Din seria „vorbim turceşte”

GHIURGHIULÍU, -IE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü.
(dexonline)

Că tot nu-nţelegeam ce vrea să zică Maria Tănase cu vinul ăla al ei.

Ciulama

de unde vine ciulama

Chiar aşa, de unde?
Din turcă, după cum bănuiam:

CIULAMÁ, ciulamale, s. f. Mâncare (de pasăre) cu sos alb și gros de făină. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). – Din tc. çullama.

http://dexonline.ro/definitie/ciulama

Glosar dialectal (B)

bălăscănii – râuri (la cămăşi) cusuţi cu fire nepotrivite la coloare (cusături cu flori mari şi fără „şic”). (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

bălătruc – sticlă (de băut) în formă triunghiulară; (între Ciubanca şi Ciubăncuţa, valea alcătueşte un sân în formă de semicerc numit „bălătruc”). (Ciubăncuţa, Someş)

bâlgui (a se) – a aiura, a vorbi în stare de maladie. (Răşinariu, Sibiu) [drept corespondent, ăla de-a semnalat cuvântul, e trecut Cioran E. ]

bălţat (om bălţat) – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)

bănac, bănăcuţ – locul de pe cuptorul caselor unde dorm copiii. (Nerău, Timiş-Torontal)

bàndor (uzual pentru femei) – partea posterioară (prea desvoltată). (Măţău-Chilii, Muscel)

banţ – supărare perpetuă. (Ciubăncuţa, Someş)

bărdăli (a se) – a se înţelege bine. (Ciubăncuţa, Someş)

bârlac – încălţăminte pentru femei (pentru iarnă) făcută din împletitură de tort gros de lână, cu talpă simplă şi vârf de piele. (Stroeşti, Suceava)

băsăragă – jumătate din desagi. (Coşbuc, Năsăud)

bâstâcâi – a face ceva nesigur, a lucra în nesiguranţă. (Chetreşti, Vaslui)

bătcăzi – a grăi şi a se înţelege bine laolaltă. (Ciubăncuţa, Someş)

bâtiţă – femeie (fată) groasă. (Sufixul dim. -iţă are aici sensul de a augmenta, iar nu de a diminutiva.) (băiţa, Huniedoara)

bâzgodii – a băga în bâzgodii, a-l înteţi pe cineva. (Măţău-Chilii, Muscel)

becciu– paznic de noapte. (Bârlad, Galaţi)

beilic – c0rvoadă. A sta de beilicul cuiva = a-i sta la discreţie. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

beli – a beli stupul = acţiunea omorârii stupului (a albinelor). (Sibiu)

belnic – se zice de un copil deosebit de ceilalţi. (Răşinariu, Sibiu) [iarăşi Cioran E.]

beleuşig – întreg mobilierul casei. (Sâncraiu, Sălaj)

berbeleu – prost, văluros, nedestoinic. (Bonţ, Someş)

berea-mâţei – plâns. Copiii fac berea-mâţei. (Piatra-Neamţ)

beţişoare – chibrituri. (Năsăud)

bibiluri – un fel de „râuri” (cusături) la cămăşile ţărăneşti ale bărbaţilor. (Măţău-Chilii, Muscel; Iarova, Soroca)

bezeveni (a se) – a se domni, a se boieri, având bani. Bezevenit = îmbogăţit, obrăznicit. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

biculi (a se) – a se împăca, devenind prieteni. (Firminiş, Sălaj)

bighilău (pl. bighil(e)auă) – fier de călcat rufe. (Blăjel, Târnava-Mică)

a bighili – a călca rufe cu maşina.

blăsnos – despre om: sensibil. (Coşbuc, Năsăud)

blendereu – holteiu afemeiat. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

(Petre Coman, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Glosar dialectal (A-B)

