Posts Tagged ‘„o să” sau „or să”?’

Viitor popular /vs/ Viitor impopular

10/11/2009

viitorul popular a verbului a scrie

Mai-nainte de asta aruncaţi o privire aici. Se cheamă forma populară a articolului posesiv genitival – al, a, ai, ale. O s-aflaţi că se spune viitorul popular al verbului. Că noi întrebăm al cui viitor?, nu a cui viitor?. Ok?

Acu’, să vă explic despre viitor, că tot ne-am dumirit că-i al verbului.

Noi în limba română avem trei forme, după cum urmează: forma I, forma a II-a şi forma a III-a. Dintre astea nu ştiu care-o fi aia populară şi care aia impopulară, decideţi Dvs. Da-n orice caz, se pare că una dintre formele astea trei ar rămâne pe drumuri.

Bon.

Forma I e aia cu voi / vei / va / vom / veţi / vor + infinitivul verbului (veni, face, spune).

Forma a II-a e aia cu o + conjunctivul verbului.
Observaţi c-am zis că-i forma cu o, nu cu or. Că e o la toate persoanele: o să fac, o să faci, o să facă, o să facem, o să faceţi, o să facă.
Or vine de la prezumtiv (ei or face) şi aşa cum nu zicem noi om să facem, de la prezumtivul noi om face, nu zicem nici ei or să facă, de la prezumtivul ei or face. Spunem noi o să facem, ei o să facă.

Forma a III-a e aia cu a avea la prezent + conjunctivul verbului:
am să fac, ai să faci, are să facă, [avem să facem], [aveţi să faceţi], au să facă.
Formele alea de le-am pus între paranteze nu se mai folosesc.

Acu’, vedeţi şi Dvs care formă anume vă interesa pentru a scrie.

Reclame

Indignarea la români

26/07/2009

Românu’ se indignează uşor, mai ales când e spre binele ţărişoarei.

Nu demult, românul s-a indignat în chestiunea tinichigii vs filosofi. Un popor întreg s-a repezit să-i apere pe filosofii scoşi de şcoala românească, indiferent de diploma lor – că-i de filosofie, de filologie sau de economie, că-i de stat sau privată, că-i acreditată au ba. Să-i apărăm pe filosofii – mulţi! – ai naţiunii.
Acuma, acelaşi popor se ridică împotriva filosofilor cu diplomă de universitate privată.

De exemplu, dl Răzvan Ionescu, în Adevărul:

Ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală ai studenţilor de la facultăţile noastre neacreditate şi cei ai studenţilor de la universităţile occidentale.

Domnule Ionescu, socot că da, ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală, dar nu cum ziceţi Dvs. Ar trebui contrapuşi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate din România (indiferent de forma de învăţământ, indiferent că-i de stat sau privată etc) şi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate în străinătate. Abia atunci ar fi relevant. Căci, domnule Ionescu, încă mai am în minte imaginea unor colegi de-ai mei de master la ASE (filosofi cu diplomă de licenţă acreditată, de la ASE) care, în ziua susţinerii, îşi învăţau pe de rost disertaţia cumpărată de pe net cu 100 euro.

Car’ va să zică, dacă chiar vreţi binele învăţământului universitar românesc, ar trebui să vă indignaţi împotriva întregului sistem, nu doar împotriva ţapului ispăşitor „Spiru Haret” (nu c-ar fi el, ţapul, lipsit de bube).

Şi-ncă ceva, domnule Ionescu.
Viitorul cu „o să” se formează cu „o să” la toate persoanele.
„Or” vine de la prezumtiv, ca şi „om”, „oţi”. Şi, aşa cum nu spunem „om să ştim, oţi să ştiţi”, nu spunem nici „or să ştie”. Că se cheamă că amestecăm prezumtivul („ei or şti”) cu una dintre formele viitorului („ei o să ştie”).

Chiar aşa, domnule Ionescu, Dvs. ce fel de diplomă aveţi? De tinichgiu sau de filosof? Acreditată au ba? De stat sau privată? Presupun că-i privată şi neacreditată, căci, nu-aşa, forma greşită „ei or să ştie” numa’ la privat se poate-nvăţa. Filosofii cu diplomă acreditată de la stat ştiind, nu?, că forma corectă e „ei o să ştie” – altfel nu şi-ar fi luat licenţa. Nu?

09-07-26 or sa stie

http://www.adevarul.ro/articole/spiru-haret-fabrica-de-adolescenti-stricati.html

Venite pe mail.1.

