Posts Tagged ‘„nu zice” sau „nu zi”?’

Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again

19/12/2009

Categoria Româna explicată românilor străini de limba lor. După Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.

Car’ va să zică:
Noi, în limba română, avem imperativ pentru persoana a II-a sg. şi pentru persoana a II-a pl.

La persoana a II-a plural e simplu, forma e identică cu prezentul:
-a: a cânta – voi cântaţi – cântaţi! – nu cântaţi!
-ea: a bea – voi beţi – beţi! – nu beţi!
-e: a merge – voi mergeţi – mergeţi! – nu mergeţi!
-i: a citi – voi citiţi – citiţi! – nu citiţi!
: a coborî – voi coborâţi – coborâţi! – nu coborâţi!

Cu persoana a II-a singular lucrurile-s niţel mai complicate. Ai zice că e şi ea identică cu persoana a II-a sg. a prezentului, da’ nu-i întotdeauna. Plus că aici (şi numai aici, din toată conjugarea verbului în limba română – după ştiinţa mea) intervin diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă.

Car’ va să zică:

FORMA AFIRMATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Regula 1.
Pentru verbele în -a,, -i (cele cu -esc- în timpul conjugării, ca a citi – citesc), ca şi pentru verbele tranzitive în -e, -ea şi -i, persona a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a III-a sg. a prezentului indicativ.

Mda, complicat.
Să facem o schemă:

Regula 1.a:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte!

Regula 1.b, aia despre verbele tranzitive (adică verbele care au sau pot primi complement direct, ăla care răspunde la întrebările pe cine?, ce?):
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă!

Regula 2:
Persoana a II-a sg. a verbelor intranzitive în -e, -ea, -i este identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent. Unde „verb intranzitiv” e verbul care nu poate avea complement direct.
e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi!
ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci!
i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi!

Pentru unele verbe tranzitive (a vedea, a auzi), persoana a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent:
-ea (tranzitiv): a vedea – tu vezi – vezi! (ca în Vezi ce face copilul ăla acolo!)

Unele verbe sunt neregulate:
a fi – fii ! / fiţi !
a zice – zi ! (cu un singur i!)
a face – fă!
a desface – desfă!
a duce – du!
a aduce – adu!
a conduce – condu!
a reduce – redu!
a veni – vino!
a preveni – previno!
a reveni – revino!

FORMA NEGATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Se formează cu negaţia nu + infinitivul verbului (fără prepoziţia a, normal!). Regulă valabilă pentru toate verbele de mai sus.
Adică:

-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă! – nu cânta!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară! – nu coborî!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte! – nu citi!

-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere! – nu cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea! – nu bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă! – nu oferi!

-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi! – nu merge!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci! – nu tăcea!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi! – nu dormi!

a fi – fii ! (cu doi i) – nu fi ! (cu un singur i, că-i de la infinitivul a fi)
a zice – zi ! (cu un singur i) – nu zice!
a face – fă! – nu face!
a desface – desfă! – nu desface!
a duce – du! – nu duce!
a aduce – adu! – nu aduce!
a conduce – condu! – nu conduce!
a reduce – redu! – nu reduce!
a veni – vino! – nu veni!
a preveni – previno! – nu preveni!
a reveni – revino! – nu reveni!
________________________
Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Zi? Zii? Zi-i? Despre imperativul lui “a zice”
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Forma negativă a verbelor

Reclame

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Fi-ul meu a împlinit o mie.

16/07/2009

De vizualizări.
Am mâncat deja o îngheţată în cinstea lui.
Numa’ că nu ştiu ce cadou să-i iau. Tort nu, că-l mănânc eu şi nu e cazu’.

09-07-16 1000 de fi

Car’ va să zică, după 6 luni jumate de blog despre limba românească, câteva sute de români şi-au lămurit (sper) câteva dintre neliniştile ortografice fundamentale ale poporului român, şi anume:

1. Fi vs Fii. Cum naiba se scrie, Nu fi ! sau Nu fii ! ? Aş fi sau Aş fii ?!
2. Zi vs Zii. Adică ce, vrei să zici că zii nu există?!
3. Niveluri vs Nivele. Ce-i nivela, ce-i nivelul?
4. i sau ii. Câţi de i au verbele în coadă?!
5. Crează sau Creează? Cum adică se scrie creează, când Ikea scrie în ditamai catalogul, ajuns în milioane de case, Crează-ţi bucătăria de vis, cu un singur e?! Eh, s-o crează ei!
6. Dero cu lichior de lămâie. Nu, limoncelu’ nu-i o nelinişte ortografică fundamentală a poporului român. Dero cu limoncello e doar un advărtaizing românesc extrem de chinuit.  Premiu-ntâi la categoria worst copywriter ever.

Aţi căutat, vă răspundem. 62.

13/07/2009

conjugare a face imperativ

Fă ! Nu face !
ca şi
Zi ! Nu zice !
Du ! Nu duce !
Fii ! Nu fi !