abageà ( ~gele) – borta de la acoperişul casei. (Tătăruşi, Fălticeni) acelèzuri – mărfuri aduse din Ţarigrad la Galaţi. (Bârlad, Galaţi) aizănban – tren de marfă (Nerău, Timiş-Torontal) albàri (numai la plural) – ci0bani cu oi albe. (Măţău-Chilii, Muscel) amărăciune – (fig.) fată mincinoasă. (Bonţ, Someş) ambrăli – a se împăca cu cineva. (Ciubăncuţa, Someş) anşlovări – a afuma buţile cu pucioasă (zisă anşlov). (Alba-Iulia, Alba) apătos – (fig.) leneş, bolnăvicios. (Bonţ, Someş) arâni – a (se) hrăni: nu-i e dat să arânească = să trăiască. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) arànie – tavă mare sau cazan de aramă. (Oltina, Constanţa) ariciu – eczemă; umflătură la cap. (Bonţ, Someş) arţchipică – fotografie (mică). (Sâncraiu, Sălaj) artelnic – magazinerul regimentului. (Măţău-Chilii, Muscel) astalâş –  măsar (cel care face mesele). (Zăluceni, Soroca) astut – „belit”, răzgâiat (d.copil), isteţ, fată cimbră. (Bonţ, Someş) aţos – supărăcios. (Piatra-Neamţ, Neamţ) azâr (a sta azâr) – a pândi cu multă atenţie vânatul. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca) babacioc – bărbat urât (s’a găsit babaciocul şi cu babacioaca şi au legat casă). (Măţău-Chilii, Muscel) băbârcă – fire acră. (Măţău-Chilii, Muscel) babaroiu – văduv care umblă să se căsătorească. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) băbău – pat acoperit cu un cearşaf, care are un fel de stelaje dedesubt pentru rufe. (Blaj) băcăraie – prăjitură. (Blăjel, Târnava-Mică). badagherniţă – femeie bătrână, greoaie şi răutăcioasă, învrăjbitoare. (Piatra-Neamţ, Neamţ) baeră – căldură mare în casă. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) (Petre Coman, Glosar dialectal, Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Influenţe care afectează identitatea naţională

Influenţe străine asupra limbii române (cf. Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine), care afectează identitatea naţională (cf. Victor Socaciu):

Influenţă slavă (ai dreacu’ ruşi, îs în capul listei de influenţe a lu’ domnu’ Densusianu):
trup, gleznă, gît, gîrb (gîrbă), crac, cîrcă, obraz, pizdă, gîngav, gîrbov, cîrn, pleşuv, curvar, curvă [are dreptate domnu’ Socaciu, numa’ cuvinte nefaste dîn slava asta!], lacom, mîndru, prost, vrednic, staşnic, sfînt, veselie, jale, sărac, zgîrcit, ocroti, omorî, zdrobi, stâlci, gard, grădină, grajd, coteţ, pod, prag, pridvor, zăbrea.

Dar mai ales: a iubi.

Influenţă ungurească (păi n-avea el Vadim dreptate?…) :
alcătuire, aldămaş, alean belşug, biruire, bizuire, cheltuire, chin, chibzuire, gînd [ai dreacu’ unguri, până şi gându’ ni-i unguresc! că bine ziceţi, dom’ Socaciu! să-ncepem să pensăm, ca tot latinul], neam, sicriu, şirag, gazdă, raită, labă [na, şi ăştia cu prostii!].

Influenţă cumană (parcă neam de cumani suntem, nu?):
Codex cumanicus ne dă următoarele forme, care apar şi în română şi în turcă [vă scutesc de cumaneză]: hambar, catîr, chior, chindie, habar, haram, maidan, murdar, taman.
Cu observaţiunea că e greu de zis dacă astea de mai sus sunt venite din cumană sau din turcă. În schimb, zice domnu’ Densusianu, câteva îs sigur cumane: beci, scrum, Teleorman (teli, nebun; orman, pădure), Caracal (kara, negru; kala, castel), Comanul, Comana, Coman,

Influenţă turcă (astea cf. Cintian Bărbuleanu, Monografia oraşului Babadag):
acadea, alai, baclava, bacşiş, basma, berechet, cafea, caimac, canapea, capac, cataif, cazma, cântar, cearşaf, cergă, chef, cherhana, chior, chioşc, cioban, ciomag, ciorap, ciorbă, ciulama, caşcaval, cherestea, chibrit, chiftea, chimir, chirpici, covată, cusur, derbedeu, divan, dud, dulgher, duşman, duşumea, fildeş, fistic, fitil, fotă, geamgiu, geantă, ghiozdan, haimana, halat, halva, hamal, hambar, han, havuz, herghelie, iahnie, iaurt, iaurgiu, lalea, lichea, lighean, liman, lulea, macara, magiun, mahmur, mangal, mezel, mosor, murdar, nai, năut, nufăr, odaie, papuci, perdea, pervaz, pezevenchi, pilaf, rachiu, raft, razachie, saivan, sarma, satâr, sobă, sufertaş, şal, şerbet, şiret, tacâm, tain, tarabă, taraf, tavă, tavan, tejghea, tembel, tichie, tos (zahăr tos), tuci, viran, vişinată.