23/03/2009

Dragii mei, ei bine, da, diacritica a ajuns să primească pe mail cereri de consultanţă lingvistică de la gazetari – nu spui cine.
Iaca şi răspunsurile, spre folosul întregului popor. (Doamna Andronescu, io v-am mai zis de chestia aia cu utilitatea publică, da’ nimic, nu s-aude pân’ la Dvs., cre’ că sunteţi prea ocupată cu tăiatul orelor de limbi străine din programă. Dacă le-aţi înlocui cu ore de română, aş mai zice, da’ aşa?… Adică nici română nu vorbim ca lumea, da’ nici alte limbi să nu-nvăţăm, ca să nu le stâlcim şi p-alea. Normal.)

1. din /vs/ dintre:

60% din respondenţii unui sondaj sau 60% dintre respondenţii unui sondaj ? Jumătate din clienţii magazinului sau jumătate dintre clienţii magazinului ?

Dacă e să mă iau după ce ne-a zis nouă la liceu domnul Calenic, odihnească-se în pace, din se foloseşte pentru o parte dintr-un întreg, în timp ce dintre se foloseşte ca să separi unul/două/ţî elemente dintr-o mulţime de elemente. Acu’, ce-i drept, i-am pus aceeaşi întrebare domnului Pruteanu (odihnească-se şi el în pace!) şi mi-a răspuns că asta ar fi mai degrabă un soi de hipercorectitudine, că-s valabile ambele variante, în contexte de genul ăla.
Cu toate astea, eu, una, prefer să spun:
60% din tort, dar 60% dintre feliile de tort. (Bine, de fapt asta n-am zis-o niciodată.)
60% dintre respondenţi – că nu zic 60% din români (e macabru de-a binelea), ci 60% dintre români. Or, structura e aceeaşi.
jumătate dintre clienţii magazinului – pe acelaşi principiu: jumătate dintre români, şi nu jumătate din români, că iarăşi e macabru, deja văd jumătatea cu picioarele românilor şi alăturea jumătatea cu capetele românilor.

2. (ei) o să facă /vs/ (ei) or să facă

Deşi se zice din ce în ce mai mult or să facă (o zic şi eu), forma corectă e  cu o, la toate persoanele. E forma a doua de viitor indicativ: o + conjunctivul prezent al verbului. Adică o să peste tot: o să fac, o să faci, o să facă, o să facem, o să faceţi, o să facă.
Forma a treia de viitor indicativ fiind cea cu prezentul indicativ al lui „a avea” + conjunctivul prezent al verbului:
am să fac / ai să faci / are să facă / avem să facem / aveţi să faceţi / au să facă. (Formele de pers. I şi II pl nu-s folosite, da’ oficial, în conjugare, există şi-s corecte.)
Forma asta cu or vine, de fapt, de la prezumtiv:
oi face / oi face / o face / om face / oţi face / or face.
Care, după cum am învăţat, e cu totul altceva decât viitor.

3. on-line/online; rock-ul/rockul; non-verbal/nonverbal
on-line/online
Nu mi-am bătut capul pân-acuma, da’ văd că Merriam-Webster îşi zice online, într-un cuvânt, aşa că nu văd de ce să fim mai catolici decât Papa. Dacă englezii aşa-l scriu, cre’ că şi noi putem să-l scriem la fel.
rock-ul/rockul
Pare-se că DOOM-ul preferă versiunea fără cratimă: rockul, rockerul.
non-verbal/nonverbal
Habar n-am. Mă întreb dacă e normată pe undeva chestia asta, s-ar putea să fie acceptate ambele variante. Urmând logica de mai devreme, mi s-ar părea normal să se scrie nonverbal, ca să scădem numărul de liniuţe din capul românului, să nu mai aibă în ce să se încurce.

4. la (data de) 5 august / pe (data de) 5 august
Iarăşi habar n-am, şi nici gramatică de referinţă n-am.
Dacă e să mă gândesc niţel, cred că diferenţa majoră ţine de context:
La îmi pare că se foloseşte mai degrabă când descrii o stiuaţie, o stare, la data de / la 5 august. O chestie de aspect continuu (ceva care vine din trecut şi continuă până la, inclusiv, şi poate şi după).
Pe îmi pare că se foloseşte când e vorba de un eveniment care are loc pe data de / pe 5 august, deci aspect momentan, sau, oricum, nu continuitate.
Aşa îmi sună mie, că e chestie de aspect, da’, cum ziceam, e doar părerea mea, n-am surse oficiale la îndemână.

Aşa, asta-i doar prima parte. Urmează acuşica partea a doua: care / vs / ce.

Aaa, şi-ncă ceva: dac-aveţi chef să polemizaţi pe chestii de genu’ „ce te bagi în seamă cu aspectu’, că ăla e categorie verbală” sau să evanghelizaţi întru î sau întru â, don’t! Scopul blogului ăstuia e doar să lămurească, în măsura-n care mă pricep, nişte umile chestiuni mărunte de gramatică românească. Lingvistica avansată şi românistica din categoria „Iorgu Iordan” nu fac subiectul acestui blog, deci nici polemicile legate de.