvinte complicate, na. (Steluța din față arată forma incorectă.)

Majoritatea este, majoritatea sunt

03/03/2014

P-aia cu „Majoritatea băieţilor din clasa mea este blondă.” v-am mai zis-o. Şi p-aia cu „Majoritatea reclamelor este proastă.”. Ia, încă una, găsită pe net:

“Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate sunt somități doar în România.”

Ei? Zici că se zice „majoritatea este”, pentru că „majoritatea” e la singular? Ia de-aici:

“Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.”

Eu ştiu că într-a cincea doamna ţi-a zis că predicatul se acordă cu subiectul, dar dup-aia ţi-a mai zis şi despre acordul după înţeles, numai că p-ăsta l-ai uitat.

De ce „majoritatea” cere acord la plural

08/09/2012

Uite de-asta:

Multe reclame sărmane cu duhu’ la tv, dar asta […] le-ntrece pe majoritatea.

Ar zice vreunu’ dintre voi „dar asta o întrece pe majoritatea [reclamelor]”?!

Şi ar zice careva „majoritatea [reclamelor] este proastă”? I mean, într-un dialog de genul „- Reclama asta este tâmpită. – Ei, majoritatea este tâmpită.” Ă?

Sau „Am luat cinci kile de cartofi, da’ acasă am descoperit că majoritatea este stricată.”.

(După mine, „majoritatea” cere acord la singular numai când înseamnă, de exemplu, „majoritatea parlamentară”, adică atunci când e (parţial) sinonim cu grup (grupul majoritar). În situaţiile alelalte mie-mi pare că predomină ideea de indivizi luaţi unu’ câte unu’ şi care împreună fac ceva sau sunt cumva. Majoritatea [cartofilor] sunt stricaţi. Nu majoritatea [cartofilor] este stricată, pen’ că cartofii nu se adună în grupuri. Şi nici reclamele.)

____________________________

Majoritatea, o grămadă de, o mulţime de. Şi-un singur predicat

____________________________

Majoritatea şi acordul dumisale

23/03/2011

Copii, noi de la domnu’ Coteanu ştim că atunci când sunt subiecte, acest fel de substantive […] au predicatul la plural ori de câte ori vorbitorul se gândeşte la faptul că într-o grămadă, într-o mulţime, într-o majoritate sunt mai multe fiinţe sau lucruri. Probabil că pentru Hotnews în majoritatea medicilor intră un singur medic, mare şi lat.

(Acu’, serios vorbind, sună ca dracu’ majoritatea medicilor care respinge. Hipercorectitudine mâncătoare de zile…)

_____________________

De ce „majoritatea” cere acord la plural

_____________________

Regula zilei: „majoritatea” şi acordul predicatului

11/02/2011

Regula e că nu e nici o regulă.

Când sunt subiecte, acest fel de substantive pot să aibă predicatul la singular sau la plural.

Vezi aici.

Majoritatea, o grămadă de, o mulţime de. Şi-un singur predicat

28/10/2009

După Ion Coteanu, Gramatică, stilistică, compoziţie, Ed. Ştiinţifică, 1990, p.20:

Când sunt subiecte, acest fel de substantive pot să aibă predicatul la singular sau la plural.

Au predicatul la plural ori de câte ori vorbitorul se gândeşte la faptul că într-o grămadă, într-o mulţime, într-o majoritate sunt mai multe fiinţe sau lucruri:
S-au strâns o grămadă de frimituri.
O mulţime de oameni se adunaseră la intrarea în stadion.
Majoritatea alegătorilor au votat până la ora 12
. [Hehe, se vede că-i din 1990! 😀 ]

Acordul după înţeles se întâlneşte uneori în vorbire şi la persoana I sau a II-a plural în adresări:
Majoritatea v-aţi purtat foarte frumos!
sau când vorbitorul se socoteşte pe sine printre cei care formează colectivitatea:
Toată grupa ne-am bucurat de succesul colegului nostru.

Condiţia ca acordul după înţeles să fie cât mai clar este să se spună după substantivul care numeşte o colectivitate atributul lămuritor la plural: o grămadă de frimituri, o mulţime de oameni etc. [Hm, nu pot să nu observ cât de puţine virgule foloseşte dl Coteanu, faţă de ziariştii puitori de virgule din zilele noastre.]

Între cuvintele care dau naştere la acord după înţeles intră şi număr şi parte: un mare/mic număr de/dintre, o mare/mică/bună parte dintre + substantiv la plural:
Un mare număr de copii citesc literatură de aventuri.
O bună parte dintre noi voiam să facem sport.
Un număr de cuvinte se învechesc cu vremea.

_______________________________

De ce „majoritatea” cere acord la plural

Ce zice Gramatica Academiei despre asta, aici.

_______________________________