Posts Tagged ‘„maţi” sau „m-aţi”?’

M-: m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi alte m-uri.

14/11/2009

Mă tot frământ de ceva vreme-ncoace cum să sistematizez ortogramele astea într-un mod cât mai logic. Acu’ ceva timp am avut o tentativă de sistematizare plecând de la timpul verbal (cu perfectul compus şi cu condiţionalul), dar cred că mai folositoare (adică mai uşor accesibilă) ar fi o sistematizare în funcţie de pronumele complement. Adică, pe rând, toate combinaţiile posibile ale lui m-, te-, s-, l-, ne-, v- , i-, le-/ mi-, ţi-, şi-. Altfel zis, toate combinaţiile posibile ale pronumelui complement (în acuzativ sau dativ), formele atone, cu auxiliarele timpurilor compuse.

Azi încerc cu m-. Să vedem ce iese. 🙂

Regula de bază:
Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine.

1. M- + perfectul compus:

M-AM
Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-am pregătit (pe mine).

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-A
Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina.

M-AU
Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-au chemat (pe mine).

2. M- + condiţionalul (prezent/perfect)

M-AŞ
Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine:
(Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare.
(Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare.
M-aşi nu există.

M-AI / MAI
Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie.
(Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie.
În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

M-AR
Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine:
(El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp.
(El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp.

M-AŢI
Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina.
(Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina.

3. M- + prezumtivul

M-OI / MOI
Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine:
(Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp.
(Tu) m-oi lua (pe mine)…

Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi.

M-O
Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine:
(El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp.

M-OŢI
Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine:
(Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp.
Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor.

M-OR / MOR
Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine:
(Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi.
Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba de verbul a muri: eu/ei mor de oftică.

Aştept sugestii şi completări. 🙂

_______________
M-am, te-ai, s-a, ne-am, v-aţi, s-au
M-aş, te-ai, s-ar, ne-am, v-aţi

Reclame

Aţi căutat, vă răspundem. 59.

03/07/2009

09-07-03 ati cautat 59 - 1 liana patras

Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da’ eu nu-s – în caz că vă-ntrebaţi.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 ce emit ministrii

Nu ştiu. Gaze?

09-07-03 ati cautat 59 - 1 ce trebuie sa stie un manager

Multe!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 parintii nostrii

V-am explicat când cu cimitirul limbei române.

09-07-03 ati cautat 59 - 3 egalitate dativ

Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da’, aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul de nominativ-acuzativ (egalităţi) plus înc-un i la coadă. Ca şi la casă-case-casei, fată-fete-fetei.

09-07-03 ati cautat 59 - 1 si de asemenea

Ba chiar cu două virgule se scrie. Că pe de asemenea îl puneţi între virgule: şi [,] de asemenea [,] .

09-07-03 ati cautat 59 - 1 imi

E chiar foarte ortografic. Că se scrie întotdeauna într-un cuvânt:
îmi
îţi
îşi
ne

îşi

09-07-03 ati cautat 59 - 2 ia-ti i-ati

Amândouă-s corecte, depinde ce vreţi să ziceţi.
Ia-ţi va să zică tu ia-ţi ţie. De la a lua.
I-aţi va să zică voi i-aţi [omorât] pe ei. Sau, mă rog, voi i-aţi iubit, urât, certat pe ei.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 m-ati

Nu, nu eu v-am căutat. Da’ în caz că v-aş fi căutat, ar fi fost corect să mă-ntrebaţi „m-aţi căutat?”.

09-07-03 ati cautat 59 - 2 scri

Scri, cu un i, nu există. Există numai (tu) scrii, cu doi i.
Deşi acuma-mi vine o-ndoială: cum naiba face „a scrie” la perfect simplu, persoana I sg?!

09-07-03 ati cautat 59 - 2 trimite-mi-le

Trimite-mi-le se scrie, normal. Cum altfel s-ar putea scrie?!

09-07-03 ati cautat 59 - 3 cazurile in italiana

Italiana n-are cazuri. Ceea ce româna exprimă prin cazuri, italiana exprimă cu ajutorul prepoziţiilor: a pentru dativ, di pentru genitiv. Nominativul şi acuzativul n-au prepoziţii.
N-Ac: il bambino
G: del bambino
D: al bambino

09-07-03 ati cautat 59 - 3 declinare a sti

În nici un fel. Că nu se declină, se conjugă.
Conjugarea lui a şti, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 48.

13/06/2009

09-06-13 ati cautat 48 conditionalul perfect

Condiţionalul perfect e ăla cu fi. I mean, fi, cu un singur i, indiferent de persoana verbului:
aş fi făcut/fost/vrut
ai fi făcut/fost/vrut
ar fi făcut/fost/vrut
am fi făcut/fost/vrut
aţi fi făcut/fost/vrut
ar fi făcut/fost/vrut

09-06-13 ati cautat 48 conjugare spate

09-06-13 ati cautat 48 conjugare spate 2

„Spate”, cum bine ziceţi, e substantiv. Prin urmare nu se conjugă. Că numa’ verbele se conjugă. Substantivele se declină. Ca şi pronumele, adjectivele şi articolele.
Iar declinare înseamnă să plimbi cuvântul cu pricina prin toate categoriile gramaticale aplicabile (caz, număr, gen – de exemplu).

09-06-13 ati cautat 48 dialect napoletan

Nu, limba română n-are dialect napoletan. De altfel, dacă bine mi-aduc eu aminte, limba română are, oficial, graiuri şi subgraiuri, nu dialecte.
Dialectul napoletan ţine de limba de italiană. Deşi e destul de discutabil în ce măsură e dialect – dacă nu cumva o fi o limbă aparte. 🙂

09-06-13 ati cautat 48 impresii cl 8

Nah, ce să zic, cre’ că naşpa. Numa’ când mi-aduc aminte de caietul ăla de comentarii, care mi-a mâncat sufletu’ – că nu puteam cu nici un chip să-nvăţ pe de rost. Amintirea cea mai semnificativă din anul ăla e observaţia profei de română (când m-asculta, cred): „da, e corect, da’ cum am zis noi acolo în caiet?”. În traducere liberă: zici tu bine ce zici, da’ trebea să înveţi pe de rost. Ceea ce n-am reuşit niciodată. Nu-mi mai amintesc ce notă am luat. De altfel, nici numele profei nu mi-l mai amintesc – că nu intră în categoria profilor de română de la care să-mi fi rămas ceva.
Şi da, la treaptă am luat 9 la română – probabil din cauză că nu scrisesem „ca în caiet”, nu ştiu. Că la gramatică pare-mi-se că făcusem bine.

09-06-13 ati cautat 48 italian prost

Nu comentez observaţiile rasiste. 😀

09-06-13 ati cautat 48 m-ati

Păi, e corect: m-aţi.
m-am dus
m-ai dus
m-a dus
m-aţi dus
m-au dus

09-06-13 ati cautat 48 simpte corect

Eh, cred că simţirile şi simţămintele nu pot fi analizate în termeni de corect/incorect. 😀
Altminteri, simpte nu există. Căci nu există nici verbul a simpţi.
Există a simţi:
eu simt
tu simţi
el simte
noi simţim
voi simţiţi
ei simt.
După cum vedeţi, nu există nici un -p- în conjugare, pe nicăieri.