Posts Tagged ‘„roşii” sau „roşiii”?’

Roşi, roşii, roşiii

14/06/2012

Câţi de i punem noi după roş, Bulă?
De la 1 pân’ la 4, doamna!
Bravo, Bulă!

Roşi – doar când vine de la a roade, ros: pantaloni roşi.
Roşii – plural de la roşu: sandale roşii, pantaloni roşii. Plural şi de la roşie, fireşte: o roşie, două roşii.
S-aude? Se sâmţăşte diferenţa de pronunţare? Pantaloni roşi, pantaloni roşii. Pantaloni roşii roşi. Vs pantaloni roşii neroşinoi-nouţi.
Roşiii – când se referă la oamenii ăia roşii, ăia din echipa roşie etc. Dacă omuleţii de pe planeta roşie ar fi roşii, le-am zice „roşiii ăia”. Ca „verzii ăia” (există planetă verde?). Dacă ăia care ţin cu galbenul sunt galbeni – galbenii, ăia care ţin cu roşul sunt roşii – roşiii. (Iar ăia care ţin cu portocaliul sunt portocalii – portocaliii.)
S-aude şi-n fundu’ clasei, la jurnalişti?


(Ramona Ursu, Adevărul)

Roşiii-i: când la feminin ar fi roşiile-i. Roşiile-i sandale, roşiiii pantaloni. Adică pantalonii lui cei roşii.

Atât am avut de zis, mulţumesc pentru atenţie. Dau cuvântul DOOM-ului:

Reclame

Roşu – roşii – roşiii de la Discovery

31/07/2009

Domnu’ director de la Discovery (nu mai ştiu dacă ăla simplu sau ăla cu Science, mă scuzaţi),

Mă tot ţin de-o vreme-ncoace să vin c-o pâră.

Domnu’ Director, ştiţi emisiunea aia – nu mai ştiu cum îi zice – cu echipa roşie şi echipa-de-altă-culoare?
Ş-aţi băgat de seamă că traducătorul scrie Roşii pentru The Reds?
Domnu’ Director, eu zic c-ar trebui să concediaţi firma de traduceri – nu că n-ar şti engleză, ci pentru că nu ştie să scrie româneşte.
Domnu’ Director, roşii e pluralul masculin nearticulat. Pluralul masculin articulat (adică the ăla) e roşiii. Adică: om roşu / oameni roşii / roşiii. Car’ va să zică, spunem şi scriem Roşiii au făcut, Roşiii au dres.

Domnu’ Director, mă gândesc că dacă nu-i concediaţi, măcar i-aţi putea pune să corecteze subtitrările. Nu de alta, da’ roşii e – printre altele – pluralul articulat de la ros (ăla de la a roade) – adică ăia care au fost roşi.

Cu neostoită stimă,

diacritica.

_________________

Vezi şi Portocalii, portocaliii.
_________________

Aţi căutat, vă răspundem. 30.

29/04/2009

Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. 😀 (geamgiu-geamgii-geamgiii)

Primul i: vine din radicalul substantivului – geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u,  copi-l.

Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem un singur i, ăla al desinenţei de plural: băiat-băieţi; om-oameni; tată-taţi.

Al treilea i: este articolul hotărât, masculin, plural – geamgiu-geamgii-geamgiii, propriu-proprii-propriii, fiu-fii-fiii, copil-copii-copiii. (Am cunoscut doi geamgii. Geamgiii ăştia ştiu să pună geamuri. Geamgiii au doi copii / fii. Copiii / fiii geamgiilor nu vor să devină geamgii. 😀 )
La fel, iaurgiu-iaurgii-iaurgiii; bragagiu-bragagii-bragagiii, camionagiu-camionagii-camionagiii, macaragiu-macaragii-macaragiii, cafegiu-cafegii-cafegiii.

(De fapt, pe acelaşi principiu funcţionează şi adjectivele care se termină uneori în 3 i: propriu-proprii-propriii, cum ziceam mai sus. Doi copii proprii. Propriii săi copii. Copiii săi proprii.)

Vezi şi Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i, Roşu – roşii – roşiii.

Dacă radicalul substantivului nu se termină în -i-, atunci avem numai 2 i (un i din desinenţa de plural, celălalt – articol hotărât): băiat-băieţi-băieţii; tată-taţi-taţii; ziarist-ziarişti-ziariştii.

PeSe:
Domnu’ Mircea Marian (EVZ), explicaţie special pentru Dvs.:
un ministru – doi miniştri – miniştrii guvernului Boc.
Guvernul are ţî miniştri. Miniştrii guvernului / miniştrii din guvern.

Ne-am înţeles, domnu’ Marian?