Posts Tagged ‘„să nu fii” sau „să nu fi”?’

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/2011

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. 🙂
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Reclame

Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost.

27/06/2010

Conjunctivul prezent l-am explicat în detaliu aici. (Chestii de genu’: coase vs coasă, iese vs iasă.)

Şi pentru că cestiunea chestiunea e foarte disputată printre iuzării folositorii de net reţea (deşi n-ar trebui, perfectul conjunctivului fiind printre cele mai simple forme ale verbului), o să citez din Gramatica Academiei. Ca să nu-mi mai auz aud vorbe de la cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi (cum să fie invariabil?! că doar îl trecem pe la toate persoanele, e mod/timp personal!).

Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil , afixul mobil fi şi o secvenţă (purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, […]”. (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)

Adică:
eu / tu / el / noi / voi / ei să fi fost, să fi citit, să fi ştiut
eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi fost, să nu fi citit, să nu fi ştiut
.

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelor

_______________________________

Alte moduri şi timpuri:
Condiţional: prezent, perfect

Indicativ prezent: conjugarea I
Indicativ prezent: conjugarea a IV-a
Indicativ, mai mult ca perfect
Indicativ, imperfect
Indicativ, perfect simplu
Imperativul: Fii! / Nu fi!
________________________________

Forma negativă a verbelor

08/09/2009

conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ

Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:

Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)

Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)

Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)

Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)

Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)

Câteva excepţii:

Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

Apoi:

Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)

Fă!
Nu face!

Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)

În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.

Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti

Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai

Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)

Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost

Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)

Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)

Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)

Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)

Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.

Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…

______________________________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________

Gâlceava lui „fi” cu „fii” sau de ce nu-i bine să chiuleşti de la ora de gramatică

22/08/2009

La câte vizite mi-a adus google în ultimele 3 zile ca urmare a gâlcevii ortografice de pe blogul lui Mircea Badea, nu pot decât să-mi doresc la cât mai multe gâlcevi de genul ăsta, pe toate blogurile din top 10. 😀 (Vedeţi c-ar mai fi de discutat în detaliu zi / zii, înşişi / însăşi, cărui/cărei, care / pe care, aceeaşi / aceiaşi. Măcar astea.)

M-am amuzat să selectez, dintre termenii de căutare din ultimele 3 zile, pe ăia cu referire la fi/fii. Bine, oricum e neliniştea ortografică dominantă, da’ zilele astea a atins apogeul.

Şi, evident, pe lângă astea mai erau cam tot pe-atâtea, cu referire la clasicele aceeaşi/aceiaşi, crează/creează, trmite-ţi/trimiteţi, plus: radu tudor loc de naştere, radu tudor locotenent, genul substantivului parfum, comentariu în limba română pentru 08, voi înşişi, volum la păr, despărţirea în silabe a cuvântului copil, cum se scrie şampon în limba engleză, bărbat fără spermă. Plus multe altele asemenea.

Articolul despre să nu fii /vs/ să nu fi, aici.
 

sa nu fii

5

sa nu fii conjunctiv negativ

1

sa fii se scrie cu doi i

1

fi/fii

1

cand se scrie fi si fii

1

nu fii cu doi i

1

a fi sau a nu fii

1

sa nu fi

1

sa nu fi conjunctiv

1

sa nu fii

4

sa nu fi

3

nu fii

3

nu fi nu fii conjunctivul

2

fi fii

2

cum se scrie sa fi

2

cum se scrie fi

2

nu fii sau nu fi

2

fi fii fii

1

cum se scrie fii

1

fii cu doi de i si cu un singur i

1

” nu fii”

1

nu fi sau nu fii

1

sa nu fi sau sa nu fii?

1

fii fi

1

nu fi sau nu fii

4

sa nu fi

4

fi fii

2

fii sau fi

2

fii nu fi

2

sa nu fii sa nu fi

1

cand se scrie sa fii

1

fi cu 2 i

1

cand se scrie fii cu doi ii

1

cum se scrie sa fii

1

*sa nu fi sa nu fii*

1

diacritica a fi

1

fi/fii

1

sa fii sa nu fii

1

sa nu fi conjunctiv

1

conjunctivul negativ doi i

1

sa nu fi forma negativa

1

conjunctivul negativ doi i

2

sa nu fii conjunctiv

1

fi fii

1

ar fii cu doi ii

1

nu fi conjunctiv

1

cand scri „fii” cu doi de i

1

ortografia verbului a fi la conjunctiv p

1

fi / fii

1

nu fi sau nu fii

1

nu fii vs nu fi

1

cand se scrie fi cu 2 i

1

formarea conjunctivului cu doi i

1

sa nu fii cu doi de i

1

sa fii se scrie cu 2 i pentru ca

1

„Să nu fii” sau „să nu fi”?

