Posts Tagged ‘„puneţi” sau „pune-ţi”?’

Trimiteri

16/04/2010

O să-ţi trimite-m.

________

– Trimite-ţi!
– O să-mi trimit.

– Trimiteţi!
– O să trimitem.

Ca:

Pune-ţi. O să-mi pun
Puneţi. O să punem.

Lasă-ţi. O să-mi las.
Lăsaţi. O să lăsăm.

Transmite-ţi. O să-mi transmit.
Transmiteţi. O să transmitem.

Reclame

Pune-ţi. O să-mi pun

04/03/2010

Din nemărginita înţelepciune a lu’ fra-su lu’ diacritica:

„Pune-ţi pe ftp…”
– O să-mi pun.

Deci, copii, atunci când scriem -ţi, cu cratimă, răspunsul corect e o să-mi.
Adică:

– Pune-ţi. – O să-mi pun.
– Trimite-ţi. – O să-mi trimit.
– Scrie-ţi. – O să-mi scriu.
– Spune-ţi. – O să-mi spun.
– Dă-ţi. – O să-mi dau.
– Confirmă-ţi. – O să-mi confirm.
– Profita-ţi. – O să-mi profit.

Vezi şi:
Voi trimiteți. Tu trimite-ți singur.
ţi, cu liniuţă şi fără.

Voi trimiteţi. Tu trimite-ţi singur

02/03/2010

Of, că m-ați exasperat!

Am mai explicat aici, da’ nu-i nimic, mai facem o schemă.

voi trimiteți /vs/ tu trimite-ți singur
voi scrieți /vs/ tu scrie-ți singur
voi spuneți /vs/ tu spune-ți singur
voi puneți /vs/ tu pune-ți singur

voi dați /vs/ tu -ți singur
voi confirmați /vs/ tu confirmă-ți singur
voi aduceți /vs/ tu adu-ți singur
voi duceți /vs/ tu du / du-ți singur (bagajul)
voi vă duceți /vs tu du-te singur
voi luați /vs/ tu ia-ți singur

voi știți
voi veniți
voi sunteți

____________________

Altfel zis:

– Trimite-ţi.

– O să-mi trimit.

_________________

Vezi şi:
Pune-ţi. O să-mi pun.
ţi, cu liniuţă şi fără

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

ţi, cu liniuţă şi fără

18/06/2009

09-06-18 ti 5

09-06-18 ti 4

09-06-18 ti 3

09-06-18 ti 2

09-06-18 ti 1

Dragilor, lucrurile sunt foarte simple. Mult mai simple decât par.

Când verbului cu pricina i se poate adăuga un voi sau dumneavoastră, ţi n-are cratimă, intră în forma verbului:
voi trimiteţi
voi daţi
voi scrieţi
voi aduceţi
voi spuneţi

Când verbului respectiv i se poate adăuga un ţie sau posesivul al tău (şi un tu, de altfel), atunci -ţi se scrie cu liniuţă:
(tu) trimite-ţi ţie
(tu) trimite-ţi CV-ul (tău)
(tu) dă-ţi ţie
(tu) adu-ţi ţie
(tu) scrie-ţi ţie
(tu) spune-ţi ţie
(tu) adu-ţi copiii (tăi).

Simplu, nu?

Vezi şi:
Pune-ţi. O să-mi pun.
Voi trimiteți. Tu trimite-ți singur.
Readuceţi gramatica în capul Adevărului.

Reţetele Realităţii: Pune-ţi-o în tocător!

20/03/2009

Image Hosted by ImageShack.us
http://www.realitatea.net/o-familie-de-sase-persoane-bate-recordul-la-economii–mancarea-ii-costa-doar-1-100-de-lei-pe-luna_478957.html

Ba să ţi-o pui tu în tocător, ştirist ce eşti, şi p-ormă să vii aici să ne spui cum arată şi ce gust are carnea care iese!

(Of. Dacă pot să adaug un voi, scriu puneţi: (voi) puneţi, puneţi (voi), puneţi-o (voi). Dacă pot să adaug un tu, atunci scriu pune-ţi, şi numai la imperativ: pune-ţi (tu ţie), pune-ţi-o (tu ţie). Şi vă rog frumos ca în cazul de faţă să ignoraţi polisemia structurii „a şi-o pune”, că  paragraful ăsta e pentru copiii de şcoală. 🙂 )