Ortografia la ”România liberă”

L-am văzut luni dimineață. Lunea asta care trecu. M-am îngrozit, mi-a trecut. După-amiază era tot acolo. I-am făcut poză. Am zis să scriu.

(Petre Bădică, Prima confruntare Cioloș Versus Ponta, 8 – 0. Domeniul este prioritate zero pentru România, în România liberă)

Pe urmă mi s-a făcut lehamite și n-am mai scris. Pe urmă văd că redactorul șef adjunct, Gabriel Bejan, răspândește articolul pe FB, citând inclusiv greșeala. Deci a citit articolul, dar nu i s-a crispat nici un nerv ortografic. Am zis să scriu.

Mi s-a făcut lehamite din nou. Ce să mai scriu? Că ziariștii de la un ziar ”quality” n-au cunoștințe elementare de ortografie? Iaca noutate, ce să zic. Plus că, na, zău că nu știu cum aș mai putea explica povestea asta cu i-urile din miniștri și membri, altfel decât am făcut-o deja.

Dar azi îmi pică iarăși ochii pe ceva. Ghinion, tot la România liberă. Mare, încă de pe prima pagină:

Ghinion, tot Petre Bădică (aici). De data asta un a în loc de al și o virgulă lipsă în titlu (Dosarul de plagiat al lui Ponta, redeschis).

Și continuă cu i-urile, plus o virgulă în plus:

Hai să scriu, zic. Da’ să nu fiu nașpa, ia să verific, poate că au corectat greșelile din articolul de săptămâna trecută. Nu. Greșelile sunt bine, mersi, la locul lor. Nu înțeleg: oamenii ăștia, ziariștii, nu citesc ce au scris colegii? Dacă da, le e jenă să semnaleze greșelile? Le e teamă că nu mai iese colegul cu ei la bere? Sau cum? Cum naiba poate să stea articolul ăla o săptămână fără ca nimeni  din echipă să bage de seamă ororile alea?!

Da, știu, mai sunt și alte greșeli. Da, știu, e vina corectorului Dorel. Da, știu, ar trebui să iau greșelile alea pe rând, să explic cum e corect și de ce. Mi-e lene.

Reclame

M înainte de p şi b

Aşa cum ne-a-nvăţat pe noi tovarăşa într-a-ntâia, da, domnu’ Kivu?…

Adică imbatabil

(DOOM2)

nu inbatabil

(Mircea Kivu, România liberă)

Căci împânzite, după cum aţi scris cu un rând mai jos, nu înpânzite.

(Noi aici vorbim despre limba română, da? Istanbul e-n turcă, da? Ştie toată lumea treaba asta?)

Dimensiunile cutremurului

Cât de lat o fi un cutremur de mari dimensiuni?

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/seismologii-avertizeaza-trebuie-sa-fim-pregatiti-pentru-un-cutremur-mare-281912.html

Adunături

Domnu’ Dan Gheorghe, mă scuzaţ’, şnepenişul e o adunătură de şnapani? Şi dacă da, de ce nu i-a arestat nimeni pe ciobanii care le-au dat foc? Că or fi şnapanii nişte pungaşi, da’ nu se face să le dai foc – cu atât mai puţin în pădure, unde incendiile izbucnesc şi se răspândesc aşa uşor la vreme de secetă.

România liberă

Copii, când e vorba de o adunătură (desiş, fie!) de jnepeni, scriem jnepeniş. Ca la alun-aluniş, mesteacăn-mestecăniş, zmeur-zmeuriş.

Al cui? A cărui.

Doamna are un tată.
Tatăl este al doamnei.
Doamnei, căreia, cărei. De la ei, doamnei.
Spre deosebire de căruia, cărui, de la lui, domnului.
Spre deosebire de cărora, căror, de la lor, doamnelor şi domnilor.
Doamna al cărei tată.
Acord încrucişat.
S-aude şi-n fundu’ clasei, la Cambridge?

România liberă

Camil Roman, doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge, sau despre cum să dăm cu huo în omu’ care a ales după pohta inimii personale, nu după frustrările altora. C-aşa se face politică la Cambridge. (Diferenţe minusculisime, da. Ca aia dintre a cărui şi al cărei.)

Audieri

După arestarea în lipsă, acu’ şi audierea în lipsă. Mai exact: audierea după moarte. În jurul unei mese rotunde, presupun, cu poliţiştii ţinându-se de mână în jurul ei.

Valeria Cupă, România Liberă

În rest, eu zic că trebuia să scrie aşa: Bărbatul, care, în urma accidentului, produs, duminică, de realizatorul TV, Şerban Huidu, a ajuns la spital, în stare gravă, a murit, luni dimineaţă. În spiritul ziarismului neaoş, de butuc, fără e-uri.

(De la amicu’ Liviu. Mulţumim!)

 

 

 

Acordul încrucişat

(Avram Eliza, România Liberă)

Limpede?

______________

Detalii pe litere, aici.

Darea în luntri

Şi anume două, şi anume cu fundul. În cele două. Luntri. Cu un i. O luntre –  două luntri. Luntrii la G-D. Şi în eu luntrii, de la a luntri, ca în eu făcui, de la a face, eu fusei, de la a fi, eu citii, de la a citi, eu venii, de la a veni, eu murii, de la a muri. Perfect simplu adică.

(Sabina Fati, România Liberă)

(De la Béranger. Thanks!)

Elena Vijulie. Aceeaşi aceeiaşi, de două ori

Cre’ că o să scriu o carte despre felurile de-a scrie aceeaşi şi aceiaşi în limba română. Că la câte-am găsit, chiar iese carte.
Azi, doamna Elena Vijulie de la România Liberă.
Când scrii aceeiaşi o dată, pot să zic c-a mers mâna făr’ de cap.
Când scrii aceeiaşi de două ori, e clar că capu’ nu merge.

Copii – şi doamna Elena Vijulie -, aceeiaşi nu există. Există numai aceeaşi (feminin singular: aceeaşi respiraţie, aceeaşi provocare) şi aceiaşi (masculin plural: aceiaşi ziarişti pocitori).

______________________________________

Miruna şi Munteanu (Jurnalul). Aceeaşi au primit.
Aceeaşi Ioni Cristoi
Aceeaşi Dorini Petrişori. Aceiaşi ziarişti agramaţi.
Stâlcirea limbei române. La Nottara.
Aceeaşi limbă română chinuită de aceiaşi ziarişti agramaţi
Aceeaşi, aceiaşi. Aceleiaşi.
Acea, aceea, aceia

_______________________________________

Până când?

Cool. Mă fac americancă. Sper să intru printre ăia 42% care-au să fie obezi numa’ până-n 2050. O să am 76 de ani atunci, da’ ce contează, tot mă fac modelă.

http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/42-dintre-americani-vor-fi-obezi-pana-in-2050-205186.html