19/08/2009

Având în vedere nenumăratele căutări pe temă, generate, din câte înţeleg, de o dispută între Mircea Badea şi cititorii săi, m-am gândit să lămurim chestiunea. Care, pe scurt, sună aşa: „Mircea Badea are dreptate”. Adică e „să nu fii” – forma negativă a conjunctivului prezent.

Copii, să ne lămurim:

Doar la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). Explicaţia, aici.

(Vezi şi Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.)

În rest, indiferent că-i la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeaşi.

Adică:

Conjunctiv prezent:

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie

Conjunctiv perfect: e cu „fi” la toate persoanele, indiferent că-i afirmativ sau negativ.

Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică într-a cincea, acu’ n-ar mai fi fost atâtea discuţii
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică într-a cincea, acu’ nu s-ar mai fi păruit lumea pe bloguri.

Şi nu, limba română NU are conjunctiv imperfect. Din fericire.

Vezi şi Forma negativă a verbelor.

Aţi căutat, vă răspundem. 60.

06/07/2009

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie as impreunat

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
se scrie întotdeauna , într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi
se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi A-și da cu părerea, V-aş, v-ar, v-am.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 ccand se scrie cu virgula

Din ccând în ccând.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 vreau sa cumpar limoncello

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se zice fite in engleza

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

09-07-06 ati cautat 60 - 1  a folosit cineva heritage

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 adjectivul tot

Ce-i cu el?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cat costa daca am postat cv pe bestjobs

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cand se scriu verbele cu doi i
09-07-06 ati cautat 60 - 1 despre vb care se termina in i

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 doi i ortografie

E foarte corect scris: „doi i”. 😀
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie cu doi i

Ce să se scrie cu doi i?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 nu plus vb la infinitiv

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

09-07-06 ati cautat 60 - 2 aceeasi sau aceeasi

Ambele variante sunt corecte!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 conjunctiv a crea

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
https://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
https://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 cum se desparte in silabe in engleza

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 eu stu tu stii el stie ortografie

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 prosti

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 virgula inainte de si

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 voi fi cu un i

Întotdeauna!

09-07-06 ati cautat 60 - 3 a fi se scrie cu doi i

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se scrie sa nu fii

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 zi-i versus zii

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 nivele sau niveluri
09-07-06 ati cautat 60 - 1 pluralul de la nivel

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 39.

17/05/2009

09-05-17 ati cautat 39

Cu doi. Adică să nu fii.
Discuţia „fi vs fii” apare în cazul imperativului (Fii ! / Nu fi !) şi în cazul timpurilor/modurilor care se formează cu infinitivul: vei fi, aş fi (cum ziceam, se formează de la infinitiv, care e fi, cu un singur i). Mai multe detalii, aici.

Cât despre să fii / să nu fii – e simplu. E vorba de conjunctiv prezent şi, aşa cum zic (eu) să fiu – să nu fiu, tot aşa zic şi (tu) să fii – să nu fii.

FI apare, la conjunctiv, numai la forma de perfect: să fi fost – la toate persoanele. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să fi fost / să nu fi fost.
De altfel, fi, cu un singur i, apare şi-n celelalte timpuri compuse care-mi vin acum în minte: condiţional perfect (aş fi fost, ai fi fost), viitor anterior (vei fi fost).

Discuţia de mai sus se referă, evident, la diateza activă, numai că, fiind vorba despre conjugarea lui „a fi”, ea, discuţia, e valabilă şi pentru diateza pasivă – a oricărui verb – căci ea, diateza pasivă, se formează din verbul „a fi”, conjugat la diateza activă, plus participiul trecut al verbului care ne-nteresează. Asta în caz că mi-aduc eu bine aminte.

Fi? Fii? Când se scrie „fi” cu 2 i

02/01/2009

Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle „când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi de i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu „să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine FII, cu doi de i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi de i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi de i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma.

_____________________________________________

UPDATE:

Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi de i, numa’ la:
imperativ afirmativ: Fii cuminte!
conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

_________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
„Să nu fii” sau „Să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii
Fir-ar sau fi-r-ar
Fi-mi-ar, fi-ţi-ar, fi-i-ar.
__________________________________________