În concluzie: de-acolo ni se trage. Că n-am avut în vechime un domn’ Socaciu care să ne apere de aceste influenţe nefaste. De-asta identitatea naţională e aia care nu e în ziua de azi.

Cuvinte de-altădată

Acoperi – a duce la îndeplinire: svatul Domnii Lui să-l poată acoperi cum mai pre lesne.
Acoperit – ipocrit: când vă postiţi nu fiţi ca acoperiţii ce se întristează; acoperitu e şi hitlean.
Adauge – a se apropia de cineva: cade-ne-se noao cătră milostivul Domn cu ragăciune să ne adugem.
Aducere – ofrandă: aducere n-ai vrutu.
Adunat – adunare: adunatele fariseilor; teritoriu, domeniu: puse giudeţ în totu adunatul său.
Adunătură – adunare, consiliu: acoperi-me de adunătura hicleanilor.
Apăra – a reţine, a impiedica, a interzice: fu oprit şi apărat a striga; a dojeni: începu a apăra lui.
Apărat – dojană: de apăratul tău fugi-vor.
Ascuţit – tăis: mai tare ca o spadă cu doao ascuţite.
Asupri – a împrumuta cu camătă: cum am putea prăznui ceia cu iubirea argintului şi luînd camete şi asuprind cu nedreptate?
Asuprit – mai mult decât e necesar, supraabundent: mîncări asuprite.
Asupritoriu – cămătar.
Beznă – prăpastie, abis: de bezdnele pământului scosu-me-ai; iad: se-au temut că va tremete pre ei în beznă.
Birui – a domni: birui-va dela mare pînră la mare.
Biruitoriu – suveran, domn.
Boiereasă – femeie: jidovii învăţară boeresele cinstite şi dulci în obraz; fată tânără: venit-au o boereasă [fecioara sfînta Vineri] în cetate.
Bolovan – idol: se ruşinedze-se toţi ce închină-se bolvanilor.
Brîncă – mână: înainte-i duseră darurele în casă întru brînci-ş.
Cătuşe – ancoră: din nasulu corabieei lepădară patru cătuşi.
Cerca – a căuta: în rîndul lumiei să cerce veseliia veacului.

(Română de secol XVI, cf. Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine.)

Amantlâcuri

Răspunzându-i aici lui armyuser mi-am adus aminte că amicul martin m-a-ntrebat mai demult despre amantlâc. Şi cum am multe treburi şi nici un chef să le fac, am purces să mă informez despre amantlâc şi originea dumisale.

În primu’ şi-n primu’ rând, sauf erreur de ma part, nici un dicţionar nu-l pomeneşte. Orişicât, mie-mi pare că-i format cu sufix turcesc, aşa că am purces să caut alte -lâcuri. Ştiam că mai sunt, da’ cu chiu cu vai mi-am adus aminte numai de samsarlâc. Ghinion, nu zice de sufix, zice numai de simsarlık, care-i ocupaţia samsarului. Sufix, carevasăzică. Samsăreală, cum ar fi. Purced să caut despre sufixul –lık şi iaca peste ce nimeresc prin wiki:

Turkish

-lik

1. -ness

   genç > gençlik – (young > youngness)

2. -hood

   anne > annelik – (mother > motherhood)

3. -ship

   üye > üyelik – (member > membership)

4. … container

   kalem > kalemlik – (pencil > pencil case)

O -eală, cum ziceam. Amănţeală, cum ar fi. (Ce-i drept, n-am stat să verific dacă şi cât din ce zice wiki e adevărat. Şi e drept şi că wiki zice de -lik, nu de -lık. Că i şi ı îs chestii diferite, nu-mi dau seama dacă wiki a scris i din lipsă de ı sau pentru că zice de alt sufix. 😀 )

Update: Uite că l-am găsit şi pe-lık:

Suffix

-lık

1. -ness

   ıslak > ıslaklık – wet > wetness

2. -hood

   baba > babalık – father > fatherhood

3. -ship

   arkadaş > arkadaşlık friend > friendship

4. … container

   kitap > kitaplık – book > bookcase

Usage notes

• It may change to -lik, -luk, -lük depending on the last vowel of the word.

