Posts Tagged ‘„mamă-ti” sau „mamă-tii”?’

Mă-tei, mă-tii

30/01/2011

„Adjectivele posesive meu, mea, tău, ta, său, sa se leagă prin liniuţă de substantivul determinat, nearticulat enclitic (*), când acesta arată nume de rudenie: tată-meu, tată-tău, mamă-mea, mamă-ta, mamă-sa. Când substantivul determinat este de genul feminin, la cazul genitiv sau dativ, adjectivul posesiv are următoarele forme: mamă-mei, mamă-tei, mamă-sei (-sii). Observă că substantivul rămâne neschimbat, cazul lui fiind indicat de forma adjectivului posesiv.” (Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, 1983, p.173)

 

Yep. Am intuiţie bună în domeniu. Prietenii ştiu de ce.

 

(*) Adică fără articolul hotărât de la coadă.

 

Reclame

Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii

23/02/2010

„În combinaţie cu alte substantive care desemnează gradele de rudenie, posesivul este frecvent folosit conjunct: maică-sa, mă-sa; taică-su, tac-su, tat-su; soră-sa, sor-sa; frate-su, frat-su. Posesivele conjuncte modifică uneori forma substantivului, alteori suferă ele însele modificări fonetice. Comportamentul flexionar al acestor forme variază: (i) doar posesivul flexionează (noră-mii), (ii) doar substantivul flexionează (mâni-sa), (iii) ambele componente flexionează (nevesti-sii). Structurile sunt colocviale, populare, regionale, nerecomandate în limba literară.”

(Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.239)

Mă-tii

19/10/2009

ma-tii site:diacritica.wordpress.com

Conform DOOM, e mamă-tii / mamă-sii şi mă-tii / mă-sii. Cu câte doi i, indiferent de nenumăratele elucubraţii pe tema i-ului unic din mă-ti (şi care mi-aduc aminte de elucubraţiile ce justifică grafia vre-o, greşită, în loc de vreo).

__________________

Mă-tii, mă-sii. Maică-mii, maică-tii, maică-sii. Nevesti-mii, nevesti-sii.