Forma de imperativ negativ pornind de la forma de infinitiv (face, zice, duce, fi – cu un singur i).

perfectul simplu ortografie cati i

Hm. Nu ştiu să existe vreo regulă. Dar dacă verbul e de conjugarea a 4-a (alea terminate în -i: a reuşi, a citi etc), atunci la persoana I sg. ar cam fi cu 2 i: unul din radical (reuşi), unul din terminaţie: eu reuşii, eu citii.

cum scri de sa fie prepozitie

De se scrie întotdeauna de, indiferent că-i conjuncţie, prepoziţie sau interjecţie. Vezi aici.
În orice caz, scri nu se scrie niciodată scri, căci scri nu există. Se spune şi se scrie scrii.

cum se zice fiţe pe engleza

Cum am mai zis, habar n-am. Cititorii mei mai anglofoni şi mai vigilenţi decât mine, ştiţi vreunul cum se zice?

va aparea va apare conjugare

Va apărea. Căci infinitivul este a apărea, în -ea, verb de conjugarea a II-a. Prin urmare, şi viitorul (voi apărea) şi condiţionalul prezent (aş apărea) se formează de la apărea. Cu -ea în coadă.
Ca şi a plăcea: mi-ar plăcea, va plăcea.

cacofonie academia romana

Nu ştiu ce zice Academia despre cacofonie, însă pe mine cacofoniile mă deranjează mult mai puţin decât greşelile de genul î-mi, noştrii sau crează.

decat doar gramatica

Decât apare pe lângă un verb la forma negativă (în structură de genul „nu + verb + decât”):
Nu vreau decât o sticlă de apă minerală.

Vezi şi Decât şi Decât, de cât.

Doar apare pe lângă un verb la forma afirmativă:
Vreau doar o sticlă de apă minerală.

Structurile de genul Vreau decât o sticlă… sunt greşite.

cunostiintele corect

Incorect. Se spune şi se scrie cunoştinţe, cu un singur i.

sa fii sa fi scrie i doi

Conjunctivul prezent al lui a fi se scrie, la persoana a II-a sg., cu doi i: Să fii acasă la ora zece! Vreau să fii frumos, deştept şi cu bani.

Conjunctivul perfect al oricărui verb se scrie cu fi, un singur i, la toate persoanele:
eu, tu, el, noi, voi, ei să fi fost / citit / spus.

divizionul 46

Să mor dacă-nţeleg cum aţi ajuns la mine căutând divizionul!

doom cum e corect? sa aibe ?

Alo, aici diacritica, nu doom. Da’ v-a lăsat doom vorbă că se spune şi se scrie să aibă, cu -ă în coadă.

cum,sescrie corect a-si sau asi

Se scrie corect „se scrie”, în două cuvinte.
Apoi, despre a-şi vs aşi, aici.

e bine sa fii traducator

E, pe naiba! Vă zic eu, că ştiu: e naşpa.

cand scriem verbul cu un i scrii

Niciodată. Tu scrii, tu să scrii. Cu doi i. Mereu.

a duce, a face, a fi-imperativ forma neg

Cum ziceam mai sus: nu duce!, nu face!, nu fi!. Căci imperativul negativ se formează de la infinitiv.

Aţi căutat, vă răspundem. 29.

29/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai ştiu, parcă dativ posesiv e…): ce-i face soacra?

Image Hosted by ImageShack.us

Se scrie zi-i-o lui/ei. De la zi (imperativul lui a zice), -i- (de la îi, pronume personal în dativ, complement indirect), -o (pronume personal în acuzativ, complement direct).
Despre a zice / zi / zi-i, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Fi:
Apare la infinitiv, ofcors: a fi.
Apoi, pe lângă verbele astea modale care-s urmate de infinitiv: pot/poţi fi – indiferent de persoana verbului.
Mai apare la diateza activă a verbelor, la timpurile alea cu „perfect” în coadă (timpuri compuse, trecute): eu/tu să fi fost (conjunctiv perfect), eu aş fi fost, tu ai fi fost (condiţional perfect).
Când e vorba de conjugarea lui a fi, şi viitorul şi condiţionalul se scriu cu un singur i: voi/vei fi, aş/ai/ar fi. Imperativul de persoana a 2-a sg se scrie cu 2 i (Fii !), în timp ce imperativul negativ se scrie cu un singur i (Nu fi !).
Apoi, la diateza pasivă fi apare exact acolo unde apare în conjugarea lui a fi la diateza activă. 🙂 (Mda, cam complicat, da’ mi-i lene să explic mai pe-ndelete.)

Fii:
În conjugarea lui a fi apare numa’ la conjunctiv prezent persoana a 2-a (tu să fii) şi la imperativ persoana a 2-a sg (Fii !).
Fii poa’ să fie şi pluralul nearticulat de la fiu: un fiu – doi fii. Câţi fii ai?

Fiii:
Cu trei i, numa’ ca plural articulat de la fiu: X are un fiu. Y are doi fii. Fiii lui Z.

Despre fi vs fii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Înainte, numa’ dacă şi are valoare adversativă (adică un soi de iar). După, dacă se intercalează o propoziţie. Vezi aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 21.

01/04/2009

Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, iaca şi răspunsurile:


Pe scurt: NICIODATĂ !
ZII nu există. Se spune şi se scrie ZI ! , cu un singur i. Detalii despre imperativul lui a zice, aici.


Cum ziceam mai sus, zii se scrie, de fapt, ZI. Zi adevărul! / Nu zice minciuni!


Ba zic! Zic că imperativul negativ al lui „a zice” e Nu zice!. Nu zii nu există.


Într-o se scrie într-o. Întotdeauna.
Intro se scrie intro – deşi cuvântul încă nu există oficial în limba română.
(Vezi ce-nseamnă să nu foloseşti diacriticele?…)


Ce-i se scrie ce-i dacă poate fi înlocuit cu ce este. De asemenea, după cum ne-a amintit aciddu mai jos, ce-i se scrie ce-i şi când înseamnă ce îi, ca în L-am întrebat ce-i mai face soacra.
Cei se scrie cei când se referă la ei: ei, cei care; ei, cei ce; ei, cei deştepţi.