Mult

MOULT
(adverbe)

Du latin multum, „beaucoup”. Moult signifie donc „nombreux”. „Moult tentatives, moult paroles, moult livres.” Quand on l’emploie encore, c’est le plus souvent avec malice ou ironie. Ainsi Alphonse Boudard: oralement ou par écrit, il a usé moult fois de moult.
„A l’école je me prélassais dans les fonds de classes… une flemme qui me valait moult punitions.”

(Bernard Pivot, 100 mots à sauver)

Prononc. et Orth. : [mult]; l prononcé sous l’infl. de la graph.; [mu] prononc. normale (vocalisation de l dans molt) et région. (Lorraine). Att. ds Ac. 1694-1878. Étymol. et Hist. Ca 980 adv. mult « très, beaucoup » (Jonas, éd. G. de Poerck, 142). Du lat. multum adv. « beaucoup, très » neutre de l’adj. multus « beaucoup ». Moult est sorti de l’usage général au XVIe s., il ne survit que dans le nord-est de la France, et ne s’emploie ailleurs que par plaisanterie. Évincé par beaucoup*. (TILF)

Limbile române

De câteva săptămâni diacritica are o colegă basarabeancă. Tânără, frumoasă, deşteaptă, vorbitoare de 3 limbi străine. De viitor strălucit, if you ask me. La prima ei experienţă de lucru şi viaţă în România.
Lingvistic vorbind, norocu’ ei c-a nimerit peste diacritica. Nu c-ar avea probleme cu ortografia, că n-are. Da’ studiul comparat & pe viu al românei din Basarabia şi al românei din România e foarte funny, pentru amândouă. Norocul ei, zic, pentru că pe diacritica chestiunea o interesează şi dacă-i cazu’ explică cum zicem noi p-aci, nu face mişto, cum poate ar face vreo jună româncă get-beget din aceeaşi categorie de vârstă cu fata. (Jună, zic, nu june, că fiind fata frumoasă, junele n-ar avea nici o problemă, nici de-ar vorbi ea ciuciungheza, însă juna româncă s-ar simţi pusă-n pericol şi, poate, s-ar răzbuna făcând mişto. Zic. Nu ştiu.)

Din seria curiozităţi&amuzamente:
– Îmi daţi şi mie pantofii aceia să-i măsor? Să-i probez, adică. Cică vânzătoarea s-a pus pe râs de nu se mai oprea. Zic da, da’ aşa prietena ta în mod sigur o să ţină minte că noi p-aici zicem altfel. 🙂
– Careva întrebări. Explicat că p-aici se zice câteva. Careva e numai pentru oameni.
– Oficiu. Care e birou. Că nu poţi zice o să sun la oficiu, că nu pricepe omu’. Da’ zici scriu pe adresa de office.
– Î din a şi â din i. Sunt şi sînt. Că-n Basarabia n-a ajuns reforma ortografică. Din fericire, aş zice.
– L-am telefonat, care e l-am sunat. Că sunăm pe cineva, dar telefonăm cuiva.
Şi mai erau, da’ am uitat. Da’ mai apdatăm pe măsură ce-mi aduc aminte.

(Mda, abţineţi-vă de la miştouri pe temă. Pentru un român din Basarabia româna voastră s-ar putea să fie la fel de bizară pe cât vă e vouă româna lui.)

Crotali sau crotalii?

Ăă?
Vă ziceam că ultimamente mă ocup cu. Adică nu cu, ci legislaţia despre. După ce până mai acu’ câteva săptămâni n-aveam idee cum le cheamă pe chestiile alea de se pun în urechile animalelor, bietele, şi în franceză le zice boucles d’identification şi a trebuit să caut cum le zice în română, ca să găsesc legislaţia despre, şi am găsit ba crotali, ba crotalii cu articol hotărât, ba crotalii fără articol hotărât. Bre, zic, cum e?!
E crotalie – crotalii – crotaliile, feminin.
Da’ de unde naiba vine, m-am întrebat, că nu-mi sună a nimic. Ei bine, din greacă vine. Din neogreacă, mai exact. Krótalon, adică zurgălău. Ha! Am mai învăţat ceva, zic. Uite cum jobul se împleteşte armonios cu hobiu’ în viaţa diacriticii!

http://dexonline.ro/definitie/crotalie

(DOOM2)