Posts Tagged ‘„n-aţi” sau „na-ţi”?’

Na-ţi-o cum?

06/06/2010

(Copiată de la fra-su diacriticii.)

___________________________________

Na, n-a; na-ţi, n-aţi; na-vă, navă.
____________________________________

Reclame

N-: n-o, n-ai, n-aţi. Şi alte n-uri.

17/11/2009

ortograme n-o

Regulă generală:
Scriem n-, cu cratimă, atunci când îl putem înlocui cu nu.

1. N- + pronumele o
N-O
Se scrie n-o, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu o şi completat cu pe ea:
N-o (nu o) aud bine (pe ea).
(Aici am nevoie de ajutor pentru no. 🙂 )
Vezi şi 2. N- + viitorul cu o să şi 6. N- + prezumtivul.

2. N- + viitorul cu o să
N-O
Se scrie n-o (să), cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu o (să) şi completat cu eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele:
(Eu) n-o (nu o) să accept aşa ceva.
(Ei) n-o (nu o) să accepte aşa ceva.

3. N- + „a avea” la prezent

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu eu:
N-am (nu am) nici o veste de la el.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai (nu ai) altceva mai bun de făcut?
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-ARE
Se scrie întotdeauna n-are, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu are şi completat cu el/ea:
(El/ea) n-are (nu are) timp de pierdut.

N-AVEM
Se scrie întotdeauna n-avem, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu avem şi completat cu noi:
(Noi) n-avem treabă azi.

N-AVEŢI
Se scrie întotdeauna n-aveţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu aveţi şi completat cu voi:
(Voi) n-aveţi altceva mai bun de făcut?!

N-AU
Se scrie întotdeauna n-au, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu au şi completat cu ei/ele:
(Ei/ele) n-au bilete.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţionalul prezent/perfect.

4. N- + perfectul compus

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu eu sau noi:
(Eu/noi) n-am (nu am) fost de acord.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent şi 5. N- + condiţionalul prezent/perfect.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai (nu ai) făcut nimic din ce te-am rugat!
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-A / NA
Se scrie n-a, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu a şi completat cu el/ea.
Se scrie na, într-un cuvânt, când e interejecţie şi înseamnă poftim!.
Detalii aici.

N-AŢI / NA-ŢI
Se scrie n-aţi când poate fi înlocuit cu nu aţi şi completat cu voi.
Voi n-aţi venit ieri.
Se scrie na-ţi când poate fi înlocuit cu ia-ţi / na ţie / poftim ţie:
Na-ţi hârtiile pe care mi le-ai cerut!
Detalii aici.

N-AU
Se scrie întotdeauna n-au, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu au şi completat cu ei/ele:
(Ei/ele) n-au găsit bilete.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent.

5. N- + condiţional prezent/perfect

N-AŞ / NAŞ
Se scrie n-aş, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu aş şi completat cu eu:
(Eu) n-aş accepta / n-aş fi acceptat asta.
Se scrie naş, într-un cuvânt, când e vorba de naşul de cununie / de botez.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai vrea / n-ai fi vrut să ieşi în oraş.
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 2. N- + „a avea” la prezent şi 3. N- + perfectul compus.

N-AR
Se scrie întotdeauna n-ar, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu ar şi completat cu el/ea/ei/ele:
El/ea/ei/ele n-ar vrea / n-ar fi vrut să plece.

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu noi:
(Noi) n-am putea / n-am fi putut face asta.
Vezi şi 2. N- + „a avea” la prezent şi 3. N- + perfectul compus.

N-AŢI / NA-ŢI
Se scrie n-aţi când poate fi înlocuit cu nu aţi şi completat cu voi.
Voi n-aţi venit ieri.
Se scrie na-ţi când poate fi înlocuit cu ia-ţi / na ţie / poftim ţie:
Na-ţi hârtiile pe care mi le-ai cerut!
Detalii aici.
Vezi şi 3. N- + perfectul compus.

6. N- + prezumtivul

N-OI / NOI
Se scrie n-oi, cu cratimă, când înseamnă nu o să. Poate fi completat cu eu/tu:
Doar n-oi veni (nu o să vii) şi tu!
Dacă n-oi putea (nu o să pot), n-oi continua (n-o să continui) drumul!
Se scrie noi, într-un cuvânt, când:
– este pronume personal (eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele)
– este adjectiv (nou, nouă – noi: caiete noi, colegi noi).

N-O
Se scrie n-o, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu o şi completat cu el/ea:

N-OM
Se scrie întotdeauna n-om, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu om şi completat cu noi:

N-OŢI
Se scrie întotdeauna n-oţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu oţi şi completat cu voi:

N-OR / NOR
Se scrie n-or, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu or şi completat cu ei/ele:
Doar n-or (nu or) merge şi ei tot acolo!
Se scrie nor, într-un cuvânt, când e vorba de… nori:
Nu-i nici un nor pe cer.

____________________

Nu-: nu-l, nu-i, nu-s, nu-mi, nu-ţi, nu-şi.

Aţi căutat, vă răspundem. 32.

01/05/2009

09-05-01-ati-cautat-32-na-va-21

09-05-01-ati-cautat-32-na-va-1

Păi, dac-aţi căutat, să vă răspund.

Na se scrie, de fapt, n-a. De la nu a. Adică el nu a. Deci, dacă-i puteţi pune înainte un el/ea, se scrie n-a : el/ea n-a făcut, el/ea n-a zis.

Când e un soi de interjecţie, puteţi să-l scrieţi şi na. E oarecum asemănător cu deh: Că, deh, nu toţi ziariştii scriu corect româneşte. Că, na, nu toţi ziariştii au mers la şcoală.
Se mai scrie na când are sensul de ia!, poftim!, ţine! : Ai vrut gramatică, na gramatică!
Numa’ atenţie dacă-l combinaţi cu -ţi: Ai vrut explicaţii, na-ţi explicaţii! (Adică na ţie; poftim ţie.)
Acu’, dacă vorbiţi cu mai mulţi, le ziceţi na-vă: Aţi vrut explicaţii, na-vă explicaţii! (Adică: na vouă, poftim vouă)
P-ormă: se scrie n-aţi când puteţi să-i puneţi înainte un voi: voi n-aţi făcut (cu verb la perfect compus).

Va vs. v-a l-am mai explicat aici.

__________

Update / remake:

Scriem n-a când înseamnă nu a şi-i putem adăuga în faţă un el/ea: el/ea n-a / nu a (făcut).

Scriem na când e un soi de interjecţie, cum ziceam mai sus, şi când înseamnă poftim! ia!, ţine!: Vrei explicaţie? Na explicaţie!.

Scriem na-ţi când vine de la na! (poftim!) şi ţie: Vrei explicaţie? Na-ţi (poftim ţie) explicaţie!

Scriem n-aţi când înseamnă nu aţi şi-i putem adăuga un voi: voi n-aţi / nu aţi făcut, voi n-aţi / nu aţi face.

Scriem na-vă când vine de la na! (poftim!) şi vouă: Vreţi explicaţie? Na-vă (poftim vouă!) explicaţie!

Scriem navă când înseamnă vapor.