Rumâni verzi cari sunteţi voi, scriem mândri, cu un i, când la feminin ar fi mândre; scriem mândrii, cu doi i, când la feminin ar fi mândrele.
– românce mândre, deci români mândri
– mândrele românce, deci mândrii români
– suntem mândre de ei, deci suntem mândri de ei.
https://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/limba-romana-terms-of-use/
Despre mândria de-a fi ziarist, desigur.
La Realitatea.
Copii, după cum v-am zis şi trimestru’ trecut, scriem mândrii, cu doi i, doar atunci când la feminin ar fi mândrele. Şi cum nu zicem şi nu scriem mamele sunt mândrele, atunci nu zicem şi nu scriem nici părinţii sunt mândrii, ci părinţii sunt mândri – cu un singur i la mândri.
Realitatea, s-aude şi la voi, în ultima bancă?
E membri când la feminin ar fi membre: doi membri, două membre.
E membrii când la feminin ar fi membrele: membrii comisiei, membrele comisiei.
E miniştri când la feminin ar fi ministre (ok, oficial femininul ăsta nu există, da’ punem cazu’ c-ar exista): cei 15 miniştri ai guvernului X, cele 15 ministre ale guvernului X.
E miniştrii când la feminin ar fi ministrele: miniştrii guvernului X, ministrele guvernului X.
E mândri când la feminin ar fi mândre: fiţi mândri!, fiţi mândre!
E mândrii când la feminin ar fi mândrele: mândrii băieţi, mândrele fete.
E negri când la feminin ar fi negre: ochi negri, zile negre.
E negrii când la feminin ar fi negrele: negrii ochi, negrele zile.
E albaştri când la feminin ar fi albastre: ochi albaştri, sandale albastre.
E albaştrii când la feminin ar fi albastrele: albaştrii ochi, albastrele sandale.
Vezi aici.
Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:
1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)
2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)
3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)
4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)
5. Voi scrie întotdeauna o zi, Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)
6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)
7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)
8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)
9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)
10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)
11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.
12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)
13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).
De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.
________________________
(Ultima actualizare: 21/05/2010.)
Încerc – pe bune, mă străduiesc – să-nţeleg ce anume e atât de greu, pentru un ziarist, în declinarea lui membru sau a lui ministru. Pân’acu’ n-am reuşit să pricep. I mean, un ziarist ar trebui să facă diferenţa între -i desinenţă de plural şi -i articol hotărât. Sau, dacă nu se ştie la metalimbaj de genul ăsta, ar trebui să facă diferenţa, semantic vorbind, între cei 100 de membri ai comisiei şi membrii comisiei.
Logica lui membru-membri-membrii (ca şi cea a lui ministru-miniştri-miniştrii sau negru-negri-negrii) e identică cu cea a lui mândru-mândri-mândrii, pe care am explicat-o aici.
Pot să-nţeleg că omu’ de pe stradă are dubii, pot să-nţeleg şi că ziaristul are dubii, dar ce nu pot să-nţeleg în ruptul capului e cum de ziaristul ajunge să publice aşa ceva.
Deci, domnişoara Nicoleta Ene, membrii are sens atunci când poate fi înlocuit în context cu membrele (pluralul de la membră, evident).
Comisia are doi membri. / Comisia are două membre. – plural simplu, nearticulat.
Cei doi membri ai comisiei. / Cele două membre ale comisiei. – plural simplu, nearticulat.
Membrii comisiei. / Membrele comisiei. – plural articulat.
Nu spunem (şi nu scriem) cei doi membrii ai comisiei, după cum nu spunem cele două membrele ale comisiei.
La fel pentru ministru. Punem cazul c-ar avea limba română feminin pentru ministru – să-i zicem ministră. Sau doamnă, mă rog.
Miniştrii se scrie miniştrii numa’ dacă ar putea fi înlocuit, la o adică, cu ministrele sau, să zicem, cu doamnele.
Guvernul are ţî miniştri. / Guvernul are ţî ministre. – plural simplu, nearticulat.
Cei ţî miniştri din guvern. / Cele ţî ministre din guvern. – plural simplu, nearticulat.
Miniştrii din guvernul X. / Ministrele (doamnele) din guvernul X. – plural articulat.
Bonus:
Ambii miniştri / Ambele ministre
Limpede, domnişoara ziaristă?
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/859412/SRI-a-vegheat-examenul-de-titularizare/
PS:
La fel şi pentru:
– maestru, maeştri, maeştrii
– celebru, celebri, celebrii
– arbitru, abitri, arbitrii
– socru, socri, socrii
– metru, metri, metrii
– kilmetru, kilometri, kilometrii
– centimetru, centimetri, centimentrii
– litru, litri, litrii
– ilustru, iluştri, iluştrii
– albaştru, albaştri, albaştrii
Pentru se ştie el cine 🙂 :
flăcău mândru
doi flăcăi mândri
flăcăii mândri ai Babei Dochia (sau ai Vrâncioaiei, mă rog)
mândrii flăcăi ai Babei Dochia.
nişte mândri flăcăi
Deci: Fiţi mândri de mândrii flăcăi călare pe nişte armăsari mândri! 😀
