Posts Tagged ‘„proprii” sau „propriii”?’

Despre copii

07/11/2011

După părerea voastră, de câte ori e de bun-simţ să scriu eu aicişa că se scrie propriii copii, nu proprii copii? Că de-acuma mi-e şi jenă s-o mai zic.

EVZ

Că na, cât poţi să te bagi cu ortografia în sufletu’ omului?…

Reclame

Banii lui Kate

02/05/2011


(Raluca Florescu, Evenimentul Zilei)

Kate nu va avea proprii bani. Kate va avea propriii bani.

Cartea românească

12/02/2011

M-apucai să citesc Božin Pavlovski Ipocritul (Cartea Românească, 1986). Am ajuns la pagina 18 şi am dat pân-acu’ peste:

– mă-ti în loc de mă-tii

– servici în loc serviciu

– proprii săi ochi în loc de propriii săi ochi

– pentru ele trei fice în loc de pentru cele trei fiice (ele ca ele, da’ fice în loc de fiice?!)

De fapt, totu’ cam în 5 pagini. Ultimele două, în aceeaşi jumătate de pagină.

2 lei ziceam c-am dat pe ea, 2 lei face (redactarea, mă rog; romanul, e de văzut). Deşi la vremea ei a fost scumpă, 16 lei 50.

Meditaţiile Elianei Rădulescu

07/10/2010

Am o dilemă:
Dacă duduca Eliana Rădulescu de la Gândul scrie „proprii elevi”, cine ar trebui sancţionat?
a. Duduca Eliana Rădulescu, că n-a-nvăţat când trebuia.
b. Duduca Eliana Rădulescu, că n-a-nvăţat nici după.
c. Profu’ de română, că nu i-a-ndesat cu maiu’ ştiinţa-n cap.

Bine, duduca mai scrie şi „activitatea de meditaţii ale cadrelor didactice”, care mie-mi pare c-ar trebui să fie mai degrabă „activitatea de meditaţii a cadrelor didactice”, da’ să zicem că cestiunea-i discutabilă şi să trecem peste…

Duducă mândră, află că dacă la feminin ar fi „propriile”, atunci la masculin e „propriii”, cu trei i: un i din radical (propriu), un i desinenţă de plural (proprii), un i articol hotărât (propriii), echivalent cu -le din propriile. Deci dacă la feminin face propriile eleve, la masculin face propriii elevi. Clar, mândruţo?

_________________________
Vezi şi:
Proprii, propriii. Geamgii, geamgiii.
Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i.
Roşu – roşii – roşiii

Propriii-i proprii

26/05/2010

Băi, flăcăii ăştia de la Voxpublica au o problemă cu i-urile din proprii & propriii. După propriii lui Rogozanu, vi-i prezentăm azi şi pe proprii(+i) proprii lui Mihai Goţiu:


_________________________________________

Copii, să ne-nţelegem: dacă la feminin ar fi propriile, atunci la masculin e propriii (de la pluralul nearticulat proprii, acelaşi şi pentru feminin şi pentru masculin, plus articolul hotărât -le / -i).

propriile colege > propriii colegi
colegele proprii > colegii proprii

După cum rezultă din schema de mai sus, articolul hotărât rămâne pe lângă primul cuvânt din sintagmă.

_________________________________________

Propriu – proprii – propriii – propriii-i
Tinichigiu – tinichigii – tinchigiii
Roşu – roşii – roşiii
Diverse i-uri
__________________________________________

Proprii lui Rogozanu

08/05/2010

Proprii lui Costi Rogozanu sunt propriii scrişi proprii.

(Propriii-i propii.)
____________________________________________

Alţi proprii proprii lui Rogozanu, aici.

Iar despre propriu – proprii – propriii – propriii-i, aici.

Despre tinichigiu – tinichigii – tinchigiii, aici.

Despre roşu – roşii – roşiii, aici.

Şi o recapitulare a i-urilor diverse, aici.
________________________________________

Ce mă ‘nervează pe mine

31/03/2010

Mă-ntreabă batmanu ce mă enervează.

Asta mă enervează:

De trei ori, de fiece dată din capu’ scribului Realităţii.
Că Ponta o spuse, n-o scrise.

Alo, dom’ scrib, vedeţi aici cum e treaba cu i-urile din proprii, propriii, propriii-i.

(În rest, batmanu’, mai tare decât ziariştii agramaţi mă enervează cetitoriul care nu-i în stare să caute „aţi a-ţi” în cuprinsul din dreapta şi se duce de-a-n boulea drept la botonu’ de căutare. Care, evident, i-arată toate articolele care conţin aţi şi a-ţi. Care articole, evident, sunt multe.  Cetitoriul rămânând în continuare neliniştit. Ceea ce şi merită, în respectivul caz.)

Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i.

19/09/2009

Na, că mi-am adus aminte că există şi propriii-i. 🙂

Car’ va să zică, domnii ziarişti şi domnişoarele ziariste, noi scriem după cum urmează:

copilul propriu – propriul copil
copiii proprii – propriii copii
copiii săi proprii – propriii săi copii – propriiii copii

Ca în: tablourile sale frumoase – frumoasele sale tablouri – frumoasele-i tablouri; cuvintele sale proprii – propriile sale cuvinte – propriile-i cuvinte.

Din seria propriii-mi copii, propriii-ţi copii.

(Să vină careva să-mi spună că nu bat câmpii! 😀 )

_____________________

Vezi şi despre ortografia cu doi i a substantivelor şi Roşu – roşii – roşiii.

_____________________

Ziariştii şi propria nesimţire faţă de propriii lor cititori.

19/09/2009

În general, în luna august bate vântu’ prin minţile ziariştilor.
Nu că n-ar bate vântu’ pe-acolo în mod obişnuit, da’ cred că pe 27 şi 28 august e ceva în atmosferă. Ceva dăunător limbii române.

28 august 2008
Dra Izabela Niculescu, Cotidianul:

09-09-19 Coti prorpii colegi
Link.

27 august 2009
Dl Petre Bădică, România Liberă:

09-09-19 RL proprii alegatori
Link.

În ambele cazuri cel puţin un cititor semnalează greşeala în comentarii. Degeaba. Lu’ ziaristu’ i se rupe.

Domnişoara Izabela Niculescu şi domnu’ Petre Bădică, despre propriu – proprii – propriii aflaţi aici. Şi după ce aflaţi poate vă corectaţi şi titlurile alea.

Tinichigiii nu-s ai lui Băsescu

24/08/2009

Ci ai strămoşilor strămoşilor lui Băsescu.
Vă zice Adrian ce şi cum, aici.

(Aaa, şi, vă rog, remarcaţi pluralul articulat în -iii: tinichigiu, tinichigii, tinichigiii. Ca în propriu-proprii-propriii, explicat acu’ ceva vreme.)